Nu mai stiu exact cum m-am indragostit de vin. Probabil ca s-a intamplat pe o terasa deasupra unui bulevard, observand uimit cum se oglindesc energia si tumultul oamenilor de dedesubt intr-un simplu pahar de Riesling. Ma gandesc deci ca a bea un pahar de vin nu e doar o placere, ci si un mijloc de a cunoaste lumea. Si nu unul pentru cei lenesi, pentru ca vinul bun trezeste curiozitatea, te face sa iubesti diversitatea, te indeamna sa calatoresti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am incercat multe vinuri, le-am privit cu atentie si curiozitate si m-am simtit uneori suficient de curajos incat sa scriu despre ele. Mi se pare ca cel mai bun lucru pe care-l poti face cand scrii despre vinuri este sa le recomanzi pe acelea care te-au transportat, intr-un fel sau altul, din locul in care te aflai. Da, cred ca mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirata.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Iata un vin romanesc alb serios, cu potential de evolutie. E foarte placut de baut fara cine stie ce pregatiri prealabile; totusi un pic de aer ii scoate chiar mai multa complexitate la iveala. Combina arome de fructe exotice (limeta bine coapta, mango) cu lucruri mai neaose (piersici suculente) si note mineral-vegetale intense, dar fara exagerari de tipul pipi de pisica sau transpiratie. Gustul are consistenta si ceva onctuozitate, cu un mijloc foarte placut, cu dulceata evidenta, urmat de o aciditate taioasa, bine potrivita in context. Totul urmat de un final lung, tonic, usor migdalat-amarui, foarte proaspat. Un vin delicios, care livreaza placere imediata, dar din care merita sa pastrati cateva sticle.
Un vin dulce inrudit cu celebra Sirena a Dunarii - Riesling Italian fermentat mai multi ani in butoaie de salcam - si extrem de apropiat de acesta ca profil aromatic si potential de invechire, doar ca mult mai tanar. Este delicios inca de pe-acum, cu aromele lui de fructe confiate, flori si condimente de patiserie, dar mai ales cu textura onctuoasa si dulceata deja bine sustinuta de aciditate. Insa nu ar fi deloc rau sa puneti cateva sticle si la invechit - va va rasplati foarte frumos.
Editia din 2013 a acestui legendar vin dulce autohton nu dezamageste deloc. Vine cu arome complexe de nuci, miere, fructe confiate, cacao si condimente orientale si cu un gust vascos, plin de dulceata, dar echilibrat si mai ales foarte fin. Potential de pastrare mai are din belsug, dar nu va abtineti de la a incerca o sticla inca de pe-acum, este deja delicios.
E interesant ca incarnarea din 2014 al acestui vin pare sa fi fost cotata de catre suspectii obisnuiti (Suckling, Wine Enthusiast) un pic mai jos decat recoltele anterioare sau ulterioare. Sunt foarte tentat sa zic ca o sa vedem peste cinci ani daca mai e asa. Dar ok, inteleg, vinul asta, dintr-un an considerat dificil, e intr-adevar un pic diferit fata de alte recolte: pare mai putin dens, mergand insa pe cartea suculentei si a unei aciditati destul de ridicate, dar totusi echilibrate. De asemenea, mi-a placut foarte mult cum ies in fata notele de ierburi aromatice, cedru, fum si minerale - momentan un pic in detrimentul fructului. E interesant si felul cum se schimba in pahar chiar si in cateva minute. Deci dati-i aer din belsug daca il beti acum, dar aveti grija sa il revedeti si peste cinci ani. Excelent!
Desi olfactiv ma asteptam la mult fruct, am primit in primul rand multe condimente si nuante vegetale, de la piper la camfor, ardei gras si rubarba. Fructul si nuantele de lemn (ciocolata) sunt in plan secund, insa sustin bine partitura. Gustul are ceva densitate, cu tanini foarte fini, dar e mai degraba suculent si easy-drinking, cu aciditate medie; iar finalul e destul de sec si spicy, cu tanini vizibili. Un vin foarte placut pentru serile din mijlocul saptamanii, dar bun si pentru asocieri culinare - ma face sa ma gandesc imediat la un Adana kebab suculent, dar cred ca ar merge cu multe lucruri continand carne rosie - pana si cu sarmale. Un pic de aer ii prinde bine.
Intr-un stil mai proaspat, suculent si condimentat decat ne-au obisnuit vinurile de la Alira, acest cupaj de Feteasca Neagra si Merlot e repede si lin curgator, plin de vino-ncoa si pur si simplu prietenos. Aromatica foarte condimentata si caracterul direct, suplu si echilibrat s-au potrivit de minune cu una din activitatile traditionale ale acestei perioade: impodobitul bradului.
Un prosecco simpatic, cu arome intense pline de dulceata, care se apropie mai mult de caprifoi si fructe exotice decat de mai cumintile mere verzi ale altor exemplare. Gustul porneste tot asa, cu dulceata inainte, dar bulele si aciditatea reusesc sa o tina in frau suficient pentru a-l face usor de baut. Mai ales daca e foarte bine racit.
Stiti cum mai scriem noi aici review-uri ale unor vinuri rosii de calitate, in care va recomandam sa cumparati o cutie si sa incercati o data sau de doua ori pe an cate o sticla din ea? Ei bine, exista si vinuri albe la care se poate face o astfel de recomandare, iar acest Greco di Tufo e unul dintre ele. Turnat acum in pahar, arata arome discrete, undeva intre piersici, citrice si ierburi aromatice, dar mai ales se exprima printr-o aciditate electrica, dublata de un final sec, mineral si lung - care ofera o promisiune frumoasa despre evolutia vinului. Cunosc oameni care ar putea afirma cu morga serioasa, neaparat "in orb", ca genul asta de aciditate cu tenta citrica e rodul unei interventii a oenologului - si asta e genul de parere netestata practic care merita intotdeauna ignorata. Sper in schimb ca veti face cum am sugerat la inceputul review-ului, mai ales ca acea sticla deschisa acum va fi o arma excelenta impotriva caniculei. Ah, si pentru un plus de arome si corp n-ar fi rau sa o si aerati un pic.
O cava buna e oricand binevenita pe caldura, dupa o zi grea sau pur si simplu pentru a sarbatori fie si ceva marunt. Cea de azi e fructata si plina de prospetime - cum ii sta bine unei cava, cu efervescenta persistenta si mai ales cu o textura catifelata care face toti banii. Eu unul n-as bea-o foarte rece, pentru ca aromele de fruct dau o impresie foarte placuta de naturalete, si e pacat sa fie ascunse.
Un Shiraz foarte fructat, condimentat, suculent (daca e racit un pic), cu o textura destul de catifelata, aciditate medie si postgust placut, verde-piperat. Un vin nepretentios, de zi cu zi, dar bine facut; ii sta foarte bine langa feluri de mancare la fel de nepretentioase: o friptura la gratar ar fi alegerea ideala.
Pinot-ul "single vineyard" de azi vine din Dealu Mare, o regiune sa-i zicem interesanta pentru acest soi, din care au iesit atat exemplare excelente, cat si vinuri dezechilibrate, cu prea mult alcool si prea putina aciditate. Rodul Viei Marchizului vine cu alcoolul tipic regiunii, destul de ridicat, dar din fericire si cu mult echilibru gustativ, textura voluptoasa, pusa un pic in umbra pe final de tanini fermi si inca nedomesticiti. E un Pinot foarte bun, inca tanar, si are nevoie de o aerare serioasa - lucru care se vede si din timiditatea initiala a aromelor, altfel tipice si placute.
Azi ne intalnim cu un Chardonnay baricat usor, lucru care i-a completat frumos aromele fructate, fara sa le acopere. Asa ca paharul pare plin de fructe bine coapte, zemoase, fara multe alte complicatii. Iar gustul continua in aceeasi nota usoara si fructata, cu o aciditate medie, dar echilibrata. Un vin vesel, necomplicat, dar savuros.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...