Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
De câţiva ani şi roze-urile din această regiune pot fi numite Prosecco - lucru îmbucurător, pentru că stilul este în general cam acelaşi cu al suratelor albe. Aşa că astăzi avem în pahar un vin uşor, foarte abordabil, cu perlaj sub medie şi arome discrete de fructe albe şi roşii; dar mai ales cu gust reconfortant, fără nimic tăios, dar destul de proaspăt şi curat. Potrivit pentru sete, conversaţii şi alte lucruri simple.
Nici n-am apucat bine sa ma dezmeticesc, ca vinul asta m-a luat pe sus, cu atacul lui intens de fructe foarte coapte (ba chiar stafidite), cu textura carnoasa si senzatii dulcege din belsug. A continuat direct, fara surprize, spre un final lung si condimentat, cu aciditate si taninuri vizibile, care echilibreaza foarte bine ansamblul. A doua zi, mai multa eleganta: senzatii dulcege estompate, fruct clar conturat, ceva note eterice. Si mai ales o impresie de suculenta neasteptata pentru nivelul asta de alcool. Nu stiu altii cum sunt, mie treaba asta chiar mi-a placut. Doar nu-l lasati sa se incalzeasca prea tare.
Orice spumant bun (si tanar) castiga un pic in arome pe masura ce sticla se goleste - sigur, atat timp cat respectiva golire nu se intampla prea rapid. Asa a fost si aici, aromele initiale de fructe zemoase si croissant capatand in timp o foarte interesanta completare condimentata. Gustul mi-a placut in ambele ipostaze: efervescent si proaspat cand am scos dopul, echilibrat, usor dulceag si plin de fructe coapte dupa vreo ora. O Cava buna, in mod sigur mai fructata si expresiva decat media, care ar putea converti destui bautori de Prosecco la ceva mai serios. Merita incercata.
Un vin dulce inrudit cu celebra Sirena a Dunarii - Riesling Italian fermentat mai multi ani in butoaie de salcam - si extrem de apropiat de acesta ca profil aromatic si potential de invechire, doar ca mult mai tanar. Este delicios inca de pe-acum, cu aromele lui de fructe confiate, flori si condimente de patiserie, dar mai ales cu textura onctuoasa si dulceata deja bine sustinuta de aciditate. Insa nu ar fi deloc rau sa puneti cateva sticle si la invechit - va va rasplati foarte frumos.
Editia din 2013 a acestui legendar vin dulce autohton nu dezamageste deloc. Vine cu arome complexe de nuci, miere, fructe confiate, cacao si condimente orientale si cu un gust vascos, plin de dulceata, dar echilibrat si mai ales foarte fin. Potential de pastrare mai are din belsug, dar nu va abtineti de la a incerca o sticla inca de pe-acum, este deja delicios.
Desi olfactiv ma asteptam la mult fruct, am primit in primul rand multe condimente si nuante vegetale, de la piper la camfor, ardei gras si rubarba. Fructul si nuantele de lemn (ciocolata) sunt in plan secund, insa sustin bine partitura. Gustul are ceva densitate, cu tanini foarte fini, dar e mai degraba suculent si easy-drinking, cu aciditate medie; iar finalul e destul de sec si spicy, cu tanini vizibili. Un vin foarte placut pentru serile din mijlocul saptamanii, dar bun si pentru asocieri culinare - ma face sa ma gandesc imediat la un Adana kebab suculent, dar cred ca ar merge cu multe lucruri continand carne rosie - pana si cu sarmale. Un pic de aer ii prinde bine.
Intr-un stil mai proaspat, suculent si condimentat decat ne-au obisnuit vinurile de la Alira, acest cupaj de Feteasca Neagra si Merlot e repede si lin curgator, plin de vino-ncoa si pur si simplu prietenos. Aromatica foarte condimentata si caracterul direct, suplu si echilibrat s-au potrivit de minune cu una din activitatile traditionale ale acestei perioade: impodobitul bradului.
Un prosecco simpatic, cu arome intense pline de dulceata, care se apropie mai mult de caprifoi si fructe exotice decat de mai cumintile mere verzi ale altor exemplare. Gustul porneste tot asa, cu dulceata inainte, dar bulele si aciditatea reusesc sa o tina in frau suficient pentru a-l face usor de baut. Mai ales daca e foarte bine racit.
O cava buna e oricand binevenita pe caldura, dupa o zi grea sau pur si simplu pentru a sarbatori fie si ceva marunt. Cea de azi e fructata si plina de prospetime - cum ii sta bine unei cava, cu efervescenta persistenta si mai ales cu o textura catifelata care face toti banii. Eu unul n-as bea-o foarte rece, pentru ca aromele de fruct dau o impresie foarte placuta de naturalete, si e pacat sa fie ascunse.
Pinot-ul "single vineyard" de azi vine din Dealu Mare, o regiune sa-i zicem interesanta pentru acest soi, din care au iesit atat exemplare excelente, cat si vinuri dezechilibrate, cu prea mult alcool si prea putina aciditate. Rodul Viei Marchizului vine cu alcoolul tipic regiunii, destul de ridicat, dar din fericire si cu mult echilibru gustativ, textura voluptoasa, pusa un pic in umbra pe final de tanini fermi si inca nedomesticiti. E un Pinot foarte bun, inca tanar, si are nevoie de o aerare serioasa - lucru care se vede si din timiditatea initiala a aromelor, altfel tipice si placute.
Azi ne intalnim cu un Chardonnay baricat usor, lucru care i-a completat frumos aromele fructate, fara sa le acopere. Asa ca paharul pare plin de fructe bine coapte, zemoase, fara multe alte complicatii. Iar gustul continua in aceeasi nota usoara si fructata, cu o aciditate medie, dar echilibrata. Un vin vesel, necomplicat, dar savuros.
Concentrat, cu fruct bine copt, Merlot-ul de azi isi arata totusi originea prin prospetime si o anumita suplete caracteristica locului. E foarte bine echilibrat si deja usor de baut, in ciuda unor tanini inca un pic salbatici. Timpul le rezolva insa pe toate. Un vin bun, tipic pentru stilul bordolez nou, mai exuberant si abordabil.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...