Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Un Chardonnay din zona Târnavelor, plin de energie și prospețime, ca un mic Chablis transilvănean. Are arome citrice destul de intense, un mijloc frumos definit și un final foarte simpatic, la care restul (mic) de zahăr și aciditatea coopereaza cu succes. Curge cu mare ușurință, dar are și un strop de seriozitate!
M-a bucurat mult acest vin - obținut dintr-o mică parcelă din preajma orașului Bistrița - atât prin poveste, cât și prin ce am avut în pahar. Începe în forță, cu arome intense de soc, limetă și piersici; foarte expresiv, aproape exuberant, dar cu un anumit grad de reținere și o senzație clară de complexitate. Gustativ exprimă o combinație seducătoare de suplețe și cremozitate - o caracteristică a vinurilor bune - și echilibru între senzațiile dulcege și aciditatea serioasă. Postgust lung, dar tot vei vrea să iei repejor și următoarea gură.
Vinul de astăzi, un roșu foarte tânăr din sudul Italiei, ne vorbește cu voce tare despre fruct: proaspăt, confiat, din gemuri sau dulcețuri, dar... fruct, fără alte decorațiuni inutile. Si cred ca am zis cam tot ce era important: da, mai exista un pic de aciditate, taninuri bine temperate dar prezente, un rest de zahăr peste ce-am numi noi sec, dar în linii mari fructul este esența acestui vin simpatic, necomplicat, jucăuș, pe care v-aș recomanda să-l încercați bine răcit, în niciun caz la "temperatura camerei", cu excepția cazului în care locuiți într-o peșteră (ceea ce v-ar face în mod sigur bucuroși să beți ceva atât de vesel).
Dacă ați mai băut vinurile acestui brand - de altfel foarte reușite pentru banii lor - cel de azi nu vă va contraria. E o Cava absolut tipică, cu arome de măr ionatan, dar și cu o notă tropicală. Ce e un pic diferit e gustul, unde restul de zahăr e evident, dar bine echilibrat de o aciditate peste medie. Așa că l-am băut cu ușurință, si nici nu i-am speriat pe iubitorii de Prosecco - e un vin ideal pentru a-i converti la ceva mai serios (dacă vă doriți asta).
O Falanghina texturată, cu note clare de autoliză, dar și minerale. Plus o aciditate care o echilibrează foarte bine. Există şi ornamente mai exotice, și o lungime peste medie, plus senzația de "plinătate" care-l face foarte plăcut.
Acesta nu e un vin lejer și racoritor de vară. Collio e în dreapta-sus pe harta Italiei, chiar la granița cu Slovenia, și produce vinuri cu textură și complexitate. La 4 ani de la recoltă, acesta e și un pic evoluat - în sensul bun al cuvântului - cu arome de fructe exotice confiate, în timp ce nuanțele ierboase tipice Sauvignon-ului s-au transformat în ceva mai degrabă condimentat. Textura e onctuoasă, destul de densă, gustul are note dulcege, dar e perfect echilibrat de aciditate și delicios. Nu vă speriați de anul de pe etichetă - e perfect acum, mai ales dacă vreți să gustați un Sauvignon Blanc "mai altfel".
Haideți, recunoașteți că sunteți curioși să vedeți cum "arată" un Primitivo la (aproape) șase ani de la îmbuteliere. Iată sticla lată-n umeri de care aveți nevoie. Este foarte concentrat (cum altfel?), plin de fruct (cum altfel?), însă cu o tentă autumnală - nu tocmai de stafide, dar de fruct stafidit, cules târziu. Corpul e dens, catifelat (da, cu tot cu asprimea ușoară a catifelei), cu fix atât de multă aciditate încât un pahar să nu fie obositor. Dacă vă place Primitivo, vă va plăcea mult, zic eu, în exprimarea asta un pic mai matură.
O Cava roz delicioasă, simplă dar eficientă, cu arome de zmeură și căpșune, pe lângă notele mai "clasice" ale zonei și strugurilor. Echilibrată gustativ, nici prea dulceagă dar nici austeră, foarte ușor de băut și înțeles. O alternativă delicioasă la popularul Prosecco - dar cu mai multă finețe și complexitate.
Pare că a venit vremea vinurilor mature din Puglia la unvinpezi.ro; în sfârșit, Primitivo are ocazia sa își arate latura înțeleaptă - și o face cu aplomb! Sigur, nu vorbim aici despre orice Primitivo - Schola Sarmenti e un producător respectat. Acum, fără sa ne pierdem în laude, culoarea dă semne clare de cărămiziu (dar asta e și o caracteristică a soiului/zonei - se întâmplă și la vinurile tinere). Nasul vine cu note de fructe uscate, o idee de ciuperci și marochin, dar și note mai proaspete, din registrul ierbos-condimentat, ba chiar și "creme de cassis". Gustativ, are un echilibru foarte bun între notele mai dulcege și cele proaspete - susținite de aciditate - iar taninurile sunt dense și super-fine. Postgust lung, ajutat probabil de un pic de zahăr rezidual. În fine, e un vin care m-a surprins și mi-a plăcut mult: complex, cu baric prezent dar perfect integrat, delicios fără să fie obositor. E probabil în cel mai bun moment al lui, deci profitați!
Prosecco nu e tocmai prima mea alegere când vine vorba de spumant, dar mi-a plăcut acest exemplar cu bule fine și abundente, aciditate proaspătă și arome fructate expresive. S-a ținut bine pe lângă o tocană de ciuperci în care am "scăpat" și un pic de smântână, dar și pe cont propriu, chiar și atunci când lichidul din pahar s-a mai încălzit. Pe scurt, un Prosecco echilibrat și proaspăt, cu tot cu nivelul lui de zahăr mai ridicat.
De mult nu mi s-a mai întâmplat să încerc un vin care să pară serios, dar în același timp ajuns deja la maximul de exprimare după nici patru ani de la recoltă. Exact asta avem azi în pahar: aromele evocă un amestec de fructe proaspete și stafidite, dar și nuanțe oxidative clare, care s-ar putea să nu fie pe placul tuturor. Gustativ are un amestec seducător (pentru mine) de maturitate și prospețime, cu un mijloc foarte bine conturat, aciditate serioasă și final lung, savuros, dar nu neapărat fructat. Sincer, nu știu dacă sticla mea a fost "altfel", dar în orice caz sunt convins ca veți regăsi într-a voastră un vin plin de calități. Doar că un pic... diferit de ce v-ați aștepta de la un Primitivo.
La fel ca si Negrul de Dragasani, Alutus e un soi obtinut relativ recent, printr-o incrucisare, de data asta dintre Babeasca Neagra si Saperavi. Pastrand tema asemanarii, are si el o latura mai "salbatica" - cel putin in abordarea celor de la Avincis: culoare intensa, tanara, arome asijderea, cu mult fruct proaspat (cirese, prune, afine) si cu taninuri care au o muscatura un pic verde, neimblanzita. Si totusi, gustativ, ansamblul se dovedeste calm si neasteptat de "easy drinking", cu o aciditate asezata, textura onctuoasa si fina si o dulceata a fructului care ii imblanzeste perfect colturile mai ascutite. Un vin foarte placut si echilibrat, din care as incerca o sticla acum, dar as si pune vreo 5 la pastrare pentru urmatorii 10 ani.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...