Alin Ionita
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Absolvent de matematica si informatician de profesie, focsaneanul Alin Ionita a fost mereu atras de poezia din vin si a simtit ca aceasta nu poate fi cu adevarat inteleasa decat dialogand si impartasind-o cu altii. A inceput sa scrie despre acest subiect la inceputul lui 2007 cand a demarat proiectul care astazi se numeste Punctul pe Vin si care, avea sa fie la acea vreme primul blog romanesc independent pe aceasta tema. Fan declarat a diversitatii din vin, ataca in scrierile lui subiecte si vinuri de lume noua sau veche, intr-un limbaj nepretentios si accesibil atat impatimitilor, dar si novicilor, pe care incerca sa ii convinga ca “viata e prea scurta ca sa bei vin prost”.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Purtam astazi un dialog insotit de un pahar de Nero d'Avola ce trimite reflexii rubinii din spatele barierei globului de sticla ce il inconjoara. E un vin destul de versatil, nici molatec, dar nici inzestrat cu o forta care sa il faca remarcat la acest capitol. Are o croiala simpla, inlantuind pasi marunti in care se amesteca nuante fructate si izuri vegetal-pamantii.
Cu o efervescenta statornica si arome coapte, amarui dulcege. Spumantul vrancean de care ne bucuram astazi, explodeaza intr-un start grabit si se pierde sacadat in nuante de zahar ars si coaja de portocala. Poate astepta cuminte in frapiera, dar nu lasa loc de interpretari odata turnat in pahare.
Astazi, destupam o sticla de Enira, ce se prezinta intr-o tinuta ceva mai sobra decat a editiilor mai vechi. Isi traseaza liniile aromatice cu eleganta, mentinandu-si echilibrul bun, stingandu-si aromele fructate intr-un cor condimentat, peste care asterne nuante lemnoase si note vegetale, pregnante pe final. Și prin acest exemplar, ce merge de minune la un muschi de vita, Bessa Valley reuseste sa ramana o destinatie aproape obligatorie pentru iubitorul de vin ce isi propune sa descopere vinurile bulgaresti, fara sa ma refer aici neaparat la vizitarea cramei in sine, ci mai mult la descoperirea vinurilor facute aici.
Dotat cu o mineralitate calibrata fara prea multa economie si cu nuante ierboase delicate, Aligote-ul, ce ne umple paharele in aceasta zi, este prietenul zilelor calduroase de vara. Trimite sticliri verzui de sub ceata pe care temperatura vinului o provoaca pe exteriorul paharului si scoate la iveala, imediat ce il gusti, arome efemere, curate in acord cu alcoolul ce nu creeaza niciun fel de problema gustativa.
Dragaica Rosie este cupajul gata de baut de tanar care, in ciuda acestei caracteristici, reuseste sa se mentina suficient de complex si interesant, pe care Crama Oprisor il pregateste pentru noi an de an. Culoarea sa straluceste spre Rubiniu, iar aromatica combina nuante fructuoase si izuri vegetal-pamantii, ce se incapataneaza intr-un dialog din care nu prea esti sigur cine a iesit invingator nici atunci cand ajungi cu investigatia la fundul paharului.
Avem astazi, in lumina reflectoarelor noastre, o reteta toscana, in care ingredientul principal este strugurele Sangiovese. Vorbim, dupa cum ati sesizat in poza de mai sus, despre un Rosso di Montalcino inzestrat cu o culoare nu tocmai intensa, dar obtinuta dintr-o cromatica frumoasa, si parfumuri ce amesteca iz de cireasa cu note de toporasi. Gura vine cu o aciditate si o amprenta aromatica, ambele bine dozate si amesteca in buchetul fin, o usoara amareala cu iz de tutun ce se pierde perfect in vartejul fructat.