Radu Rizea
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
M-am intalnit cu vinul la inceputul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, sa primesti vin gratis intr-o carciuma tinea mai degraba de SF decat de vreo actiune de promovare de zi cu zi, a oricarui producator cu capul pe umeri, din ziua de azi. Stiu ca am ramas cu gura cascata pe tot parcursul degustarii, coplesit de revelarea (revelatia) unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zarisem nici macar din greseala (vazusem cateva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atat). Ca si cum ai intra in dulapul bunicii si te-ai trezi intr-o Narnia plina de butoaie si podgorii. La sfarsitul degustarii eram mai mult nervos decat entuziasmat, si asta pentru ca nu intelegeam cum poate exista o lume atat de mare, de complexa si de la indemana, pe care sa fi ignorat-o atata vreme. Iar cand am inteles ca nasul ma va sprijini in acest demers si, mai tarziu, cand am descoperit munca si dragostea din spatele fiecarei sticle (stiu, suna a cliseu, dar nu e!), am stiut ca drumul meu nu se mai poate desparti de drumul vinului vreodata.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Un Syrah usor atipic, suplu, in ciuda complexitatii aromatice, bun de servit ceva mai rece (pentru a evita senzatiile alcoolice), dar si bine aerisit in acelasi timp. Olfactiv, evolueaza de la tonuri pamantoase si vag minerale, de grafit, catre mure si dude, pentru a termina in note gemoase. Gustul este lung, taninurile fine sunt aproape topite, doar usor sesizabile, iar aciditatea este perfect temperata. Picanteriile de final il fac mai degraba potrivit ca vin de gastronomie, desi merge si intr-o seara cu prietenii...
Cabernetul “flagship” de la Oprisor nu alte alta vina, de ceva ani incoace, decat ca apare un pic mai devreme decat ar trebui. Tanar si inca nelinistit, are totusi cateva promisiuni mature in notele de capsuni supracoapte si gemuri, in condimentele lemnoase sau in finalul picant. Aciditatea, destul de discreta, nu pune vreo problema, insa taninurile inca pe cale de a se integra sunt cel mai clar semn ca acest vin va fi mult mai bun anul urmator. Luati si puneti deoparte!
Daca regula nescrisa pentru Pinot noir (vinificat in rosu) este sa aiba un corp cat mai suplu, in stilul corset - talie de viespe, la acest rosé surpriza vine exact de la corpul neasteptat de dens si plin de rotunjimi placute si incitante. Arome de fructe rosii primaveratice, gust plin si vesel, cu accente citrice, ierboase si minerale care echilibreaza notele de dulceturi de fructe de padure. Rose de mai!
Un vin de forta, viguros, bine structurat, extractiv si complex. Destul de tipic pentru Sudul Italiei, cu notele clasice de supracopt (un pic de gem, note balsamice), dar bine temperat de aromele de fructe negre - afine, coacaze si mure - si de aciditatea vie. Nuante subtile de eucalipt, piperuri si vanilie, cat sa condimenteze ansamblul. Lung si elegant, cu putere de invechire de minim 5-8 ani, dar bun si acum, inainte de instalarea caldurii.
Lacerta a fost mereu genul de crama fidela terroir-ului si conditiilor anului de productie, asa ca fiecare vin nou este o surpriza, greu de evaluat prin comparatie cu anii precedenti. Cuvee IX din 2016 este un vin fidel locului de bastina prin fiecare expresie. Dupa o aerisire de macar o ora - o ora si jumatate, fructul egaleaza si incepe sa depaseasca notele castigate din interactiunea cu lemnul. Gemuri si fructe rosii, in dialog cu ciocolata neagra, cafea si lemn uscat... Per total, un june studios, cu perspective, care are atatea optiuni incat nu stie inca pentru ce cariera sa opteze.
Comercianti de vinuri din 1975, producatori de vinuri din 1990 - un brand ridicat din multa munca a unei familii (Fernandez Rivera) si din sansa unor critici favorabile (a se citi "ale lui Robert Parker"), pe la mijlocul anilor '80... Este un vin mai degraba pentru wine-geeks, care nu au multe intalniri programate cu vinurile din Castilla-Leon, fie de teama reputatiei nu foarte bune a zonei (care include si areale de mare performanta), fie din cauza unor amintiri neplacute din marele retail. Nu este cazul cu acest vin suculent, bazat pe (sau 100%?) Tempranillo, care ofera tot ce se asteapta de la un vin tinut doi ani prin butoaie si inca un an in sticla, inainte de a i se da drumul prin lume. Nas de fructe negre, gust dominat de fructe de padure rosii, bine punctat de note balsamice, postgust marcat subtil de maturarea in lemn, inca dominat de fruct si bine echilibrat de aciditate. Taninuri practic topite, care fac vinul sa alunece degraba pe gat... Bun. Bun-bun.