Radu Rizea
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
M-am intalnit cu vinul la inceputul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, sa primesti vin gratis intr-o carciuma tinea mai degraba de SF decat de vreo actiune de promovare de zi cu zi, a oricarui producator cu capul pe umeri, din ziua de azi. Stiu ca am ramas cu gura cascata pe tot parcursul degustarii, coplesit de revelarea (revelatia) unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zarisem nici macar din greseala (vazusem cateva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atat). Ca si cum ai intra in dulapul bunicii si te-ai trezi intr-o Narnia plina de butoaie si podgorii. La sfarsitul degustarii eram mai mult nervos decat entuziasmat, si asta pentru ca nu intelegeam cum poate exista o lume atat de mare, de complexa si de la indemana, pe care sa fi ignorat-o atata vreme. Iar cand am inteles ca nasul ma va sprijini in acest demers si, mai tarziu, cand am descoperit munca si dragostea din spatele fiecarei sticle (stiu, suna a cliseu, dar nu e!), am stiut ca drumul meu nu se mai poate desparti de drumul vinului vreodata.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Un spumant surprinzator, chiar daca nu aveam asteptari formulate. Produs din Cramposie si Pinot noir, nu seamana mult cu nici unul dintre cele pe care le cunosc din acesti struguri, semn ca cel care a avut ideea asamblajului nu duce lipsa de inspiratie in inovatie. Este un vin dominat de eleganta si prospetime, amintind de o juna la balul introducerii oficiale in societate. Si care merge devreme la culcare, ca sa continuam metafora, finalul gustului - fin si vivace - fiind un pic intre scurt si mediu. Deja m-a facut curios cum ar arata dupa o maturare pe drojdii semnificativ mai lunga.
Violaceu profund, fara (aproape) nici un semn care sa-i tradeze varsta. Aromele sunt suficient de intense incat sa explodeze din pahar de la primii stropu turnati – initial doar fruct si condimente, apoi note elegante de lemn, pamant, frunze verzi si un pic de ciocolata neagra. Gustul este inca tanar, cu o aciditate suculenta si taninuri catifelate, sobru, dar destul de departe de tipicul de fruct supramaturat practicat pana recent
Dupa excese vine, teoretic, dresul. Apoi vin hodina, intoarcerea la munca si vinul care sa te ajute sa treci de la serile de leneveala, somn sau povesti cu prietenii la treburile de zi cu zi. Oprisor propune exact acest vin de “crepuscul” - energizant, dar si plin; rotunjit (ca taninuri) dar si cu ascutimi de aciditate proaspata… Debordeaza de fructe rosii (capsuni, zmeura), bine compensate cu atingeri elegante de lemn, care-l fac potrivit pentru mai multe gusturi si varste. Un vin “fun”, tanar si plin de viata, bun de seara sau, daca exagerati, si mai spre dimineata, nitel inainte sa rasara soarele.
O abordare, cel putin pentru mine, neobisnuita pentru acest soi. Adica un Negru transformat intr-un vin intelectual si sobru, in conditiile in care – din nou, foarte personal – mi se parea ca radacina sa rustica este cea care il defineste si il deosebeste. Imaginea asta de vin high-class este accentuata si de sticla grea si pretioasa… Totusi, nimic gresit la acest vin, ba chiar educatia (élèvage, nu?) il face extrem de promitator in ceea ce priveste capacitatea de invechire. In rest, taninuri inca destul de prezente, dar fin-catifelate (numai bun de pus langa o carne la gratar), fructe de padure din plin, final suculent, cu accente placute de piperuri si condimente
Un vin inca tanar, cu taninuri sesizabile, ceea ce il face extrem de potrivit pentru sezon si, mai ales, pentru mancarurile de sezon – ma gandesc in primul rand la carnurile picante sau mai grase. In rest, un vin solid pentru cei cinci ani ai sai, chiar daca este „eco”, plin de fruct (mure, prune mai uscate, afine), si de nuante picante, plus ceva note provenite, probabil, din butoaiele de stejar. Suculent, cu final placut, un pic masculin, dar cu suficienta eleganta cat sa nu treaca drept vreun vin dur.
Rosu-rubiniu, cu inflexiuni violacee. Nas initial inchis, cu tonuri pamantoase, deschis dupa cateva minute de aerisire si incalzire catre fructe negre – mure, coacaze si afine, dublate de note de caramele cu lapte, cacao, spuma de espresso si lemn dulce. Gust prietenos, cald, cu urme de taninuri fine inca active, aciditate bine contrapusa extractului solid de fructe. Plin, aproape rotunjit, bun de baut acum, langa o carne mai grasa un pic (antricoate la gratar) sau langa preparate cu arome intense (tocanita de gutui, torturi nu prea dulci cu ciocolata neagra).