Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Voi începe cu partea mai puțin plăcută pentru mine: acest Merlot suferă un pic de păcatul românesc al taninozității excesive (care nu-i neapărat un păcat în contextul unui vin bordolez, dar suntem pe alt meridian). Pe de altă parte, își menține echilibrul, într-un joc plăcut intre dulceața fructului (și a stejarului), alcoolul relativ ridicat și aciditatea foarte bună. E destul de concentrat, și cred că un pic mai multă finețe gustativă l-ar fi dus foarte sus, mai ales ca fructul are prospețime, pe langa niste nuanțe condimentate cât se poate de interesante. Este deci un vin foarte reușit, pentru mine într-un stil un pic mai agresiv.
N-avem chiar în fiecare zi ocazia să încercăm un vin roșu appassimento (realizat din boabe lăsate să se stafidească pe ciorchinele cules) care de-abia dacă a împlinit un an de la culegerea strugurilor. Cu toate astea nu pare nici prea tanar, nici prea... stafidit, ci vine cu o combinație un pic neobișnuită de fruct acrisor și gemuri, cu o notă clară de dulceață de cirese amare cu coajă zaharisită de lămâie. Gustativ e exact cum ne sugerează nasul: onctuos, dulceag, dar și proaspăt, ceea ce e și o caracteristică a soiului. Nu dau doi bani pe punctele Luca Maroni, și sigur că cele 97 de boabe sunt exagerate, dar pe de alta parte asta chiar e un exemplar reușit, mai ales dacă vă plac vinurile solare ale sudului Italiei.
Un roze prietenos și simpatic, combinând note fructate destul de proaspete cu unele de vată de zahăr și banane - din fericire ultimele două se disipă a doua zi, din păcate e destul de greu ca un astfel de vin să mai prindă a doua zi. Bine echilibrat, cu doar 12,5% alcool, textura destul de onctuoasă și aciditate plăcută.
Un Pecorino care se deschide cu arome date de tioli, din registrul "pipi de pisică" - tipice pentru soi - dar și cu note de fruct proaspăt: măr verde, piersici zemoase, pere. Gustativ oferă un contrast plăcut între senzatiile dulcege și cele acrișoare, cu o textură destul de onctuoasă, pe măsura acidității ridicate. Are mijlocul și finalul bine conturate, rezultatul fiind un vin reusit, ușor de băut, mai ales a doua zi, când notele fructate preiau controlul.
Un vin sprintar care va va imbia sa va urcati in masina, elicopter sau avion si sa porniti grabnic spre sud. E destul de aromat, proaspat si acid, dar si cu certe tente dulcege, plus un corp mediu care aluneca perfect. Ah, da, si cu relativ putin alcool (12,5), ceea ce e numai bine pentru o zi caniculara de vară.
Iată un Sauvignon Blanc românesc dintr-o specie rară: solar, cu mult fruct bine copt, și totuși echilibrat, plin de prospețime. Atât olfactiv cât și gustativ, există un echilibru plăcut intre dulceața fructului si accentele citrice, acide; în plus, lipsesc notele - pentru mine neplăcute - de tioli. Un Sauvignon Blanc foarte competent, care va plăcea multor tipuri diferite de băutori de vin.
Un Greco di Tufo citric, acid, cu mijloc intens și note fructate relativ discrete, foarte proaspete. Are o suplețe gustativă (ceea ce nu exclude onctuozitatea - combinația celor două e unul dintre semnele unui vin bun) care-l face să curgă nestingherit. Notele de nuci și minerale potențează crescendoul de arome iar finalul lung, proaspăt, rezolvă cu bucurie totul și confirma complexitatea vinului. Unul dintre cele mai interesante - și bune! - lucruri de la unvinpezi.ro de anul ăsta.
Un roze "crowd-pleaser", îmbină arome fructate oarecum dulcege, neclare, cu senzații proaspăt-vegetale, E intens, cu gust rotund, cu toate elementele "date pe mediu" și plasate în armonie; nimic nu iese din rând.
Venit dintr-un an cald și însorit, acest Petit Chablis combină arome mai dulcege de piersici cu note citrice și senzații "verzi" amintind de corcodușe. E destul de concentrat, echilibrat, cu prospețimea tipică vinurilor zonei.
Venit dintr-un an cald și însorit, acest Petit Chablis combină arome mai dulcege de piersici cu note citrice și senzații "verzi" amintind de corcodușe. E destul de concentrat, echilibrat, cu prospețimea tipică vinurilor zonei.
Dacă nu ați încercat niciodată un spumant făcut în Mendoza, Argentina, azi aveți o ocazie bună. Trecând cu ușor amuzament peste faptul că mai multe dintre primele rezultate de căutare vin de pe site-uri din... Kenya, mi s-a părut un spumant destul de competent, realizat prin metoda tradițională, cu o ușoară rusticitate care probabil va împărți publicul în tabere. Nasul combină arome fructate proaspete și intense (lămâie, măr Granny Smith, un pic de piersică) cu o notă amintind mai mult de drojdie decât de pâine tocmai scoasă din cuptor, dar și cu ceva ierburi aromatice și măr bătut. Apoi ,gustativ pornește cu bule pline de viaţă, dense, cu persistență medie, în preludiul unui corp plăcut, cu aciditate ridicată, care cred că ascunde foarte bine un rest de zahăr mai prietenos - nu e nici pe departe un "extra brut" european. Finalul mediu (și nu doar el) îmi amintește aromatic de o Cavă spaniolă, însă cu o lovitură acidă mai amplă, ceea ce pentru mine nu poate fi decât un motiv în plus s-o recomand.
Am ținut din greșeală sticla asta la 4 grade Celsius înainte s-o desfac; iată-mă raportând consecințele. Pe scurt, a fost neașteptat de ușor, suculent, cu taninuri foarte fine, doar un pic "verzi", nu tocmai abundente, și mai ales cu o senzatie generala de prospețime care se estompează pe măsură ce temperatura crește. Fructul se exprimă - cum era de așteptat - în tot felul de declinări dulcege, restul de zahăr nu e chiar mic, iar aciditatea e bună și reușește totuși să mențină vinul într-o zona plăcută chiar și mai cald.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...