Cosmin Tudoran
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Sunt Cosmin Tudoran, recunoscut lately ca fiind #profudevin, iar pentru mine vinul este noua muzica. Spun asta pentru ca vinul are o parte in plus fata de muzica, partea senzoriala fiind completa. Ascult, trag concluzii si recomand. Am descoperit aceeasi pasiune si interes fata de domeniu ca pe vremea cand 'vindeam fan’. Sunt un geaman curios ce a trecut prin mai multe serii de cursuri, calificari, niveluri si, mai ales, vinuri. Puzzle-ul lumii vinului are 1.000.000 de piese si am descoperit ca abia am reusit sa-i montez colturile. Instig la degustari din placere, foame sau chiar curiozitate, la savurarea consumului, a povestii cat si a refrenului construit din diferitele sunete scoase de dopuri. Construiesc serialul #profudevin dupa chipul si asemanarea mea, revenind la ideea ca ‘music is fun’, mai ales daca e scrisa cu vin.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
“Aratarea” din valea McLaren este manifestare perceputa neasteptat, daca ar fi sa ma leg de definitia cuvintelor. Mai departe, daca ar fi sa traduc repede insemnele de pe capac si eticheta, as crede ca e o orientare clara a vinificatorului, trimiterea ghetei si a tocului fiind mai degabra legata de potrivirea vinului catre barbat si femeie deopotriva. Nasul si gustul usor spicy, cu mure, coacaze, prune si cicoare, mi-ar da dreptate. Cand, citind contra eticheta afli taman altceva. N-am sa dezvalui povestea ci am sa revin la paharul calm, cu tanini rotunzi, picioare frumoase, alcool integrat, cu un post gust ce duce vanilina spre caramel cu ciocolata si sticla spre al doilea pahar. Run, sister, run, pretul face muzica, tura asta.
Spice up your life! De fiecare data cand pun mana pe un vin ‘serios’, ma-ntreb daca merita sa-l impart sau sa-l ‘ascult’ singur. Despre casa San Guido sunt sigur ca nu trebuiesc spuse prea multe, dar as preciza ca e un must-visit si altfel decat cu google-maps. Dar despre cantarea sticlei de 2012 as spune ca e un mix perfect balansat. Pleaca usor cu un nas sobru dar opulent, se deschide pe parcurs urcand pe toate frecventele, aducand randuri intregi de fruct copt negru, coacaze, cireasa si ceva uscat. Danseaza frumos in pahar, imbie prin felul in care se aseaza la miscare continua, o faci obsesiv iar gustul cupajului te convinge de la prima gura. Piele, mure, piper, ciocolata, amplitudine, aciditate medie, eleganta specifica toscanelor, tanini as zice mai degraba tinerei, desi, pentru un 2012 total suprinzatori. Livornez de bastina sta 15 zile pe bostina apoi 15 luni in baricuri americane si frantuzesti. Ii confera greutatea specifica unui toscan cu un ‘fade-out’ lin, iar mie, din nou, senzatia ca daca asta e vin de mers cu el la cineva, m-as asigura ca l-ar deschide atunci. As profita. E un vin pe care ar fi bine sa-l ai in casa, ca nu stii niciodata cand vine sfarsitul lumii si trebuie cinstit cum trebuie.
Lechinteanca de astazi, alba de Bistrita Nasaud este un bun prilej de adulmecare si consum pentru stari de oboseala de dupa ziua de luni. E proaspata, fresh si crunchy, cu note ierboase si usoare fructe albe. E delicata, aciditatea nu se lasa asteptata iar eleganta din pahar poate fi comparata cu o doamna sexy imbracata-ntr-un deux-pieces. Sticle putine, lejeritate si rotunjimi molcome. Placuta si fara stres in a acompania masa fara bucate, seara fara muZica si filmul fara Oscar.
Syrah, acest strugure copil din flori intre 2 soiuri de sud de Franta, as spune ca n-ar avea prea multe in comun cu tara noastra. N-ai putea zice, ah, uite un bun syrah/shiraz de Romania. Totusi, revenind la baza as emite opinia ca syrah-ul de Colt al Pietrei, cu al sau sol calcaros si pietros vine cu ceea ce te-ai astepta de la un vin de calibru. Sobru, serios, cam pus pe lucruri grele, concentrat pe culoare, pe nas cu note de ciocolata si ceva piele plus mici hinturi de eucalipt. Parca e descriere de serie, dar nu vad alta varianta. Vinul ascuns in sticla ce iti preda terroir-ul pe contraeticheta pare mai degraba insotitor de masa decat de poveste, are o robustete aparte si un drum sigur. Avand un 2016 atat de ferm cred intr-o ascundere a sticlelor sub scara vreme buna de aici inainte.
Daca ai la cunostinta #(hashtag)- urile folosite in media socializant internauta, umbla pe acolo unul anume, #tbt care se refera la #throwbackthursday. Vinului de azi i-ar sade bine un #bringback, caci e demn de vara calda ce doar se pregateste sa plece definitiv pana la anul. E un rose pentru intarziatii ca mine, copt si fructat, melodios si direct. Mineral pe nas, colorat frumos, cu un capac filetabil ce trimite mesaje morse de “sos, drink me now”, paseste-n beat-uri chiliene in pahar si bucura de la prima gura. Fructe coapte de vara, arome de greph copt si cirese, un rest gustativ amplu, un alcool imbucurator si franchete. Ia-l ca vara vine la anul!
Deunazi, in paginile cunoscutului cotidian francez Le Figaro aparea scris cum ca un istoric maghiar se bucura ca a descoperit in interiorul ruinelor unei vechi biserici protestante pierduta intr-un capat de Romanie o copie foarte rara a unui celebru mozaic pictat de artistul italian Giotto. O bijuterie printre buruieni? Se-ntreba retoric. Biserica cu pricina era tocmai cea din Jelna, iar ca o paralela la vinul de astazi, cam asa i-as spune si eu acestui Sauvignon Blanc. O bijuterie de pe Dealu Negru. Sub masteringul muzical al aceluias Darius Pripon, as conchide cu “tipicité, acidité, mineralité”. Slavita fie Drojdia cu care s-a lucrat acest vin intrucat avem parte de note atat citrice cat si fructat coapte exotice astfel: avem soc dar avem si fructul pasiunii, avem tipicitatea sauvignonului usor ascunsa dar avem si pomelo si Mango. Un final super placut, un vin destul de usor de consumat si un partener demn de luat la dans. Mai ales ca sunt doar 9.787 de piese.