Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Malbec-ul de azi se exprima plenar, cu mult fruct bine copt (cirese negre, afine), nuante florale de violete si impresii "verzi" (cum se intampla des la vinurile de Lume Noua), totul pe fondul unor arome date de maturarea in lemn (vanilie, cafea) care raman relativ discrete. In fine, pana acum nu e nimic neasteptat; ce mi-a placut cel mai mult a fost gustul, care ramane suculent in ciuda unei concentratii peste medie, cu aciditate bine dozata si taninuri fine; mai pe scurt, da senzatia de fruct zemos pe care o lasa Malbec-ul bine facut. Exista si o tenta pe care n-o pot descrie altfel decat "minerala" pe final, ceea ce nu e decat un punct in plus pentru un vin oricum foarte competent. Nu are sens sa il puneti la pastrat, se exprima delicios acum.
Malbec-ul de azi se exprima plenar, cu mult fruct bine copt (cirese negre, afine), nuante florale de violete si impresii "verzi" (cum se intampla des la vinurile de Lume Noua), totul pe fondul unor arome date de maturarea in lemn (vanilie, cafea) care raman relativ discrete. In fine, pana acum nu e nimic neasteptat; ce mi-a placut cel mai mult a fost gustul, care ramane suculent in ciuda unei concentratii peste medie, cu aciditate bine dozata si taninuri fine; mai pe scurt, da senzatia de fruct zemos pe care o lasa Malbec-ul bine facut. Exista si o tenta pe care n-o pot descrie altfel decat "minerala" pe final, ceea ce nu e decat un punct in plus pentru un vin oricum foarte competent. Nu are sens sa il puneti la pastrat, se exprima delicios acum.
Rusalca Alba din 2021 are, ca de obicei, fructul in prim plan, cu destule nuante exotice (mango) dar si cu impresii de pepene galben sau caise. Gustul are destula onctuozitate, amplificata de un nivel relativ ridicat de alcool, dar ramane echilibrat de aciditatea placuta.
Chiar daca vorbim de un roze, Pinot Grigio-ul nu se dezminte si arata arome citrice pline de prospetime, cu un contrapunct de piersici nu foarte coapte si, poate, un pic de cirese. Gustul e dominat de aciditate, dar are un dram de onctuozitate si de structura fenolica, incat sa nu fie doar racoritor si usor de baut, ci si un pic savuros. Lucru la care ajuta si senzatiile minerale (discrete) din nas si posgust. Pe scurt, un vin repede curgator, proaspat, numai bun pentru zilele foarte calde de vara ce au venit deja peste noi.
Din pacate inca dau destul de rar peste roze-uri autohtone care sa nu para fortate inspre o exprimare "populara". In schimb acest exemplar, fara a fi vreun roze de nisa, mi s-a parut diferit si bine inchegat, cu un strop de naturalete. Aromatic sta in zona asteptata, cu fruct usor zaharisit (cirese, fragi, piersici), o tenta de migdale, nuca de cocos si usoare senzatii ierbos-condimentate. Dar partea mai interesanta mi s-a parut cea gustativa: are onctuozitate (cu doar 12,5% alcool), aciditate medie, si un final tonic - care-l fac sa para sec, usor robust, dar pana la urma echilibrat si persistent. Nu debordeaza de prospetime si nu e cel mai fructat, ci se bazeaza mai mult pe contrastul dintre textura si senzatiile tonice, pastrand destula complexitate aromatica.
Editia din 2021 a Chardonnay-ului "Coltul Pietrei" vine cu arome expresive, de vanilie si unt combinate cu fruct bine-spre-supracopt, din registrul caiselor si perelor, ba chiar cu o idee de ananas. Gustul confirma si el stilul de vin "cald" (cum de altfel a fost cam in fiecare an), cu textura destul de bogata, aciditate sub medie, dar si cu destula concentratie si persistenta cat sa aiba farmecul lui chiar si pentru unii care (ca mine) apreciaza stiluri mai pline de prospetime.
Lista (scurta) a roze-urilor autohtone serioase pare sa aiba un nou membru, acest asamblaj de Cabernet Franc si Cabernet Sauvignon, cu doar 12,5% alcool. Are un nas intrigant: miez de nuca, fructe rosii proaspete, ierburi aromatice si un corp suplu, dar plin de intensitate, bine echilibrat, cu final lung si sec. Pe scurt, rafinat!
Iata un "orange wine" foarte curat, cu arome pline de prospetime, dintr-o paleta foarte larga: ierburi aromatice, fructe exotice, mere verzi, corcoduse, ba chiar o nota cretos-minerala. Textural e onctuos, fara a fi greoi, cu taninuri dense si foarte-foarte fine, care lasa doar o usoara senzatie de catifea pe finalul persistent, bine sustinut de aciditate. Este delicios imediat dupa deschiderea sticlei, dar ceva imi spune ca are un potential serios de invechire.
A scrie un review pentru un vin rosu serios in aceeasi zi in care l-ai primit este un exercitiu interesant. Sigur ca iti poti face o idee relativ buna despre calitatea si caracteristicile unui vin chiar si intr-un minut, daramite urmarindu-l pe parcursul a cateva ore, insa in cazul vinurilor foarte tinere vei pierde intr-un fel sau altul atat partea cea mai placuta, cat si destule detalii interesante si inaccesibile la inceput. Pe acestea le veti regasi insa voi, daca veti cumpara aceasta noua editie de Smerenie si-i veti da mai mult timp decat am putut sa ii dau eu. Revenind la impresiile mele, imediat dupa deschidere au fost predominante aromele date de maturarea in lemn, apoi aerul a inceput sa scoata la iveala mult fruct bine copt, dar inca zemos, si usoare sugestii de ierburi aromatice si pielarie. Totusi, momentan gustul e cel care ofera cele mai mari promisiuni: suculent, usor curgator si in acelasi timp carnos, cu aciditate destul de ridicata si taninuri dense, bine manierate pentru varsta lor, fara sa le lipseasca un strop de agresivitate. E si foarte persistent, deci va fi o companie cat se poate de placuta dupa vreo doua ore in decantor, insa cel mai frumos ar fi sa-l tineti deschis cateva zile sau sa-l pastrati macar patru-cinci ani la racoare. E unul din vinurile romanesti serioase si constante, facut intr-un canon un pic diferit de stilul consacrat prin partile noastre; chiar daca intreg conceptul mi se pare un pic cam artificial, e in mod cert o lucrare foarte bine mestesugita.
Ca si editiile anterioare, 2021 ne aduce tot un Sauvignon cu arome expresive, intense, orientate mai degraba spre zona socului, citricelor si agriselor decat spre cea a fructelor tropicale, pastrand insa o certa componenta dulceaga, vesela. Gustul e si el plin de intensitate, si mai ales cu o textura onctuoasa remarcabila, care da o foarte placuta senzatie de plinatate - lucru care nu-i afecteaza in vreun fel prospetimea. In mod interesant, finalul vine cu o clara si usor neasteptata senzatie fenolica, insa asta se va domoli in timp. Este deci un vin serios, care va mai evolua cativa ani buni, dar bine pregatit si pentru venirea zilelor calduroase de primavara.
Gama Via Marchizului propune si in 2020 aceeasi interpretare densa si foarte coapta a Negrului de Dragasani. Mult fruct dulceag, gemos, destul de mult baric, si mai putin din notele condimentate specifice soiului in zona lui natala. Gustul e plin de intensitate, concentrat, liniar, cu aciditate care il pastreaza intr-o zona relativ echilibrata, si cu taninuri dense, dar matasoase, neagresive. Ramane insa un pic unidimensional, marsand de la cap la coada pe dulceata fructului, dublata si de un zahar rezidual pe care-l banuiesc a fi inspre limita demisecului. E bine facut in stilul lui si nu-si va dezamagi fanii, chiar daca eu unul nu ma numar printre ei.
Nu cunosc editiile anterioare ale acestui Sauvignon Blanc, incat sa-mi pot da cu parerea despre constanta in calitate; totusi pot spune ca cel din 2021 e foarte reusit pentru stilul lui. Mai degraba fructat, cu notele "verzi" prezente, dar intr-un rol secundar, mi-a amintit de piersici, lamaie bine coapta si portocali infloriti, lucruri frumos echilibrate de impresii de urzici si vrej de tomata. Gustul lasa o senzatie de plinatate si intensitate fructata, plina de suculenta, fara sa exagereze cu nivelul de alcool; notele mai condimentate, aciditatea si finalul tonic balanseaza placut impresiile dulcege. Este deci un "crowd pleaser", dar unul facut foarte bine, fara exagerari aromatice, ba chiar cu ceva complexitate, si mai ales cu o suculenta care se pastreaza chiar si la temperaturi mai ridicate.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...