Cosmin Tudoran

Sa ne intelegem de la inceput, mai marii regiunii, acesti consorti din Consortiul Vinului Brunello di Montalcino au declarat ca 2012 e un an bun. Acestia au o teorie formula in care aduna si-mpart toate datele pedoclimatice ale zonei si dau un ranking. Ai sansa de a da track la sticla intrand pe site. Ma rog, e o intreaga nebunie, dar revenind la sticla, ceea ce e prins inauntru are darul de a te apropia mai tare de ea si de a-l studia. Deschis de mai bine de 6 ore, are farmecul de a lucra parte-n parte cu timpul si a se deschide frumos. Nu-ti vine din prima sa fredonezi Aqua, dar as ramane la al doilea vers: in a BARBI world. O prima nota uscata de pamant, ciuperca si frunza uscata. Apoi vine cireasa-n parg, smochina uscata, pielea si celelalte note. Se invarte frumos pe pahar si odata cu o gura mai ampla descoperi tanini robusti, aciditatea aia de 5% ca la cartea Consortiului, note primare si secundare, cu oleaca de pruna si ceva spicy pe final. Nu-l vad servit decat fie la masa, fie dupa masa. Orice ar fi, e genul de vin cu care fie te-ai intalnit si-l mai vrei odata, fie ai auzit de dansul si ti-l procuri pentru zile negre. Atentie, stoc limitat! Toata lumea stie ca brunello-i nebunie, asa ca nu uita, e un great vintage. Ia-l orisicat si-mbatraneste-l.

Tot trecu ziua Malbecului argentinian, asa ca de ce sa nu ramanem pe zona? Si tot e weekend si parca lipsesc bulele din pahar. Hai sa nu o luam cu grele, ci mai usor, cu un spumant amplu, nici foarte complex, dar nici cu ceva cu care sa iti fie rusine. Un threesome frantuzesc dar cu Chenin-ul care aprinde lumina in loc de Meunier, cu perlaj finut, o culoare care-mi aduce aminte de auriul usor roz si un nas amplu. Fruct copt, caisa confiata, alcool integrat, rotunjime a aciditatii, post gust destul de amplu. O usoara adiere de migdale si un start de weekend placut.

"Natura-si spune cuvantul" scrie pe contra eticheta in vecinatatea semnaturii lui Razvan Macici. Proaspat scos de la o temperatura de 6 grade cat a stat ascuns in frigider, Amprenta o prima si victorioasa sesizare de tinerete. Atat vizual cat si olfactiv. Am dat cu nasul de mineralitate, de fruct copt dar totusi, nu de zemurile celor ultra coapte, de vara tarzie. De zici ca s-a descoperit para gigant, proaspata, cu zaharuri limitate si s-a trimis la parfumerie. Ierbos, aciditatea isi ajuta fratii, ajuta bine alcoolul nu foarte mare si rezultatul duce la un final mediu spre lung. E genul de vin pe care-l bei la dulciurile facute-n casa, checuri si pandispanuri. D-alea galbene, fara cremuri si alte nebunii. Ia-l!

Deschide sticla cu o vreme buna inainte de a turna in pahar. E protocolul ala de scos vinilul din coperta, asezat in pick-up, dat drumul la statie, boxe, asezat in canapea sau poate fotoliul preferat ca sa asculti un blues ori vreun ‘solou’. Cei mai cosmetizati si pricociti struguri din Aliman, soiul grand-master-of-ceremony, Cabernet Sauvignon isi asterne splendoarea cu o culoare excelenta, un rubiniu cu irizatii caramizii dar nu de prea multa etate, niste picioare lungi ca un stiletto de lac. Olfactiv ai un ansamblu tare bine inchegat, cu fructul negru, pruna si lemnul, cu visina coapta, cu vanilina si piper negru. Am dat parca si de ceva mosc, dar cred ca era din vecini. Gustativ gasesti o sobrietate anume, un tanin propice pentru a simti ‘sunetul muzicii’ pe sub gingie, aceleasi fructe negre, dar parca o mai multa aciditate specifica visinei, o complexitate a unei piese rock clasic, echilibrata si armonioasa, desi tusele masculine se simt bine. E ca Prince pe While My Guitar Gently Weeps alaturi de Petty, Winwood si Lynne. Daca tot pui ceva-n cos ia tot ‘albumul’ ca la piesele astea clasice praful de pe pick up nu face decat sa umanizeze si mai tare productia. Ia un bax!

Cu eticheta in cauza avem doua vesti, cam ca pastilele lui Neo. Daca iei pastila albastra citesti recenziile si aia e. Daca o iei pe aia rosie vei avea un vin de-ți bucura papilele. Amplu, corpolent si echilibrat, de o culoare rubinie frumos stralucitoare, nas sublim, gust intr-un balans ce impacheteaza sub sticla fruct copt, visina, eucalipt si visine. ‘the rabit hole goes deeper’ pe masura ce vinul se deschide si mai apar serii intregi de note de cafele, ciocolata cu rom, piperuri si piele. Niste tanini si o aciditate mai mult decat prietenoase, un post gust rectiliniu si uniform. A doua veste e ca fiind vineri s-ar putea sa ajunga dupa masa de Pasti. Dar ce conteaza, e bine sa ai un Amarone-n casa, ca sa nu pari nepregatit.

Personal ma declar foarte legat de aceasta eticheta, asa ca iertata-mi fie subiectivitatea. E primul rose pe care l-am baut in viata asta, se facea prin anul 2003, parca, si mi-aduc aminte ca nu existau concerte in care sa lipseasca aceste sticle. E, practic primul vin caruia i-am acordat atentia senzoriala. Revendind la anul din sticla, cupajarea unui Merlot plantat in 2012 si “co-saignee-izat” cu Feteasca Neagra pentru complexitate, i-a adus domniei sale Aurel Rotarescu, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai frumoase roseuri de anul curent. Franchete si fruct specific, fragute si capsune proaspete. Floral totodata, cu o aciditate foarte echilibrata si un post gust mediu spre lung. Simt si ceva dulceturi de trandafir ascunsa prin mineralitatea boabelor de sus din dealul cu expozitia estica. Frumos, rotund, armonios. E rose-ul pe care-l savurezi pur si simplu. Iar culoarea? Culoarea rose-ului de sud de Franta rotit in pahar undeva la asfintit.