Alin Ionita
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Absolvent de matematica si informatician de profesie, focsaneanul Alin Ionita a fost mereu atras de poezia din vin si a simtit ca aceasta nu poate fi cu adevarat inteleasa decat dialogand si impartasind-o cu altii. A inceput sa scrie despre acest subiect la inceputul lui 2007 cand a demarat proiectul care astazi se numeste Punctul pe Vin si care, avea sa fie la acea vreme primul blog romanesc independent pe aceasta tema. Fan declarat a diversitatii din vin, ataca in scrierile lui subiecte si vinuri de lume noua sau veche, intr-un limbaj nepretentios si accesibil atat impatimitilor, dar si novicilor, pe care incerca sa ii convinga ca “viata e prea scurta ca sa bei vin prost”.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Cu vinuri precum cel pe care il puteti achizitiona astazi, e greu sa ne gandim ca Feteasca Neagra ar putea fi detronata de vreun alt soi autohton din pozitia de portdrapel al vinului romanesc. Altfel spus, va spun fara vreun ocolis, ca aceasta eticheta a intrat direct in topul preferintelor mele personale cand vine vorba de vinuri obtinute din struguri Fetesca Neagra. Frumos rotunjit si concentrat, fara a fi deloc bombastic, cu taninuri cu o montura fina, isi regleaza pasul fructat in salturi marunte si presara o mana de condimente pe amprenta lemnoasa asezata reusit in poveste.
Astazi turnam in pahar un vin italian obtinut dintr-un soi de struguri mai putin cunoscut (Raboso Piave), lucru surprinzator si nu prea avand in vedere multitudinea de soiuri cultivate in peninsula italiana. Daca vinul aici de fata poarta numele de Sangue de Diavolo, trebuie sa stiti ca e genul de diavol care se imbraca de la Prada pentru ca, desi taninurile au o lucratura ferma, se integreaza manusa in in decorul plin de arome fructate (cirese negre, prune) si se lasă stranse intr-o mainera elegqnta in corsetul moale ce aminteste de foi de tutun si violeta.
Stilul vinurilor Alira pare sa se fi schimbat intr-o anume masura in ultimii 2-3 ani, iar un exemplu al măsurii acestei schimbări este Cuvee-ul 2018 pe care il degustam astazi. Volumele s-au temperat, culorile din tablou sunt mai putin tipatoare, mai sobre si, de ce nu mai elegante. Tabloul este in continuare unul activ, dar liniile au o stilistica calma si muta jocul din zona bombastic in zona de detaliu, acolo unde arabescul pictat in nuante de cafea, lemn dulce si fructe negre de pădure, descriu motive imprevizibile ce se inlantuie de cursul rapid al alcoolului bine integrat si se astern lin pe finalul ce aduce sclipiri discret condimentate.
Cat de simple par lucrurile cand deschizi o sticla produsa de Guigal. Este un producator francez fenomenal, ce te scutește de orice fel de introducere, iar vinurile sale sunt facute parca dupa un sablon ce nu lasă loc greșelilor. Chiar daca astazi vorbim "doar" de un Cotes du Rhone, avem in fata un vin din care mesajele ies usor si, desi simple la prima vedere, se inlantuie intr-un ritm ce aduce cu el parfum de migala, truda si inovatie. Aromele sunt creionate curat si asezate parca pentru ca visina sa scoata in evidenta ierburile aromatice, ierburile aromate sa scoata in evidenta piperul si tot asa. Daca nu ati avut ocazia sa încercați pana acum un vin din aceasta regiune faimoasa a Frantei, ei bine, astazi este ziua perfecta pentru voi pentru a face asta.
Pe vremea cand am inceput eu sa acord mai multa atentie vinurilor, peisajul vrancean era dominat de un producator urias si cam atat. Pe atunci Crama Garboiu nu exista si cam acelasi lucru se poate spune si despre alti cativa producatori mai mici. De atunci lucrurile s-au schimbat oarecum, Crama Garboiu nici nu mai poate fi numit tocmai un producator mic, ba chiar este poate cea mai reprezentativa crama din aceasta parte a tarii, iar peisajul s-a mai animat. Merlotul pe care ni-l prezinta astazi este colorat in rubiniu si aduce cu el cate putin din toate. Putina dulceata pentru a umple fondul pe care stau agatate strategic nuante de cappuccino si note de cireasa, putin zvac dat de taninurile tinere si incordate, dar si putin condiment ce se aseaza frumos pe incheierea de lungime medie.
Alizee 2020 este rozeul dobrogean ce joaca astazi rol de joker, pentru ca pare creat sa impace cat mai multa lume, dar si sa se potrivească cu feluri de mancare din cele mai variate. Are o culoare trandafirie frumoasa si arome ce roiesc dens in zona fructelor rosii (coacaze, zmeura) profitand de opozitia lenesa a aciditatii pentru a se expune in voie. Este versatil si isi prietenos astfel ca, nu sunt sigur daca gheata din frapiera sau vinul din sticla va disparea mai intai.