Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Daca aveti caldura in case s-ar putea ca un roze sa nu fie o alegere rea pentru perioada asta, mai ales ca e unul destul de onctuos, care poate insoti cu succes destule mancaruri (in cazul meu a mers excelent cu niste tacos). Aromatic da impresia de fruct dulceag, supracopt, cu ceva note florale, o idee condimentat, deci se potriveste din nou cu vremea mai mohorata de afara. Aciditatea nu e tocmai ridicata, dar suficienta cat sa-l tina in echilibru: pentru gustul meu o face mai bine cand vinul e mai rece, dar stiu ca altii prefera lucruri mai domoale, usor de savurat.
Daca-i bine racit, va curge cu usurinta unui parau de munte, limpede si cristalin. Dar dati-i un pic de aer, lasati-l sa se incalzeasca o idee si veti constata ca, in ciuda texturii usoare, are un echilibru de invidiat intre notele de fruct dulce, cele ierboase si aciditatea proaspata, dar nu agresiva. Un Sauvognon Blanc foarte baubil, proaspat si lipsit de note stridente, dar nu si de complexitate. O pasare rara pe la noi, unde acest soi e de obicei torturat in toate felurile posibile!
Dupa excelentul Navicella Alb 2019 nu e tocmai usor sa mentii stacheta sus. Vinul pastreaza un stil asemanator: dens, texturat, usor taninos, cu aciditate serioasa si influenta vizibila - si excelent integrata - a baricului. Aromatic mi se pare ca merge mai mult spre latura fructata a lucrurilor, chiar cu niste note exotice de litchi, pastrand pana la urma complexitatea fratelui mai mare, chiar daca intr-un registru mai solar (si acela temperat de notele verzi specifice Fetestii Albe si Sauvignon-ului Blanc). Un vin foarte bun, recomandabil, cu potential de pastrare - as fi tare curios sa-l revad mai intai la anul, iar apoi peste inca vreo patru-cinci.
Syrah-ul de azi e catifelat, dar nu lipsit de forta, cu un profil aromatic si gustativ care nu m-a suprins deloc dupa ce am vazut bulina cu 98 de puncte Luca Maroni lipita de capison: arome de fruct foarte copt (dulceata de coacaze negre si smochine) si ciocolata cu vanilie, dulceata pronuntata a gustului, ajutata si de un rest de zahar mai ridicat. De cealalta parte stau aciditatea ridicata, taninurile fine si dense, usoare note de ierburi aromatice. Toate astea ii dau si echilibru pe langa dulceata si-l fac suficient de simpatic si pentru cei care nu-s neaparat fani ai stilului.
Dupa cateva vinuri din sudul Italiei incercate in ultimele zile, e o adevarata placere sa deschid un vin care se exprima tot in registrul fructului supracopt, dar fara dulceata excesiva. Pe scurt, fruct gemos, baric prezent si foarte bine integrat, plus gust echilibrat, care combina notele de fruct dulce cu o lejeritate foarte placuta, suculenta, data si de taninurile aproape topite, si de aciditatea neintruziva. E si el un crowd pleaser, dar mult mai pe gustul meu. De incercat un pic mai rece.
Am mai zis asta si alta data, iar intre timp lucrurile nu s-au schimbat prea mult: acesta este unul dintre cele mai reusite exemplare romanesti de Cabernet Sauvignon. Si, din fericire pentru cei care nu vor sa dea pe un vin mai mult decat face, e si unul relativ subevaluat. Editia de fata are nevoie de mult aer pentru a se exprima plenar, dar arata deja o combinatie fermecatoare de forta si suculenta, cu un profil aromatic plin de fruct si totusi un pic sobru. Delicios inca de pe-acum, cu tot cu taninurile inca un pic salbatice, si plin de potential!
Malbec-ul argentinian de astazi e deja consacrat pe piata noastra, si pot intelege de ce. Are mult fruct - o combinatie placuta de proaspat si gemos - si gust relativ suculent, foarte abordabil, care nu agreseaza nici prin aciditate, nici prin taninuri (chiar daca acestea din urma sunt prezente). Finalul condimentat face toti banii si ofera inca un motiv pentru a-l considera un vin de zi cu zi reusit. A se incerca un pic racit!
Fanii acestui vin nu vor fi dezamagiti: arome intense de baric, secondate de fum, ierburi si piper, dar si mult fruct foarte copt, din zona cireselor si afinelor. Gustativ incepe foarte fructat, cu amplitudine medie, in timp ce mijlocul propune o tranzitie interesanta spre zona condimentelor. Nu e nici cel mai sec, nici cel mai persistent vin, dar e foarte suculent si se bea cu placere, chiar si de catre cei pentru care fructul foarte copt, vanilia si ciocolata nu sunt chiar aromele preferate.
O cava cu arome fructate intense, din registrul obisnuit pentru acest tip de vin (mere, pere, citrice), plus note placute de autoliza. Gustul mi s-a parut foarte abordabil, cu un joc lejer intre dulceata fructului (si a zaharului adaugat), aciditatea nu prea inalta si elementele texturale fine (si bulele, si fenolii). Sus-numitele bule nu sunt teribil de persistente, asa ca n-ar fi rau sa goliti sticla repede - chiar nu e greu.
Iată un asamblaj interesant de Fetească Alba şi Regală, influenţat desigur de locul de baştină (Dealu Mare) - care pare să se exprime în special prin textura onctuoasă şi o senzaţie generală de robusteţe. Aromele au însă prospeţime (măr verde, lămâie, un pic de piersici, dar şi flori de câmp uscate) şi rămân mai degrabă discrete. Paharul nu se goleşte cu mare repeziciune, iar vinul dă senzaţia că se va mai deschide o dată cu trecerea timpului.
Te astepti la un anume stil inca de cand vezi sticla masiva, iar vinul - un Aglianico din Campania - se conformeaza intocmai. Si livreaza multe fructe supracoapte, chiar gemoase, tone de ciocolata cu lapte, vanilie, dar si ceva un pic mai apetisant pentru mine, aducand a pasta de masline. Gustul incepe si el cu o explozie de fruct si baric, dar structura minunata tipica soiului (si solului) are un scurt moment de suculenta stralucire, inainte sa fie acoperita din nou de dulceata - atat a zaharului rezidual, cat si a aromelor. Mi-a placut racit la vreo 14-15 grade - suficient cat aciditatea sa iasa din anonimat si sa echilibreze ansamblul, dar fara ca taninurile dense si fine sa para prea dure. Pe scurt, un vin cu o structura foarte buna, orientat insa spre partea mai dulceaga a lucrurilor; daca rezonati cu acest stil nu pot decat sa vi-l recomand.
Nicio surpriza: dupa ce l-am aerat in sticla si l-am racit un pic, Primitivo-ul aici de fata si-a etalat fara rusine caracterul solar, bogat, dar si notele de prospetime care-l civilizeaza. Asa ca pe langa aromele si gustul caracteristic de fruct stafidit, dulceag, am avut parte si de cirese si visine bine coapte, suculente, inca un pic acrisoare. Ceea ce a stat numai bine pe langa textura onctuoasa, zaharul rezidual si lucrurile date de baric. Un Primitivo de top, care va fi sigur apreciat de iubitorii stilului, si nu doar de ei.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...