Nu mai stiu exact cum m-am indragostit de vin. Probabil ca s-a intamplat pe o terasa deasupra unui bulevard, observand uimit cum se oglindesc energia si tumultul oamenilor de dedesubt intr-un simplu pahar de Riesling. Ma gandesc deci ca a bea un pahar de vin nu e doar o placere, ci si un mijloc de a cunoaste lumea. Si nu unul pentru cei lenesi, pentru ca vinul bun trezeste curiozitatea, te face sa iubesti diversitatea, te indeamna sa calatoresti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am incercat multe vinuri, le-am privit cu atentie si curiozitate si m-am simtit uneori suficient de curajos incat sa scriu despre ele. Mi se pare ca cel mai bun lucru pe care-l poti face cand scrii despre vinuri este sa le recomanzi pe acelea care te-au transportat, intr-un fel sau altul, din locul in care te aflai. Da, cred ca mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirata.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
De cativa ani si roze-urile din aceasta regiune pot fi numite Prosecco - lucru imbucurator, pentru ca stilul este in general cam acelasi cu al suratelor albe. Asa ca astzi avem in pahar un vin usor, foarte abordabil, cu perlaj sub medie si arome discrete de fructe albe si rosii; dar mai ales cu gust reconfortant, fara nimic taios, dar destul de proaspat si curat. Potrivit pentru sete, conversatii si alte lucruri simple.
Iata un Shiraz cu care mergi la sigur: usor de desfacut, usor de apreciat, si in acelasi timp cat se poate de interesant. Aromatic e intens, cum ne-am si astepta, cu o combinatie seducatoare de fruct proaspat, tonuri florale si tot felul de ingrediente de patiserie si cofetarie. Dar partea cea mai interesanta e gustul: carnos si in acelasi timp suplu, proaspat, persistent. E foarte bun imediat dupa deschidere, dar se va exprima la maxim daca il lasati sa respire un pic mai mult (si eventual il si raciti o idee).
Cum am vazut si la alte Sauvigon-uri Blanc dobrogene, si acesta vine cu arome intense de fruct dulce - nu neaparat din registrul exotic, ci mai degraba confiat. Desigur, sustinute din spate de note mai proaspete de citrice si ardei verde regulamentar. Gustul are acelasi profil dulceag, cu onctuozitate ridicata si aciditate nu tocmai taioasa, care lasa balanta mai inclinata spre zona decadentei decat spre cea a prospetimii, dar in limite decente. Pe scurt, vorbim de un stil foarte usor de inteles si apreciat, dar nu lipsit de merite - textura si finalul mi-au placut mult.
Iata ca Feteasca Neagra poate da rezultate cat se poate de placute si in nordul tarii - de data asta in Teaca, pe langa mai cunoscuta Lechinta, in Bistrita-Nasaud. Dupa cum putem intui, e vorba de o Feteasca baricata, lucru care se poriveste perfect cu aromele intense si precise de fruct proaspat (cu tuse pamantoase) si corpul matasos, suplu, dublat de aciditate serioasa. E un vin foarte usor de baut, suculent, si in acelasi timp complex, expresiv si plin de viata. Vine de pe o linie complet paralela cu cea a exemplarelor din Dealu Mare, dar este una din cele mai placute surprize ale anului, din punctul meu de vedere. De incercat neaparat!
Rosso de Montepulciano e varianta cu mai putine restrictii legate de maturare a Vino Nobile di Montepulciano (ambele venind din acelasi areal geografic), cam ca Rosso fata de Brunello di Montalcino. Asa ca vinul de azi, facut din Sangiovese cu un pic de Merlot, a vazut doar rezervoare de inox pe parcursul vinificarii si maturarii in crama. Lucru care se reflecta in aromele fructate proaspete (din zona cireselor), cu nuante florale si pamantoase, dar si in gustul dens, cu mijloc intens, dominat de fruct dulce, bine copt, si echilibrat de aciditatea medie. Ce sa mai zic? e foarte placut si usor de baut, cu un strop de seriozitate, desi nu e in niciun caz un vin in serie limitata. Foarte bun pentru o seara din timpul saptamanii.
Syrah-ul Coltul Pietrei din 2017 continua in linia deschisa de predecesorii sai, cu arome dulcege de fructe foarte coapte si vanilie, plus usoare note regulamentare de piper si carne maturata. Gustul e dens, carnos, cu tanini abundenti dar bine cizelati si aciditate usor sub medie. Un vin solid, placut, in stilul plin de forta cu care acest producator deja ne-a obisnuit.
Orice spumant bun (si tanar) castiga un pic in arome pe masura ce sticla se goleste - sigur, atat timp cat respectiva golire nu se intampla prea rapid. Asa a fost si aici, aromele initiale de fructe zemoase si croissant capatand in timp o foarte interesanta completare condimentata. Gustul mi-a placut in ambele ipostaze: efervescent si proaspat cand am scos dopul, echilibrat, usor dulceag si plin de fructe coapte dupa vreo ora. O Cava buna, in mod sigur mai fructata si expresiva decat media, care ar putea converti destui bautori de Prosecco la ceva mai serios. Merita incercata.
Dupa stiinta mea, cei de la Jelna fac trei feluri diferite de rose foarte reusit; acesta e cel din Merlot, din gama Dealu' Negru. E genul proaspat si revigorant, cum ne-am si astepta sa fie venind din acea parte de lume, cu fruct dulce (dar deloc zaharisit) si aciditate ridicata. Gustativ sta undeva la granita dintre popular si sobru, cu un foarte placut joc intre senzatiile de fructe dulcege, zaharul rezidual si aciditatea acrisoara. Daca nu se vor deschide curand terasele, iata un excelent rose de balcon!
O reintalnire placuta cu ceea ce era, pe vremea cand de-abia incepeam sa explorez lumea vinului, unul din cele mai apreciate vinuri rosii disponibile pe piata romaneasca (desigur, dintre cele pe care iti permiteai sa le cumperi). Au trecut intre timp destui ani, a crescut mult numarul, diversitatea si calitatea vinurilor importate, ca sa nu mai spunem de cea a vinurilor locale. Asa ca am fost curios cum il voi percepe acum, si nu mi-a inselat asteptarile. Ca si editiile anterioare, acest 2015 e un vin solar, generos, cu mult fruct copt si supracopt, cu indicii clare de baricare: vanilie, ciocolata, pielarie, cuisoare. Gustul da imediat senzatia de bogatie, cu multe dulcegarii fructate, dar mai ales cu textura matasoasa, densa si fina, bine echilibrata de aciditate. Pe scurt, un foarte bine facut vin in dulcele stil... modern.
Un vin dulce inrudit cu celebra Sirena a Dunarii - Riesling Italian fermentat mai multi ani in butoaie de salcam - si extrem de apropiat de acesta ca profil aromatic si potential de invechire, doar ca mult mai tanar. Este delicios inca de pe-acum, cu aromele lui de fructe confiate, flori si condimente de patiserie, dar mai ales cu textura onctuoasa si dulceata deja bine sustinuta de aciditate. Insa nu ar fi deloc rau sa puneti cateva sticle si la invechit - va va rasplati foarte frumos.
Editia din 2013 a acestui legendar vin dulce autohton nu dezamageste deloc. Vine cu arome complexe de nuci, miere, fructe confiate, cacao si condimente orientale si cu un gust vascos, plin de dulceata, dar echilibrat si mai ales foarte fin. Potential de pastrare mai are din belsug, dar nu va abtineti de la a incerca o sticla inca de pe-acum, este deja delicios.
E interesant ca incarnarea din 2014 al acestui vin pare sa fi fost cotata de catre suspectii obisnuiti (Suckling, Wine Enthusiast) un pic mai jos decat recoltele anterioare sau ulterioare. Sunt foarte tentat sa zic ca o sa vedem peste cinci ani daca mai e asa. Dar ok, inteleg, vinul asta, dintr-un an considerat dificil, e intr-adevar un pic diferit fata de alte recolte: pare mai putin dens, mergand insa pe cartea suculentei si a unei aciditati destul de ridicate, dar totusi echilibrate. De asemenea, mi-a placut foarte mult cum ies in fata notele de ierburi aromatice, cedru, fum si minerale - momentan un pic in detrimentul fructului. E interesant si felul cum se schimba in pahar chiar si in cateva minute. Deci dati-i aer din belsug daca il beti acum, dar aveti grija sa il revedeti si peste cinci ani. Excelent!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...