Absolvent de matematică şi informatician de profesie, am fost mereu atras de poezia din vin şi am simţit că aceasta nu poate fi cu adevărat înţeleasă decât dialogând şi împărtăşind-o cu alţii. Am început să scriu despre acest subiect la începutul lui 2007, când am demarat proiectul care astăzi se numeşte Punctul pe Vin şi care avea să fie la acea vreme primul blog românesc independent pe această temă. Fan declarat a diversităţii din vin, atac în scrierile mele subiecte şi vinuri de lume nouă sau veche, într-un limbaj nepretenţios şi accesibil împătimiţilor, dar şi novicilor, pe care încerc să îi conving că “viaţa e prea scurtă ca să bei vin prost”.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Vinul despre care vorbim astăzi este unul obținut din Pinot Noir, prin metoda tradițională și este unul din cele mai interesante spumante roze românești băute de mine în ultimii ani. Are culoare somon, bule abundente și fine și arome scrise cu tuș delicat, obținut parcă din fructe roșii stoarse. Dominante sunt izurile de fragi, iar finul își întețește ușor ținuta citrică.
Proaspăt şi tonic, aşa cum se aşteaptă de la un Prosecco, vinul de astăzi colorează paharul în nuanţe galben verzui şi animă joaca din pahar cu bulele sale active şi mărunte. Gustul său e curat, uşor citric, uşor floral, plăcut, deşi după explozia de la început se calmează cam brusc. În postgust, se simt ecouri dulcege de mere coapte.
Poate ca Maestoso este un nume pretentios, dar daca asezi trei soiuri complementare impreuna si o faci cu pricepere si grija, atunci de ce sa nu te astepti la un rezultat cel putin interesant. Cele trei soiuri despre care pomeneam sunt Riesling Italian, Muscat Ottonel si Chardonnay si au dat nastere unui vin stralucitor si clar, nascut pe la jumatatea drumului dintre Lugoj si Timisoara, inzestrat cu parfumuri florale, o aciditate crocanta si un mix de arome destul de bogat. Muscatul isi face treaba si incalzeste atmosfera, iar apoi versurile curg firesc, spre o tinuta nu neaparat mai sobra, dar cat se poate de asezata. Vinul poate fi asezat langa o varietate mare de preparate culinare, pentru mine cea mai potrivita alegere fiind un salau Meuniere.
Rioja este probabil cea mai prestigioasa zona viticola spaniola, ea fiind si locul de nastere al acestui Vina Bujanda Reserva 2016. Este un vin rumenit intr-o culoare rubinie inchisa, ce emana parfum de cireasa, vanilie si licorice. Gustul se infiltreaza cursiv in toate ungherele, acoperint gura cu o panza moale, usor dulceaga. Se simt mici intepaturi de mirodenii dulci, dar si suportul stejarului in care vinul a fost pastrat. Pare inca destul de tanar si are un final vioi, liliachiu.
Ne reintalnim cu rozeul Cuvee Alexis si descoperim ca, desi s-a schimbat, a ramas la fel. Sprinten, jucaus si proaspat, emana parfumuri florale, pe care le topeste, in gust, in nuante citrice si izuri de fragi. Este genul de vin care se bucura, ca noi toti, de zorii sezonului cald, in care el se va descurca minunat, rasplatind curiosii de dincolo de dop, cu gustul sau fresh.
Soave este un clasic al vinurilor albe italiene, iar astazi va puteti familiariza cu un reprezentant tipic al acestei denumiri, un vin proaspat si plin de avant. Nasul sau este unul intens, dominat de tonuri florale vii. Gustul se roteste in jurul aciditatii sprintene, atingand rand pe rand registrii fructati si florali, asezati intr-un degrade animat si vioi. Vinul se potriveste perfect la o portie de carbonara sau gnocchi cu gorgonzola.
Culoarea zilei de azi este rozul si calatorim cu ea in gand (si in pahare) pana in Languedoc. Mirosim parfumul citric - floral si ne imprietenim rapid cu acest vin jucaus si direct, obtinut din struguri Syrah si Grenache. Aromele se prezinta ca o suma dulce amaruie, din care rasar ceva mai curajoase trimiteri catre grepfruit si capsuna. Are o aciditate medie, arome destul de persistente si poate fi o alegere buna, daca pe masa am asezat un fel de mancare pe baza de peste sau fructe de mare.
Astazi ne pregatim parca de weekend si, pentru ca a fost o saptamana grea, scoatem din rezerva de vinuri un rosu italian usurel, care nu cere prea multa atentie sau rabdare, caci e scris in versuri simple, usor de memorat. Este colorat rubiniu stralucitor si emana parfumuri suave de fructe rosii. Acesti registrii "anuntati" in introducere joaca un rol principal in discutia ce urmeaza, discutie la care se alatura vagi note amarui, ca de sambure de mar. Corpul este mai degraba suplu, iar aromatica are flacara scurta si se stinge intr-un ecou fructat.
M-am intrebat de multe ori la ce se gandeste un iubitor de vin cand se intalneste (prima oara) cu denumirea asta de Cramposie Selectionata si desi mi-am schitat in cap cateva monologuri amuzante pe aceasta tema, nu am sa fiu astazi atat de ghidus sa vi le împărtășesc (oare?), ci am sa incerc sa fiu mai direct, adica fix cum este acest vin oferit astazi de Avincis. Avem asadar alături o Cramposie (nu doar selecționata cat si titularizata) curata si vrednica, cu un joc bun de picioare. Are nas sprinten de ardei verde si gust ce porneste la fel de verde crud, dar face un-doi-uri scurte cu iz de piersica si mai ales de ananas, ce anima foarte frumos jocul. Sa ne intelegem, avem un vin sprinten, fara teluri profunde, dar extrem de bine asezat in teren. Hai cu golul!
Pentru mine, trecere cu privirea peste denumirile de pe eticheta vinului de astazi, imi trezeste cu usurinta doua amintiri vii. Prima este legata de excelentele Chianti-uri produse de Fattoria Selvapiana, iar a doua de denumirea Pomino, care pe mine ma trimite cu gandul mai mult la vinuri albe foarte interesante si ele. Cu aceste asteptari in bagaj, am descoperit in paharul meu de astazi, un cupaj rosu interesant si bine echilibrat, ce poseda parfumuri argiloase si combina cu eficienta arome de fructe de padure si mirodenii uscate. Corpul are o constructie buna, apasata, iar finalul te roteste, ca pe degete din zona fructelor rascoapte spre o alta cu tuse ciocolatii.
Avem astazi in pahare un Sauvignon transilvanean, iesind din mana lui Darius Pripon. Culoarea sa are sticliri verzui, iar parfumul pregateste cumva terenul prin nuantele sale citrice si izurile ierboase. Gustul se invarte in jurul unei aciditati ridicate si imprumuta, aproape fara exceptie, arome din zona verde, fie ca vorbim de mar, para, ardei sau iarba. Totul este foarte vioi si sprinten in acest vin si totul se perinda cu rapiditate si neastampar. Este un vin pefect pentru sezonul cald daca este bine racit.
Imbracat in roba rubinie, Ciampoleto incepe relativ cumpatat la nivel olfactiv, desanand linii fine, ce amintesc ce ierburi aromate si violeta. Gura este ceva mai animata, dar si bine echilibrata de aciditatea ce isi gaseste bine locul printre nuantele de cireasa si ecouri ciocolatii. Taninurile au pasi iuti si se poziționează fix pe granita pe care nu ii poti ignora, dar nici nu par sa incerce sa fure din spectacolul aromelor. Este un Rosso di Montalcino tipic si reusit.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...