M-am intalnit cu vinul la inceputul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, sa primesti vin gratis intr-o carciuma tinea mai degraba de SF decat de vreo actiune de promovare de zi cu zi, a oricarui producator cu capul pe umeri, din ziua de azi. Stiu ca am ramas cu gura cascata pe tot parcursul degustarii, coplesit de revelarea (revelatia) unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zarisem nici macar din greseala (vazusem cateva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atat). Ca si cum ai intra in dulapul bunicii si te-ai trezi intr-o Narnia plina de butoaie si podgorii. La sfarsitul degustarii eram mai mult nervos decat entuziasmat, si asta pentru ca nu intelegeam cum poate exista o lume atat de mare, de complexa si de la indemana, pe care sa fi ignorat-o atata vreme. Iar cand am inteles ca nasul ma va sprijini in acest demers si, mai tarziu, cand am descoperit munca si dragostea din spatele fiecarei sticle (stiu, suna a cliseu, dar nu e!), am stiut ca drumul meu nu se mai poate desparti de drumul vinului vreodata.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Daca sunt Rusaliile, acest vin inspirat de traditii se potriveste bine si cu valul subit de caldura, si cu ceva gustari traditionale, si cu semnificatia momentului. Nu insist, ca sigur o vor face multi... Deocamdata, varianta 2021 de Rusalca se prezinta conform asteptarilor – tanar, proaspat, sprinten, vesel. Arome initial impartite intre zona florala (soc, salcam, flori de camp) si cea de fruct (mere verzi, pere zemoase, piersici albe), apoi mutate, pe masura ce vinul respira, doar catre fruct. Gustul pastreaza aceeasi structura aromatica, dar cu mentiunea ca aciditatea si corpul deja peste medie (e doar aparent diafan) promit o viata destul de lunga acestui vin. Beti acum, dar mai incercati si in urmatorii 3-4 ani.
Daca va doriti un rose de vara & sprit, cred ca nu e acesta. Pentru ca de data asta avem de-a face cu un rose rotunjit bine, plin de fruct, cu un final mai lung decat multe alte rose-uri si cu un alcool care ii da caldura, oricat de rece ar fi vinul. Pe de alta parte este un rose frumos, chiar daca nu e unul “de piscina”, dominat de fruct (cirese albe in special), cu vagi senzatii dulceag-tonice, bine echilibrat si cu o aciditate vie, un pic ascunsa de corpul mai dens decat media.
Un rose la care sunt sigur ca ma voi intoarce in vara asta, desi nu este neaparat un vin de vara. La fel ca in alte doua-trei cazuri descoperite in acest an (o fi vreun trend nou?), este genul de vin vesel si degraba curgator cand este rece, dar surprinzator de bine structurat si expresiv cand ajunge in zona de 11-13 grade Celsius. Proaspat scos din frapiera nu arata decat fragute timide, capsuni si ceva cirese albe insa, cand se incalzeste un pic, castiga note de trandafiri de dulceata, un strop de citrice, struguri (dulci) proaspeti, ceva flori albe uscate, ba chiar si o vaga nuanta tonica… Aciditatea exista, dar este in echilibru perfect cu corpul, taninurile sunt topite de tot, finalul este mediu, dar plin de viata - o placere, ba chiar una greu de refuzat!
Ca si la editiile precedente, avem de-a face cu un vin care sa ia usor ochii publicului. Sticla speciala, culoare frumoasa, a la Provence, foarte la moda… In sticla pandeste, insa, leopardul: un vin intens, destul de departe de ideea de “vin de piscina”, dominat de fructe rosii si aluzii picante, care lasa doar vag sa transpara niste aluzii florale, de petale uscate. Alcool cald, dar bine integrat, aciditate subtila, care se lasa usor descoperita, suculent, cu final mediu-lung, plin de note de cirese si zmeura.
Le Reve este un obiectiv ambitios (sau un proiect, target, promisiune, cum vreti sa-i spuneti). Dar, cumva, si-a atins scopul. Poate nu e un vin la care sa visezi noapte de noapte, ca dupa vreun Zburator, dar este un vin care sa te indemne la visat peste zi. Motiv pentru care indraznesc (pentru prima oara) o asociere audio: Daydreaming, Radiohead. Se cam intalnesc undeva in efort si intr-un amestec de emotie viscerala si claritate cerebrala. Vinul este, destul de evident, o incercare de a transforma un soi relativ rustic si plin de viata intr-un vin intelectual si, posibil, nemuritor. Nu stiu cati iubitori de vin sunt pregatiti pentru o asemenea versiune dar, daca va plac (super)toscanele, s-ar putea sa aveti afinitati si cu acest vin. Pe scurt: etajat, initial intunecat, cu fructe negre, note pamantoase, piperuri, cacao si cafea, urme vegetale de frunze aproape uscate si tabac. Pentru pasionati de gusturi noi si vanatori carr isi gatesc singuri vanatul.
Un vin pentru iubitorii de vin, as spune. Sau pentru aceia care stiu sa isi puna departe cateva minute pentru propria placere, pe care, eventual, sa nu o imparta cu nimeni. Nu este chiar un vin “de meditatie”, dar este unul cald si imbietor, rotund, complex, expresiv. Imbraca elegant papilele, are note bine structurate de fructe rosii, fructe negre, condimente, cacao, lemn etc., dar, mai mult de atat, are fluenta, coerenta si echilibru. De studiat si evolutia din anii urmatori!
Unele lucruri sunt nascute sa bucure si atat. Exista acea fractiune de secunda in care interactioneaza cu "receptorul", dupa care dispar, lasand in urma doar o o dara de inexplicabila placere. Vinul de astazi este, in ciuda prospetimii, un asemenea exemplar - izbucneste in arome de fructe negre de padure (coacaze, mure), trece la note mai serioase, de smochine uscate, mieji de sambure de caisa, ceva gemuri si dulceturi, pentru a se odihni in final intr-o zona de spuma de cafea. Suculent, integrat atat ca taninuri, cat si ca aciditate, rod al unei experiente vechi de un veac, care se face bine simtita. Bun acum si de (re)descoperit peste un an - doi.
Am fost atat de incantat de toate versiunile de pana acum de Negru de Dragasani ale acestui producator, incat mi-e greu sa spun daca acesta e la fel de bun sau nu cu cele de dinainte. Nu mai sunt atat de surprins, deoarece asocierea dintre soi si crama deja imi inspira calitate. Cert este ca vinul confirma ceea ce stiam – e bun, foarte bun. Rosu-violaceu, cu note de cirese amare, mure, afine si visine de compot, punctate de urme de piper, cacao si influente destul de discrete ale lemnului. Gustul este intens si dezvaluie nuante suplimentare, de fructe deshidratate, ciocolata cu lapte si cirese dulci. Taninuri fine, inca sesizabile, aciditate excelent echilibrata si integrata, final mediu-lung, plin de fruct si nuantat de condimente.
Un vin cumva atipic care, dincolo de abordarea destul moderna a soiului, are cateva tuse de personalitate bine conturate. In primul rand, aromele tipice de soi, care tasnesc de obicei din pahar (soc, flori albe), sunt de o intensitate egala cu notele verzi, de iarba proaspat cosita, de ardei gras si frunze tocate. Un mic exces de dioxid de carbon (care face vinul extrem de vivace) si o nota rustic-salbatica destul de evidenta reusesc sa scoata acest vin din peisajul SB-urilor standardizate. Un vin pe placul curiosilor care doresc mereu ceva nou.
Un vin curat, de zi cu zi zi, destul de direct, cu un prim plan de fructe rosii bine coapte / supramaturate (visine, capsuni, zmeura), insotite si de cateva note de vanilie, ciocolata cu lapte si piper, toate regasite si in gust. Mai degraba tanar si suplu, cu taninuri inca sesizabile, dar nu agresive – cat sa ceara cateva feliute de charcuterie -, aciditate vivace si final de lungime medie.
Un vin tanar, cu taninuri fine, dar inca sesizabile, si o aciditate sanatoasa, combinatie care il recomanda destul de clar langa o gustare (branzeturi moi, as zice). Prietenos, vesel, dominat de fruct – cirese, cirese negre, fructe negre de padure, dar si cu ceva accente condimentate si insinuari de note pamantoase, cat sa treaca de statutul de vin simplu, apropiindu-se mai degraba de o tinuta eleganta.
Un spumant surprinzator, chiar daca nu aveam asteptari formulate. Produs din Cramposie si Pinot noir, nu seamana mult cu nici unul dintre cele pe care le cunosc din acesti struguri, semn ca cel care a avut ideea asamblajului nu duce lipsa de inspiratie in inovatie. Este un vin dominat de eleganta si prospetime, amintind de o juna la balul introducerii oficiale in societate. Si care merge devreme la culcare, ca sa continuam metafora, finalul gustului - fin si vivace - fiind un pic intre scurt si mediu. Deja m-a facut curios cum ar arata dupa o maturare pe drojdii semnificativ mai lunga.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...