M-am intalnit cu vinul la inceputul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, sa primesti vin gratis intr-o carciuma tinea mai degraba de SF decat de vreo actiune de promovare de zi cu zi, a oricarui producator cu capul pe umeri, din ziua de azi. Stiu ca am ramas cu gura cascata pe tot parcursul degustarii, coplesit de revelarea (revelatia) unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zarisem nici macar din greseala (vazusem cateva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atat). Ca si cum ai intra in dulapul bunicii si te-ai trezi intr-o Narnia plina de butoaie si podgorii. La sfarsitul degustarii eram mai mult nervos decat entuziasmat, si asta pentru ca nu intelegeam cum poate exista o lume atat de mare, de complexa si de la indemana, pe care sa fi ignorat-o atata vreme. Iar cand am inteles ca nasul ma va sprijini in acest demers si, mai tarziu, cand am descoperit munca si dragostea din spatele fiecarei sticle (stiu, suna a cliseu, dar nu e!), am stiut ca drumul meu nu se mai poate desparti de drumul vinului vreodata.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Al doilea vin din seria de editii limitate cu numele de cos “Q” este un vin dulce un pic atipic, indelung maturat in butoaie de salcam. Plin de arome de flori de camp, flori uscate, fructe confiate, fagure de miere, intr-un ansamblu care isi echilibreaza perfect densitatea si aciditatea. De baut acum si in fiecare an din urmatorii 20.
Alira a consacrat, cu certitudine, un stil - cel de fruct supramaturat, in combinatie cu “elevage”-ul in butoaie de mare calitate. Cumva, in ultimele editii, am sesizat o indepartare de la acest standard, un pic de inclinatie suplimentara catre fructul proaspat, ceva mai crud, iar acest Cabernet, la o varsta deja apreciabila, pare sa-mi confirme constatarea. Plin de fructe negre de padure si prune, cu inflexiuni mult mai delicate de gemuri si magiun, note ascunse de cacao si mieji de nuca, taninuri aproape topite si aciditate resimtita subtil - per total, un vin mai modern si mai apropiat, prin intensitate, de principiile Lumii Noi. Oricum ati interpreta scoala de origine, este un vin bun si gata de baut.
Un vin dulce de top, creat prin botritizarea boabelor (boabe atinse de mucegai nobil), a carui aciditate promite o viata lunga. Maturat cinci ani (!!!) in butoaie de stejar, a dezvoltat un buchet complex, in care notele de fructe tropicale, miere si flori uscate se impletesc cu cele de vanilie, caramel si lemn uscat. Un vin-spectacol, de savurat pe indelete.
La Feteasca Neagra e mereu greu sa spui clar la ce te astepti, sa emiti pretentii conform vreunui standard sau macar sa recunosti la sfarsit cat de multa legatura a avut vinul gustat cu ideea ta despre ce ar fi trebuit sa fie in sticla. Acestea fiind zise, meritul Fetestii de fata este ca isi exprima soiul destul de clar, reusind in acelasi timp sa transmita intentia agresiva a vinificatorului. Taninurile sunt ferme, aproape dure, dar bine sustinute de aciditate si perfect compensat de alcoolul puternic, dar integrat, si de aromele intense, bine structurate si coerent ordonate in timpul aerisirii. Bun acum, dar si mai bun peste 2-3 ani.
Recunosc ca atat Irpinia, ca zona, cat si soiul Aglianico mi-au fost mai degraba straine pana de curand, cele trei-patru etichete raspandite pe mai multi ani nefiind de ajutor in creionarea unui profil. Asa ca am ramas mai degraba suprins de universalitatea expresiei acestui vin, plin de prune uscate, mieji de nuca, stafide, dulceata de cirese amare – gusturi ale copilariei cum mai gasesti prin cupajele de feteasca neagra, merlot si cabernet (puneti struguri regionali in loc de feteasca pentru alte zone decat Sudul Romaniei...). Alcoolul mare (14.5) este bine integrat, dar da o senzatie dulceaga de vin demisec, desi nu e clar cat zahar rezidual are. Gustativ, pleaca de la note afumate spre smochine si curmale, fructe mai degraba negre (dulceata de afine), cu aciditate buna si taninuri aproape topite. Curge bine, bucuros si catifelat, si cam face pofta de mancare. Fiti pregatiti!
Din Bolgheri nu s-a intamplat pana acum sa ajunga la mine, cel putin, vreun vin care sa nu fie bun, foarte bun, excelent sau peste... Asa ca nu e de mirare ca, atunci cand o familie face vin de vreo sase-sapte sute de ani - inventatori de supertoscane, printre altele - se apuca de facut vin in aceasta regiune, iese ceva memorabil. Poate nu e momentul acum pentru el (decat dupa apus), dar acesta este un vin pe care ar trebui sa-l aiba toata lumea in rezerva, pentru momentul in care e nevoie de ceva bun. Nas super-elegant, cu fructe negre si condimente, gust pe masura, punctat in final de cafea proaspat prajita, spuma de espresso si mieji (alune, nuci si alti samburi lemnosi). Nu o fi fost 2013 un an senzational in vie, dar daca asa arata un vin dintr-un an mediocru, abia astept sa le vad si pe celelalte!
Cupajul de tip Bordeaux al Romaniei - Feteasca negra, Merlot si Cabernet Sauvignon - desi culoarea spune ca avem de-a face cu mai multa Feteasca neagra. Tinerel si tineresc - aceasta este impresia initiala. O joaca aromatica intre fructe rosii si condimente, cu ceva sub-tonuri pamantoase. Gustul este dominat de fruct (cirese, ceva capsuna supramaturata, zmeura), condimentele facandu-si prezenta mai spre final, alaturi de ceva note vagi de spuma de espresso si paine prajita. Bun pentru gratare si mancaruri usor picante.
Pana la 30-35 de ani, e OK sa consideri ca o zi e minunata daca incepe cu o bere rece. Daca dupa 35 de ani nu ai inlocuit-o cu Prosecco, crede-ma, e cazul s-o faci! Nu ca n-ar fi potrivit si in alte ocazii - la masa, dupa masa, inainte de masa sau in loc de masa... Dar dimineata are cel mai bun gust, cred. Si cel de fata, un pic mai delicat si mai plin de tinerete decat vinurile medii, este tot un Prosecco plin de pofta de viata, cu arome de fructe exotice, ceva urme florale si clasica patiserie fina. Plin de lumina si de relaxare - bulele din pahar tot spun chestii de genul "dolce far niente", "dolce vita"... De ascultat si de baut!
La fel ca Amarone, Recioto este un stil de vinificare ce presupune uscarea strugurilor inainte de a fi presati, ceea ce conduce, evident, la o concentrare a zaharurilor si a aromelor. Daca la Amarone este vorba despre o fermentare completa, care produce vinuri seci, cu un nivel ridicat de alcool, la Recioto vorbim despre o fermentare intrerupta, care lasa suficient zahar cat sa putem califica vinul drept demidulce sau dulce. Eleganza este un vin dulce, cu note de cacao, zahar ars, fructe rosii si negre zaharisite, cu un final de dulceturi si ciocolata, destul de aproape de un recioto clasic, chit ca – mai mult ca sigur – are la baza alti struguri. Se simte stilul consacrat al Alira, de fructe supramaturate si usor oxidativ dar, in contextul unui vin ducle, acest stil va fi chiar si pe placul iubitorilor de fresh & fruity.
Cand gusti vinul unei familii care are in spate vreo sase sute de ani de traditie in facerea vinului si care pune pe primul loc promovarea soiurilor locale (evident, intr-un context bio/ecoresponsabil) cam la asa ceva te astepti. Ser Lapo, unul dintre stramosii familiei, este primul responsabil pentru a fi folosit numele de „vin (de) Chianti”, in 1398, deci e clar ca nu putea fi vorba de vreunul dinte acele vinuri din aceeasi regiune, insa mai potrivite pentru picnicuri si omlete decat pentru exercitii de admiratie. Facut in stilul suplu al Chianti-urilor, din vremea in care nu era descoperita inca puterea Sangiovese-ului de a da vinuri grele, Ser Lapo exceleaza prin aromele complexe si prietenoase, de la cirese negre si fructe proaspete de padure la piele, fum si condimente. Aromele provenite din contactul cu lemnul se dezvolta incet, dar sigur, pana cand vinul ajunge la o expresie aproape sobra. Gustativ, lemnul devine si mai prezent, cu o astringenta ce dovedeste ca vinul va deveni si mai bun dupa ceva invechire (6 luni – 2 ani). Chiar si asa, vinul este mai degraba dominat de fructe si gemuri, referintele la lemn fiind, dincolo de taninuri, aromele de fum si praful de cacao din final. Vin de vanat si de vita, cea din urma nu foarte patrunsa...
Daca ar fi dat australienii, americanii, chilienii si argentinienii iama in nordul Italiei, ca netarmurita si arzatoarea dorinta de a face vin, cam asa ceva ar fi iesit. Insa (ceva ce ei ar face!) revolutionarul dop de sticla (sigiliul perfect, anti-oxidare, anti-orice) este, de fapt, de rasina. Și scoate / agata / lipeste membrana protectoare odata cu dopul, deci ar fi bine sa goliti sticla din prima incercare, nu sa-l lasati cu saptamanile prin frigider. Și cam atat - alte reprosuri nu gaseste nici un carcotas. Un vin intens, aproape dur, orisicum surprinzator, cu debut de magiunuri frumoase (de prune uscate, dar cu mieji de nuca), deschis apoi spre coacaze si un strop de nuci de cola (Kola), si o expresie - dupa aerisire - dominata de cirese negre, cirese rosii tinere si ceva fructe rosii de padure foarte proaspete. Gustul porneste la fel de inchis ca nasul - smochine, curmale, nuci, pentru a evolua spre mure, fructe de padure si o doza perfect echilibrata de picanterii. Tanar, dar deja pe platoul optim de consum.
Mario Ercolino este considerat de multi ca fiind unul dintre cei mai buni oenologi italeni contemporani. Detine mai multe podgorii in sudul Italiei, insa toate achizitiile au vizat plantatii cu vii vechi sau foarte vechi. Semnatura stilului sau pare sa fie culesul tarziu (vendemmia tardiva), cu 7-10 zile dupa ce strugurii au ajuns la maturitate, pentru un strop suplimentar de intenstate aromatica. Ce-i drept, rar am vazut atatea superlative referindu-se la un vin –de la cele 97/98 de puncte primite de la Luca Maroni, impreuna cu imposibilul calificativ ”cel mai bun vin rosu italian”, pana la o nota aparent mica, de 3,9/5 primita pe platforma Vivino, unde se califica totusi printre cele mai bine notate 5% vinuri dn lume. Cert este ca aveti de-a face cu un vin eveniment, intens, extractiv, echilibrat, cu note mature deosebit de complexe, pe care e bine sa-l studiati in pahar inainte sa-l aruncati pe gat. Sau, daca e sa ne luam dupa ce spune lumea, e si mai bine sa-l luati acum si sa-l tineti pana spre 2025-2030...
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...