Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Desi cunosc de doar 3 ani vinurile acestui producator, Valea Ascunsa a ajuns rapid sa fie una dintre cramele mele preferate din Romania, cu vinuri pline de aciditate dar echilibrate. Asa e si Feteasca Alba de astazi: acida dar plina de veselie, cu arome foarte proaspete de mar verde si citrice, poate un pic de pere si o nota delicioasa de busuioc. Aciditatea e elementul dominant in gust, dar se manifesta intr-un mod mai degraba revigorant decat agresiv, in buna parte fiindca e echilibrata de o textura foarte placuta si de dulceata (nu foarte intensa) a fructului. Energic, vesel, proaspat, e un vin perfect pentru o zi calda de septembrie din mijlocul saptamanii.
Cei de la Vinarte ne propun un rose echilibrat, relativ discret, cu un dram de seriozitate dat in special de structura buna. Dar si cu un pic mai mult zahar rezidual decat ma asteptam, lucru care banuiesc ca-l apropie de categoria "populara". Fructat - un pic spre dulceag-supracopt - racoritor, bine infipt chiar si cand se incalzeste in pahar; iata o chestie simpatica si foarte versatila. Nu foarte interesant pentru un "geek" (cum au fost unele vinuri albe din aceasta gama), dar lin curgator si foarte potrivit pentru ocazii conviviale.
Elegant si echilibrat, cu un mijloc consistent, texturat, destul de fenolic, bine sustinut de aciditate. In plus cu un final sec, lung, usor amarui, cu toate componentele bine dozate. Vine din regiunea Veneto si mi s-a parut o surpriza placuta; nu e neaparat teribil de expresiv aromatic, nici tocmai timid, dar in primul rand sta foarte bine structural. De incercat!
Cabernet-ul de top al celor de la Vinarte nu dezamageste nici cu acest nou an de recolta. Poate fi baut cu mare placere imediat dupa deschiderea sticlei - desi o scurta aerare nu-i face deloc rau - si are densitatea si structura pentru o invechire pe termen macar mediu. Baricul mi s-a parut deja bine integrat in notele de fruct foarte copt, iar taninurile fine sustin excelent gustul. Delicios!
Acest Cuvee D'excellence Blanc de la Vinarte este, de multa vreme, unul dintre vinurile mele albe romanesti preferate. Ca si in editiile anterioare, aromele se deschid intr-un evantai larg, fara sa apeleze la dulceata sau intensitate excesive: piersici coapte, nuante vegetale-verzi, miez de nuca, un pic de mineralitate (da, stiu ca termenul e discutabil, dar descrieti-mi in alt fel pertinent ce se simte aici si voi adopta cu siguranta ideea voastra). Gustul are intensitate si adancime, cu un mijloc deloc sfios, fara sa abuzeze de dulceata, echilibrat si persistent. Ce sa mai zic, se descurca bine si daca-l lasati sa se-ncalzeasca, ceea ce e mereu un semn bun. De incercat!
Acest Verdejo din Rueda - o prezenţă veche la unvinpezi.ro - nu a dezamăgit niciodată. Nu l-aş păstra pentru învechire, nici nu l-aş aera prea mult, dar nici nu e nevoie de aşa ceva - e genul de vin uşor de băut, care va plăcea tuturor mesenilor, indiferent de experienţele lor anterioare cu vinul. Aromat, plin de note proaspete, cu un pic de greutate - deloc exagerată - şi bine echilibrat de aciditatea un pic peste medie, e un bun reprezentant al regiunii de origine. Şi chiar dacă performeaza mediu la capitolele fineţe şi complexitate, e genul care se termină din pahar cât ai zice... peşte! Sau midii.
Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se strange un pic inima cand vad vinuri facute dintr-o combinatie de soi aromatic (pentru... errm... arome), soi cu aciditate si soi cu "corp", ca sa iasa treaba pe gustul tuturor. E cazul si aici, dar din fericire vinul ramane de partea interesanta a lucrurilor; intr-adevar placut pentru consumatorul obisnuit, dar si cu destula prospetime si o structura relativ bine definita, care va fi probabil apreciata si de cei mai experimentati. Simpatic!
Nu ne intalnim chiar in fiecare zi cu un Etna Rosso la unvinpezi.ro, dar iata ca astazi dam de unul simpatic. Cum e in general stilul pe-acolo, avem o licoare eleganta si echilibrata, cu textura supla si aciditate buna, cu destul fruct proaspat (cirese, capsune) dublat de note usor vegetal-condimentate, si fara urme evidente de contact cu lemnul. Pe scurt, un rosu usor, suculent, condimentat, care se prezinta cel mai bine in prima zi, cand fructul e la intensitate maxima.
Un asamblaj dobrogean de Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra - ce-ar putea sa mearga rau aici? Se pare ca nimic! Am avut in pahar un vin surprinzator de echilibrat, suculent (l-am si baut la o temperatura nu tocmai ridicata - intre 12 si 16 grade), cu taninuri foarte fine, doar un pic verzi, aciditate buna, si cu o senzatie generala de onctuozitate si finete care-l fac foarte simpatic. Aromele vin mai degraba din zona fructelor uscate si confiate, dar sunt prezente si nuante usor "verzi" si condimentate care sa dea prospetime si complexitate. Savuros, cu mijloc bine definit si final lung, isi face banii si va impaca multe gusturi.
Cred ca, cel putin in acest moment, majoritatea Fetestilor Negre cu adevarat interesante din Romania se produc la vest de lantul Carpatic, in Transilvania, Banat sau Crisana. Aceasta interpretare de la Villa Vinea nu e neaparat exceptionala (nici n-ar trebui sa fie la banii ei!), insa in mod sigur e o gura de aer proaspat din punct de vedere stilistic: suculenta, usor de baut, supla, cu destula intensitate a fructului, semanand mai degraba cu un Pinot Noir simpatic decat cu vreun vin gemos din Dealu Mare. Un vin de zi cu zi foarte reusit, care va impaca multe gusturi si se va termina repede la o masa cu mai mult de o persoana. Si care - cel mai important - arata si o alta fateta, mai proaspata si suculenta, a asa-zisului nostru "soi national".
Dupa excelentul Navicella Alb 2019 nu e tocmai usor sa mentii stacheta sus. Vinul pastreaza un stil asemanator: dens, texturat, usor taninos, cu aciditate serioasa si influenta vizibila - si excelent integrata - a baricului. Aromatic mi se pare ca merge mai mult spre latura fructata a lucrurilor, chiar cu niste note exotice de litchi, pastrand pana la urma complexitatea fratelui mai mare, chiar daca intr-un registru mai solar (si acela temperat de notele verzi specifice Fetestii Albe si Sauvignon-ului Blanc). Un vin foarte bun, recomandabil, cu potential de pastrare - as fi tare curios sa-l revad mai intai la anul, iar apoi peste inca vreo patru-cinci.
Syrah-ul de azi e catifelat, dar nu lipsit de forta, cu un profil aromatic si gustativ care nu m-a suprins deloc dupa ce am vazut bulina cu 98 de puncte Luca Maroni lipita de capison: arome de fruct foarte copt (dulceata de coacaze negre si smochine) si ciocolata cu vanilie, dulceata pronuntata a gustului, ajutata si de un rest de zahar mai ridicat. De cealalta parte stau aciditatea ridicata, taninurile fine si dense, usoare note de ierburi aromatice. Toate astea ii dau si echilibru pe langa dulceata si-l fac suficient de simpatic si pentru cei care nu-s neaparat fani ai stilului.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...