Alin Ionita
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Absolvent de matematica si informatician de profesie, focsaneanul Alin Ionita a fost mereu atras de poezia din vin si a simtit ca aceasta nu poate fi cu adevarat inteleasa decat dialogand si impartasind-o cu altii. A inceput sa scrie despre acest subiect la inceputul lui 2007 cand a demarat proiectul care astazi se numeste Punctul pe Vin si care, avea sa fie la acea vreme primul blog romanesc independent pe aceasta tema. Fan declarat a diversitatii din vin, ataca in scrierile lui subiecte si vinuri de lume noua sau veche, intr-un limbaj nepretentios si accesibil atat impatimitilor, dar si novicilor, pe care incerca sa ii convinga ca “viata e prea scurta ca sa bei vin prost”.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Avem astazi, in lumina reflectoarelor noastre, o reteta toscana, in care ingredientul principal este strugurele Sangiovese. Vorbim, dupa cum ati sesizat in poza de mai sus, despre un Rosso di Montalcino inzestrat cu o culoare nu tocmai intensa, dar obtinuta dintr-o cromatica frumoasa, si parfumuri ce amesteca iz de cireasa cu note de toporasi. Gura vine cu o aciditate si o amprenta aromatica, ambele bine dozate si amesteca in buchetul fin, o usoara amareala cu iz de tutun ce se pierde perfect in vartejul fructat.
Ziua de astazi o dedicam unui vin sicilian ce isi porneste parfumurile, mandru, lasand zorii discutiei noastre sa se imbogateasca cu termeni precum fragi, cireasa si masline verzi. Isi aseaza atributele intr-un echilibru bun, ascunzandu-se bine procentele de alcool si lasand taninurile sa se imbulzeasca intr-o gramada neregulata, animata. Dupa un strat fructat ceva mai energic, aromatica se aseaza linistit si este imbogatita de izuri discret argiloase.
La prima gura din acest vin, am avut senzatia ca l-am simtit usor indecis. Lucrurile insa, s-au asezat rapid, imediat ce Sauvignon-ul s-a acomodat la oxigenul si temperatura din jur. Am descoperit in el nuante untoase intr-un dozaj retinut, lucru care m-a lasat sa ii citesc mai bine miezul ierbos si verde si sa ma bucur deopotriva atat de prospetimea sa, cat si de ecourile finisate de lemn.
Astazi, facem cunostinta cu un vin roze ce provine din inima Transilvaniei. Are o abordare moderna, deschizandu-si drumul cu sticliri rozalii stinse si arome ce vireaza lin din zona citrica spre nuante ce amintesc de fan si trandafir. Intensitatea aromelor se potriveste cu nivelul aciditatii, asezand dialogul intr-un echilibru bun, iar finalul creste senzatia tonica, ingrosand registrii citrici si alipindu-le un scurt ecou picant.
Am fost mereu fascinat de divestitatea pe care vinurile ti-o pot oferi si mi s-ar parea si acum plictisitor sa bei, ocazii la rand, acelasi vin/soi/stil, chiar si daca ne referim la un vin preferat sa zicem. Exista insa perioade cand un anumit vin iti deschide apetitul pentru o tipologie anume si continui zile la rand sa incerci sa descoperi vinuri ce corespund acesteia. Eu patesc chestia asta mult mai des cu un Sauvignon Blanc neo-zeelandez bine facut, decat cu alte soiuri, iar vinul aici de fata a fost un astfel de 'trigger'. Este un lichid creat cu grija, cu arome exotice adunate intr-un manunchi strans, caruia aciditatea i se alatura perfect in complementaritate. Lasa in urma senzatii proaspete de ananas si agrise si evident, e un bun mesager al vinurilor obtinute din soiul amintit mai devreme, in coltul de lume din care provine.
Produs de Jidvei, acest reprezentant al soiului Sauvignon Blanc vine colorat in nuante auriu-verzui si inzestrat cu parfumuri ce se sprijina pe o imperechere intre citrice si mar verde. Aciditatea este ridicata, dar este urmata de arome destul de intese ce amintesc ardei gras si lamaie, lucru care il pune in pozitia de se putea lauda de o gura consistenta. Nu exagereaza prin lungime, dar se mentine curat si, in plus, imprima un 'aftertaste' placut.