Cosmin Tudoran

Fie ca aceasta Feteasca Neagra sa va bucure si voua papilele precum mie. Jucausa-n pahar, mi-a dansat in ochi ca mai apoi in nas de toata pomina. Cotesteanca prezinta o conformatie chipesa, armonioasa, cu condimente exotice pe langa nota de pruna si cireasa. Straiul lung de stejar aduce un corp darz, o structura atletica si tanini copti. L-am aerat olecuta si l-am trecut prin combinatie de n luate cate k, unde n era paharul iar k-ul era o friptura de porc. N-ar trebui sa te cotesti, nici sa te opintesti. Te hotarasti?

Serbam prima zi de weekend (stiu ca e luni, dar pentru mine asa e) cu-n celebru cupaj mioritic bordolez, doar ca nu e cu Franc ci cu Feteasca. Deja celebrul vinificator, jupanul Mark se joaca cu aceste cupaje-n barique intocmai ca Simona Halep prin sferturi. Ii ies vinuri nu foarte bune, cu extraordinare, pe care le-as trece la capitolul obligatorii pentru orice agnostic. Rubiniu concentrat, vinul de azi combina nuante de fructe negre pe nas, mai exact coacaze, mure, ceva piele si putin lemn. Gustativ nu se lasa mai prejos, prezinta un corp zvelt, tanini prietenosi si un extract ce lasa un post gust lung si prietenos. Mure, fruct negru, pruna usor afumata deja celebra, cirese negre si putina scortisoara. De savurat si cumparat cu baxul.

2 kilograme de struguri la metru patrat. Asta e portativul Mastroberardino, figura puternica si hotarata a vinului din Italia, mai exact judetul Campania, daca vrei. Aglianico, strugurele, acest interpret talentat, canta solo in sticla si face lucrurile sa para foarte simple. Iar vinificatorul ne aduce un vin de culoare palida, un rose foita de ceapa care trece mai degraba ca un flacau subtirel imbracat. Stralucitor in pahar, la prima adulmecare lasa note de piersici necoapte si caise in prag de coacere. Gustul convinge, am impresia unui greph usor, aciditate ampla, mineralitate si un post gust foarte fresh. Capsuni, fragute si apoi iarasi samburoasele cirese, piersici.. E un rose frumos lucrat, strugurele fiind transformat intr-o campanie de vara. Un hit de primavara.

Astazi ne bucuram papilele cu un strugure venit drept din flecul tocului, Puglia, aceasta varianta italiana a Californiei centrale. Acest Zinfandel de lume veche parcurge niste game sobre pe nas, cu mure si coacaze, iar dupa ce capata ceva temperatura-n pahar parca si cu ceva violete. Cu o culoare frumoasa, antociani bine pregatiti sa-ti pateze putin tricoul, picioarele celor 14.5 procente alcoolice se afiseaza tare frumos pe pahar. Tanini fresh, aciditate buna, un post gust de afina, anamblul de fruct negru, piper si robustete, as paria ca vinul de azi merge cu paste, un grill mic, dar merge la fel de bine si solo, dupa masa.

Daca mi s-ar permite o paralela as spune ca vinul de astazi vine dintr-o Transilvanie a Spaniei, din Rueda, acolo unde clima continentala si noptile reci transforma strugurii Verdejo in materie prima numai buna pentru vinuri albe. Doar ca aici gasesti sol calcaros, ce confera un plus de mineralitate albelor. In sticla de azi canta un Verdejo proaspat, tanar, reprezenantul clasei vinurilor desemnate sa te bucure repejor. Cu note de citrice si pepene galben pe nas, completeaza apoi cu samburoasele piersici tinere si un post gust amplu, racoros. Place si solo, unplugged, dar merge bine cu paste, creveti sau o autentica paella. Lejer dar racit bine.

La ultimul concurs international de vinuri la care am participat anul curent, Berliner Trophy, am avut ocazia sa jurizez 2 flight-uri de Negroamaro. 24 de probe Greu de depunctat, întrucat acest “mic si rau”, acest diavol pulian, strugurele ce innegreste dintii de la al doilea pahar iti provoaca simturile si ti le conduce spre starea de bine. Modelul in cauza nu e mai prejos, arome concentrate, fructe negre coapte, cirese, magiun de prune. Corpolent dar cu tanini pasnici, jiucy, cu foarte putine note de piper, baton de vanilie si ciocolata neagra.