Radu Rizea
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
M-am intalnit cu vinul la inceputul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, sa primesti vin gratis intr-o carciuma tinea mai degraba de SF decat de vreo actiune de promovare de zi cu zi, a oricarui producator cu capul pe umeri, din ziua de azi. Stiu ca am ramas cu gura cascata pe tot parcursul degustarii, coplesit de revelarea (revelatia) unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zarisem nici macar din greseala (vazusem cateva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atat). Ca si cum ai intra in dulapul bunicii si te-ai trezi intr-o Narnia plina de butoaie si podgorii. La sfarsitul degustarii eram mai mult nervos decat entuziasmat, si asta pentru ca nu intelegeam cum poate exista o lume atat de mare, de complexa si de la indemana, pe care sa fi ignorat-o atata vreme. Iar cand am inteles ca nasul ma va sprijini in acest demers si, mai tarziu, cand am descoperit munca si dragostea din spatele fiecarei sticle (stiu, suna a cliseu, dar nu e!), am stiut ca drumul meu nu se mai poate desparti de drumul vinului vreodata.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Sincer vorbind, raman la parerea ca rose-urile sunt mai mult un potential pierdut al strugurilor care ar fi putut fi mai bine folositi pentru vinuri rosii, fie ele si simple. Realitatea se incapataneaza insa sa-mi dea peste nas, asa ca ma intalnesc tot mai des cu rose-uri cu personalitate, cu ceva complexitate si, in general, la care merita sa revii dupa o vreme. Cel de fata are tot ce-i trebuie unui vin: complex (joaca intre fructe rosii de padure si fructe de livada - mere, pere), aciditate cat sa-i stea bine si sa nu fie plicticos, o lungime a gustului remarcabila si atata eleganta cat sa nu ceara momente speciale, dar sa nu fie nici un simplu vin “de plaja”.
Recunosc ca, in peisajul recent aglomerat al pietei romanesti, uitasem pentru o clipa de seria de Grand Vin-uri de la Alira. Le-am gustat pe primele, cand au aparut, iar apoi, spre rusinea mea, m-am lasat purtat spre alte zari. Zic asta pentru ca, personal, am o inclinatie catre vinurile extractive, din fructe supracoapte, un pic prea maturate prin butoaie (nu cat sa-i piarda aroma, totusi), iar acest stil are tot mai putini suporteri. Ma bucur deci sa recomand un „vechi prieten” - un Merlot cu semnatura clasica a lui Mark Dworkin. Primul lucru pe care il vezi dupa ce treci de dopul (atentie, dopuri sensibile!) acoperit de ceara este culoarea de vin ajuns la maturitate, cei opt ani de viata fiind corect tradusi in marginea ruginie. Debutul olfactiv este timid si greoi, ca mamutul din Ice Age, care se tot codea sa o curteze pe ultima membra a speciei sale. Insa, dupa o vreme, incep sa se perinde prin pahar fructe uscate (smochine, stafide), urmate de cirese si visine supracoapte, condimente, ciocolata cu lapte, cacao si un iz de frunze uscate. Gustul explodeaza rapid si umple perfect gura, cu mare intensitate si remanenta retronazala. Adica e lung si frumos, cu fructe inca proaspete, zemoase, cu o aciditate buna, care provoaca salivatie. De baut pana nu vine caldura!
Desi este o companie de familie, la cele 640 de hectare intinse pe sase DOC-uri, Vignobles Andre Lurton este una dintre cele mai mari companii din Bordeaux. Un soi de “deci se poate!” aruncat celor care nu cred decat in microberarii, microvinarii si alte lucruri mici si delicate. Ce-i drept, vinul de fata - un soi de simbol al firmei - nu’i nici pe departe vreun premier cru, dar tare mi-ar placea sa-l am tot timpul in frigider! Nas frumos, cu ceva coarna, visina, cirese, ba chiar si o urma de curmala. In gust, se simt ceva taninuri rotunde, usor active, dar degraba acoperite de cirese, fructe de padure, note vegetale, piperuri, cacao sau ciocolata cu lapte. Fruct cat trebuie, sa nu fie nici prea modern, nici prea intelept, aciditate asijderea. Daca a mai ramas cozonac prin frigider, prinde bine!
Oi mai fi zis, n’oi mai fi zis, cu riscul de a ma repeta: Pinot gris este un soi mult subapreciat. Bine facut, este mai subtil si mai elegant decat multe dintre vinurile fratelui sau vitreg, Chardonnay. Si, desi sunt mai aproape cu sufletul de varinanta alsaciana, cu corp plin si rotund, iata ca si un italian mai verde si mai acid poate fi la fel de surprinzator. Vivace pentru varsta lui, cu tente minerale pronuntate, un rest mic de zahar care ascunde partial aciditatea, este genul de Pinot gris “de livada”, plin de fructe albe (mere, pere), imbracate in cateva nuante florale. Perfect pentru acest prim val de caldura, care pare sa dispara cu fiecare nor.
La fel ca Amarone, Recioto este un stil de vinificare ce presupune uscarea strugurilor inainte de a fi presati, ceea ce conduce, evident, la o concentrare a zaharurilor si a aromelor. Daca la Amarone este vorba despre o fermentare completa, care produce vinuri seci, cu un nivel ridicat de alcool, la Recioto vorbim despre o fermentare intrerupta, care lasa suficient zahar cat sa putem califica vinul drept demidulce sau dulce. Eleganza este un vin dulce, cu note de cacao, zahar ars, fructe rosii si negre zaharisite, cu un final de dulceturi si ciocolata, destul de aproape de un recioto clasic, chit ca – mai mult ca sigur – are la baza alti struguri. Se simte stilul consacrat al Alira, de fructe supramaturate si usor oxidativ dar, in contextul unui vin ducle, acest stil va fi chiar si pe placul iubitorilor de fresh & fruity.
Incantation a fost, de la inceput, un vin care s-a dorit special, “varf de gama” pentru Domeniile Dealu Mare Urlati. Daca nu ma insala memoria, a fost prima tentativa de a ataca piata premium a producatorului, acum aproape zece ani, insa pe acea vreme era un cupaj care includea si Merlot-ul. Azi se mai gasesc in sticla Cabernet Sauvignon si Feteasca neagra, insa vinul a ramas, surprinzator, recognoscibil. Arome intense de mure, coacaze si prune uscate, cu nuante de ciocolata si condimente picante, toate regasite in gustul intens, unde mai rasar si ceva visine supracoapte. Lung si destul de placut, cu final picant, evolueaza frumos dupa o aerisire de macar 30 de minute.