Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Acesta nu e un vin lejer și racoritor de vară. Collio e în dreapta-sus pe harta Italiei, chiar la granița cu Slovenia, și produce vinuri cu textură și complexitate. La 4 ani de la recoltă, acesta e și un pic evoluat - în sensul bun al cuvântului - cu arome de fructe exotice confiate, în timp ce nuanțele ierboase tipice Sauvignon-ului s-au transformat în ceva mai degrabă condimentat. Textura e onctuoasă, destul de densă, gustul are note dulcege, dar e perfect echilibrat de aciditate și delicios. Nu vă speriați de anul de pe etichetă - e perfect acum, mai ales dacă vreți să gustați un Sauvignon Blanc "mai altfel".
Haideți, recunoașteți că sunteți curioși să vedeți cum "arată" un Primitivo la (aproape) șase ani de la îmbuteliere. Iată sticla lată-n umeri de care aveți nevoie. Este foarte concentrat (cum altfel?), plin de fruct (cum altfel?), însă cu o tentă autumnală - nu tocmai de stafide, dar de fruct stafidit, cules târziu. Corpul e dens, catifelat (da, cu tot cu asprimea ușoară a catifelei), cu fix atât de multă aciditate încât un pahar să nu fie obositor. Dacă vă place Primitivo, vă va plăcea mult, zic eu, în exprimarea asta un pic mai matură.
O Cava roz delicioasă, simplă dar eficientă, cu arome de zmeură și căpșune, pe lângă notele mai "clasice" ale zonei și strugurilor. Echilibrată gustativ, nici prea dulceagă dar nici austeră, foarte ușor de băut și înțeles. O alternativă delicioasă la popularul Prosecco - dar cu mai multă finețe și complexitate.
Pare că a venit vremea vinurilor mature din Puglia la unvinpezi.ro; în sfârșit, Primitivo are ocazia sa își arate latura înțeleaptă - și o face cu aplomb! Sigur, nu vorbim aici despre orice Primitivo - Schola Sarmenti e un producător respectat. Acum, fără sa ne pierdem în laude, culoarea dă semne clare de cărămiziu (dar asta e și o caracteristică a soiului/zonei - se întâmplă și la vinurile tinere). Nasul vine cu note de fructe uscate, o idee de ciuperci și marochin, dar și note mai proaspete, din registrul ierbos-condimentat, ba chiar și "creme de cassis". Gustativ, are un echilibru foarte bun între notele mai dulcege și cele proaspete - susținite de aciditate - iar taninurile sunt dense și super-fine. Postgust lung, ajutat probabil de un pic de zahăr rezidual. În fine, e un vin care m-a surprins și mi-a plăcut mult: complex, cu baric prezent dar perfect integrat, delicios fără să fie obositor. E probabil în cel mai bun moment al lui, deci profitați!
Prosecco nu e tocmai prima mea alegere când vine vorba de spumant, dar mi-a plăcut acest exemplar cu bule fine și abundente, aciditate proaspătă și arome fructate expresive. S-a ținut bine pe lângă o tocană de ciuperci în care am "scăpat" și un pic de smântână, dar și pe cont propriu, chiar și atunci când lichidul din pahar s-a mai încălzit. Pe scurt, un Prosecco echilibrat și proaspăt, cu tot cu nivelul lui de zahăr mai ridicat.
De mult nu mi s-a mai întâmplat să încerc un vin care să pară serios, dar în același timp ajuns deja la maximul de exprimare după nici patru ani de la recoltă. Exact asta avem azi în pahar: aromele evocă un amestec de fructe proaspete și stafidite, dar și nuanțe oxidative clare, care s-ar putea să nu fie pe placul tuturor. Gustativ are un amestec seducător (pentru mine) de maturitate și prospețime, cu un mijloc foarte bine conturat, aciditate serioasă și final lung, savuros, dar nu neapărat fructat. Sincer, nu știu dacă sticla mea a fost "altfel", dar în orice caz sunt convins ca veți regăsi într-a voastră un vin plin de calități. Doar că un pic... diferit de ce v-ați aștepta de la un Primitivo.
La fel ca si Negrul de Dragasani, Alutus e un soi obtinut relativ recent, printr-o incrucisare, de data asta dintre Babeasca Neagra si Saperavi. Pastrand tema asemanarii, are si el o latura mai "salbatica" - cel putin in abordarea celor de la Avincis: culoare intensa, tanara, arome asijderea, cu mult fruct proaspat (cirese, prune, afine) si cu taninuri care au o muscatura un pic verde, neimblanzita. Si totusi, gustativ, ansamblul se dovedeste calm si neasteptat de "easy drinking", cu o aciditate asezata, textura onctuoasa si fina si o dulceata a fructului care ii imblanzeste perfect colturile mai ascutite. Un vin foarte placut si echilibrat, din care as incerca o sticla acum, dar as si pune vreo 5 la pastrare pentru urmatorii 10 ani.
Deschis și turnat direct în pahar, m-a impresionat plăcut cu aromele lui intense de cireșe proaspete si confiate, prune și un pic de lichior de coacăze. Gustativ e onctuos, suculent, cu taninuri foarte fine, care aproape nu mai mușcă, și aciditate ridicată. Un vin pur și simplu delicios, ajuns la punctul maxim de exprimare; doar aveți grijă să nu se încălzească prea mult - cele 15 procente de alcool pot deveni atunci un pic prea vizibile.
Îmi este foarte greu să scriu review-uri pentru asemenea vinuri: nici nu l-ai turnat bine în pahar că s-a și "evaporat", plus că e gustos și neintruziv de nu-ți stă mintea la notat caracteristici. Ce-am reușit totuși să-mi notez e că atât aromatic, cât și structural, arată o combinație seducătoare de prospețime și expresivitate, cu un echilibru excelent. Un exemplar foarte reușit, care mai marchează și o altă mică victorie în topul meu personal: un vin românesc dintr-un singur soi autohton, la un nivel calitativ peste multe Chardonnay-uri, Sauvignoane sau celebrele cupaje "românești" din trei soiuri.
Ați auzit desigur de Wine Spectator Top 100, topul anual publicat de celebra revistă americană. Sigur, nu e un top absolut, nici perfect, mai ales că încearcă sa "prindă" vinuri care oferă un raport calitate-preț foarte bun. Acestea fiind spuse, vinurile care "nimeresc" de obicei acolo (se degustă vreo 10000 de probe) nu sunt doar populare, ci și justificabil bune folosind criterii obiective - pe cât de obiectivă poate fi degustarea unui vin. Ei bine, vinul de astăzi a fost cel mai bine plasat roze din topul pe 2025 (pe locul 29 în clasamentul general). Nu am să exprim vreo opinie despre această plasare, ci am să spun că pentru mine nu e doar un vin foarte bun, ci are și ceva al lui, care-l diferențiază de un vin obișnuit din Provence. Sigur, e foarte proaspăt (nu vă speriați de anul de recoltă), cu fruct discret (probabil mai discret decât e norma), dar cu senzații salin-minerale intense și persistente. Bine echilibrat, aproape lipsit de greutate (lucru mai rar în seria de ani foarte fierbinți din sudul Franței), nu neapărat foarte concentrat, e genul de vin care - cel puțin în acest stadiu - nu te va face să exclami "wow!", dar se va evapora fără urmă din pahar.
Un Cabernet Sauvignon mai suculent, mai expansiv în arome, și mai degrabă amintind de fructe roșii decât de mai clasicele coacăze sau afine. L-am incercat "în orb" și mi-a sugerat în mod clar un soi bordolez, dar am mers mai degraba spre Merlot sau Malbec. Oricum, ăsta nu e neapărat lucru rău: are un pic de densitate, e bine echilibrat, taninuri prietenoase; ce să mai, e suculent, cum sunt majoritatea vinurilor la prețul asta în zilele noastre, și chiar se bea cu plăcere.
Recompensat cu argint la Mundus VIni, acesta e un Sauvignon Blanc super-simpatic, interesant, și care dovedește că nu doar Riesling-ul sau Chenin-ul pot fi baute cu plăcere într-o varianta demiseacă. Mai ales mi se pare că își arată foarte frumos originea - lucru greu cuantificabil, fiindcă vorbim și de cramă și oameni, nu doar de zonă. Dar mi-au plăcut foarte mult aerul serios și totuși jucăuș, aromele care combină lucruri taioase, vegetal-minerale sau citrice, cu note mai solare de piersici și caise confiate - totul menținut într-un ansamblu unitar, mai degrabă discret, dar complex, fără exagerările climatelor mai calde (sau ale lumii noi). Iar gustativ e exact la fel: zahărul dă o nota jucăușă, dar aciditatea și notele minerale (ori citrice) nu-l lasă să-și facă de cap, mijlocul e frumos conturat iar finalul e de Sauvignon Blanc rasat, insă cu un pic de... zahăr. Dacă ceva poate fi delicios fără să sară în ochi, acesta e acel lucru.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...