Radu Rizea
M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Recenziile expertului Radu Rizea
-
PRINCE MATEI 2018-Crama DeMatei
În facultate am realizat că cel mai greu nu este să scrii despre autori care nu-ți plac, care te lasă rece, sau la care întrevezi fracturile de logică sau de emoție. Mult mai greu este să scrii despre cei care-ți plac, care te-au convins, carte după carte, că ai nevoie de ei, de vorbele lor, de influența lor, fie ea anarhistă sau liniștitoare. Prince Matei este unul dintre vinurile datorita cărora scriu despre vin. Cred că este suficient spus, nu intru în alte detalii. Recolta 2018, așa cum vă așteptați de la orice vin născut de vii vechi, este un vin care abia flirtează cu maturitatea, care încearcă să convingă lumea că a ieșit din adolescență. Dacă sunteți dintre cei care caută „palierul optim de consum”, cu siguranță a urcat aproape până acolo, desi nu pot garanta că nu mai are un an-doi de surprize pregătite. Gemurile și dulcețurile de la primul contact dispar rapid și lasă loc de fructe proaspete, suculente, cu nuanțe de fum și caramel / ciocolată cu lapte. În gust pare mai matur, până la impactul acidității de vin proaspăt. Postgustul are, la rândul lui, loc să mai crească. E de gustat și de apreciat, clar, mai ales lângă un cotlet de vită, dar este și de tezaurizat câțiva ani buni și de observat în timp, măcar la fiecare 6 luni.
-
PELERIN RAMATO 2024-Domeniul Dragasi
Dacă nu ar scrie pe gâtul sticlei că este 100% Pinot Gris, nu m-aș gțndi la soiul ăsta vreodată, în vecii vecilor, într-o degustare în orb. Așa cum notele de iasomie și soc de pe etichetă mi se par atât de „de fundal” față de frăguțele și căpșunile necoapte pe care le simt eu, încât mă gândesc că oi fi fost lovit de vreun Covid mai selectiv cu notele florale... Dar asta nu înseamnă că vinul nu e fain – doar să nu vă speriați dacă nu regăsiți propriile impresii pe etichetă. Vinul chiar este fain – relaxat, vesel, relativ ușurel, chiar și la cele 13 procente de alcool, frumos echilibrat și cu niște note de final choar intrigante, semn că macerarea lungă pe pielițe (chiar foarte lungă, dacă ne luăm după culoare) chiar este un procedeu demn de mai multă atenție, mai ales pentru vinuri non-orange.
-
IL DOGE GAVI 2023-Broglia
Un vin tânăr și proaspăt, chiar dacă nu e din recolta anului trecut. Arome interesante de fructe bine coapte – ananas, citrice dulci, învelite în note florale – tei, flori de portocal, flori uscate și un pic de condiment. Suplu, delicat, elegant – dar nu in sensul rău, distanțat și complicat, ci mai degrabă „bine îmbrăcat cu buget redus”. Aciditate vioaie, postgust mediu, dominat de senzații de fruct. De cerut a doua sticlă, clar.
-
ATTEMS SAUVIGNON BLANC 2023-Frescobaldi
Sauvignon blanc de Venezia Giulia, recunosc, e ceva nou pentru mine – nu va mai zic povestile cu legile care protejeaza „tezaurul inestimabil” de soiuri locale si nationale al Italiei, care s-a mai schimbat la fata in ultimele decenii, de cand cu succesul supertoscanelor. Iar vinul este si mai surprinzator, cu aromele intr-o joaca incantatoare intre notele clasice si cele moderne. Are prospetime, dar si profunzime, de la soc la ananas si papaya, cu ceva ierburi care nu aveau voie sa lipseasca, flori albe si fructe coapte. De la gust ma asteptam sa nu se ridice la nivelul „nasului”, dar, din nou, o surpriza placuta. Destul de complex, bine echilbrat de finalul tonic, care ii mentine tonul vesel intr-o zona de aristocrat tafnos, care muustaceste pe ascuns. Gustat, placut, mai vreau!
-
LA ATALAYA DEL CAMINO 2022-Bodegas Atalaya
Pe Garnacha Tintorera nu l-am mai gustat, din câte țin minte, decât sub numele din Laguedoc, de Alicante Bouschet, unde era folosit în procente mici ca soi tinctorial (menit să dea culoare). Aici este soiul dominant, cu 85%, alături de Monastrell, ambele soiuri încă exotice pentru piața din România. Un vin surprinzător, cu multe arome neobișnuite, dincolo de fructele negre previzibile (mure, afine) – grafit, fum de santal, piper, ierburi aromate uscate, ba chiar și un strop de dafin, parcă. În gust, are tatinuri fine, dar încă reactive, care îl fac potrivit atât pentru păstrare, 2-3 ani, cât și pentru însoțit o friptură mai grăsuță sau un sos mai picant. Plin de fruct, corpolent, impetuos, și totuși elegant și bine șlefuit. O supriză plăcută, fără îndoială!
-
PRINCE MIRCEA NEGRU DE DRĂGĂȘANI 2022-Vinarte
Negrul de Drăgășani, în scurta sa istorie, s-a lansat ca având accente rustice, după care și-a cucerit publicul cu interpretări tot mai elegante, aproape intelectuale. Varianta de față este un pic mai departe de zona rustică, dar păstrează ceva din curățenia inocentă a soiului – un vin de încredere, versatil, bun în toate circumstanțele care cer un vin roșu, de la grătare și ceaune, până la seri la gura sobei. Arome inițial mai închise, de mure și coacăze, urmate de un pic de marmeladă și gem de căpșuni, cu urme de sâmburi de caise și cafea. Perfect pentru vremea de afară, pentru paharul de vin de când ajungi acasă, de cină sau de împărțit cu partenerul / partenera la un film – nu neapărat de artă.
-
PRINCE SOARE 2017-Vinarte
Mi-ar fi greu, ca deținător de două crame în colțuri opuse ale aceleiași regiuni, să nu fac și un vin care să scoată ce e mai bun din fiecare vie lucrată. Și mă bucur să văd un vin superpremium, cum este Prince Soare, renunțând la DOC și IG în favoarea denumirii de „vin varietal”, așa cum și supertoscanele s-au lansat pe piață ca vin de masă, la un preț peste toate DOCG-urile, cu scopul de a-i oferi clientului cel mai bun vin posibil. Mi-e greu să compar Prince Soare cu Soare sau cu Prince Mircea sau cu vreo ediție limitată de la Vinarte, pentru că fiecare vin are personalitatea lui. Și acesta are vreo două (Stârmina și Bolovanu), dacă nu chiar mai multe, în funcție de momentul când îl degustați. Dar, pe șleau, este un vin de încredere, rotund, cu taninuri fine, încă vag sesizabile (merge să mai stea o vreme în sticlă), plin de fruct, cu influența lemnului de stejar bine moderată, cu toată căldura și rotunjimea Merlotului bine echilibrate de picanteriile și suplețea Cabernetului. Postgustul mai are loc să evolueze, dar este deja suficient de lung cât să satisfacă iubitorii de vin bun. De revenit, de studiat în timp, de gustat și singur, și cu mai mulți oameni.
-
CAPO ZAFFERANO ROSSO APPASSIMENTO PUGLIA 2023-Capo Zafferano
Un vin in stilul care a consacrat Puglia in urma cu ceva vreme – intens, plin de note de fructe in dulceața si gemuri, accente de piper si ierburi aromatice, ba chiar si o urma de rom. In gust, se dovedeste ceva mai suplu decât te-ai astepta, cu un alcool puternic, dar cald si destul de bine integrat, un rest de zahar prezent, dar destul de discret. Cirese rosii si negre, fructe de padure de toate felurile, condimente calde, taninuri fine si bine integrate, o aciditate vesela si tânara, totul cu un final suculent, usor dulceag si dominat de fruct. Un vin perfect de sezon!
-
QUATTRONOTTI NEGROAMARO APPASSIMENTO PUGLIA 2023-Montemajor
Un vin intens, cald și prietenos, bun ca insotitor in zile mai racoroase. Arome intense de mure, coacăze, prune (si zemoase, si uscate), cu accente de ciocolata cu lapte, dulceata de cirese amare, fum si condiment. Gustul este inca tanar, cu taninurile fine, dar inca usor reactive, dominat de fruct, cu alcoolul bine integrat, si cu un final mediu-lung placut, cu senzatii calde si dulcege in care se amesteca accente de cacao, cirese, fructe de padure si cuisoare. De gustat acum, sau de pastrat 3-4 ani.
-
ROCCAMORA NEGROAMARO 2022-Schola Sarmenti
Un vin aparent sobru, care pornește din nuanțe mai întunecate, de fructe negre și pământ de pădure cu ceva ciocolată neagră (mai ales când e rece), pentru a se deschide rapid spre cireșe de compot, zmeură supracoaptă, rom, vanilie, ardei capia și chiar vrej de tomate. Nasul intrigant este rapid domolit de gustul dominat de departe de fructe roșii și negre, mai ales cireșe bine coapte și vișine pârguite, într-un ansamblu prietenos ca o gazdă bună și un pic locvace, cu aciditate veselă, taninuri fine și perfect integrate, care duc spre un final ușor picant, cu un strop de ciocolată cu lapte și spumă de latte. Excelent acum, de revăzut și care mai are câțiva ani buni în rezervă, pentru învechire.
-
SCAIA GARGANEGA-CHARDONNAY 2023-Sant'Antonio
Un cupaj relativ surprinzător de local și internațional, însă unul care bifează excelent la toate capitolele. Aciditatea este plină de viață, însă prospețimea vinului este bine împachetată de rotunjimi de fructe tropicale, printre notele tradiționale de flori albe și citrice. Delicios și suculent, singurul regret a fost că n-am pus o tigaie de creveți pe foc. Mno, prea cald afară, dar vinul ăsta, bine răcit, face minuni, nu alta!
-
CAVA CASTEL D'OR IMPERIAL BRUT RESERVA-Castell D'or
Înțeleg, de pe la terți, că este vorba despre o Cava semnată de un consorțiu întreg. Ca la alte spumante, asta e uneori bine, alteori... mai puțin. De data asta este bine. Spre foarte bine. Adică este un spumant cu de toate – ceva picanterie, dar mai în zona vegetală, de wasabi / ghimbir / ridiche neagră, fruct din plin (mere verzi, pere coapte, gutui), cu ceva urme de frunze uscate, care se estompează în finalul lung, mai degrabă fructat. Descrierea nu-i face cinste vinului. Este un tip de bule pe care nu l-aș refuza nici de-ar veni zi de zi, mai ales la „midweek break”-ul de miercuri. Da, asta e, ați ratat una dintre sutele de zile de miercuri care vă așteaptă, dar se poate rezolva – luați două sticle (sau mai multe), una pentru micul dejun de sâmbătă și alta... Vă hotărâți voi, după ce o gustați pe prima.