Iată un vin dintr-un soi despre ale cărui origini cu siguranță a scris fie producătorul, fie unul dintre distinșii mei colegi. Referitor strict la eticheta de azi, opinia mea e că oferă un vin viguros, făcut să placă, ușor de asociat, fără mari pretenții de a se face înțeles și astfel cu un real succes în consumarea lui ca atare sau în asocieri culinare dintre cele diverse. Spus mai pe șleau, nu pot să laud astăzi neapărat un Negru de Drăgășani dintre cele memorabile pe care le-am degustat, ci să-i confirm producătorului că a reușit să facă ceea ce și-a propus: un vin gustos și satisfăcător ce poate fi servit imediat la un preț mai mult decât atractiv pentru raritatea sepajului anunțat, dar în care poate fi orice, ca într-o shaorma cu de toate.

Inchide review

Dacă Merlot-ul Prince Mircea avea nevoie de mult timp pentru a ajunge la potențial maxim, Negrul de Drăgășani din aceeași gamă e un vin roșu tânăr, căruia îi prinde bine un pic de aer, chiar dacă se descurcă binișor și fără. Pare genul care oferă de toate pentru toți, cu un pic de taninuri, un pic de suculență, arome de fructe negre bine coapte, ușoare note de pielărie și dafin. Pe scurt, un vin echilibrat, simpatic, pe care nu e cazul să-l puneți la păstrare, ci să-l beți acum.

Inchide review

Negrul de Drăgășani, în scurta sa istorie, s-a lansat ca având accente rustice, după care și-a cucerit publicul cu interpretări tot mai elegante, aproape intelectuale. Varianta de față este un pic mai departe de zona rustică, dar păstrează ceva din curățenia inocentă a soiului – un vin de încredere, versatil, bun în toate circumstanțele care cer un vin roșu, de la grătare și ceaune, până la seri la gura sobei. Arome inițial mai închise, de mure și coacăze, urmate de un pic de marmeladă și gem de căpșuni, cu urme de sâmburi de caise și cafea. Perfect pentru vremea de afară, pentru paharul de vin de când ajungi acasă, de cină sau de împărțit cu partenerul / partenera la un film – nu neapărat de artă.

Inchide review

Iată un vin dintr-un soi despre ale cărui origini cu siguranță a scris fie producătorul, fie unul dintre distinșii mei colegi. Referitor strict la eticheta de azi, opinia mea e că oferă un vin viguros, făcut să placă, ușor de asociat, fără mari pretenții de a se face înțeles și astfel cu un real succes în consumarea lui ca atare sau în asocieri culinare dintre cele diverse. Spus mai pe șleau, nu pot să laud astăzi neapărat un Negru de Drăgășani dintre cele memorabile pe care le-am degustat, ci să-i confirm producătorului că a reușit să facă ceea ce și-a propus: un vin gustos și satisfăcător ce poate fi servit imediat la un preț mai mult decât atractiv pentru raritatea sepajului anunțat, dar în care poate fi orice, ca într-o shaorma cu de toate.

Inchide review

Dacă Merlot-ul Prince Mircea avea nevoie de mult timp pentru a ajunge la potențial maxim, Negrul de Drăgășani din aceeași gamă e un vin roșu tânăr, căruia îi prinde bine un pic de aer, chiar dacă se descurcă binișor și fără. Pare genul care oferă de toate pentru toți, cu un pic de taninuri, un pic de suculență, arome de fructe negre bine coapte, ușoare note de pielărie și dafin. Pe scurt, un vin echilibrat, simpatic, pe care nu e cazul să-l puneți la păstrare, ci să-l beți acum.

Inchide review

Negrul de Drăgășani, în scurta sa istorie, s-a lansat ca având accente rustice, după care și-a cucerit publicul cu interpretări tot mai elegante, aproape intelectuale. Varianta de față este un pic mai departe de zona rustică, dar păstrează ceva din curățenia inocentă a soiului – un vin de încredere, versatil, bun în toate circumstanțele care cer un vin roșu, de la grătare și ceaune, până la seri la gura sobei. Arome inițial mai închise, de mure și coacăze, urmate de un pic de marmeladă și gem de căpșuni, cu urme de sâmburi de caise și cafea. Perfect pentru vremea de afară, pentru paharul de vin de când ajungi acasă, de cină sau de împărțit cu partenerul / partenera la un film – nu neapărat de artă.

Inchide review