M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Vineri și sâmbătă, pe semi-caniculă, nu am reușit să găsesc o oră să mă bucur de vinul acesta. În schimb duminică, fix când se lăsase răcoare, am reușit să ajung la sticla pusă la rece încă de la începutul săptămânii. Și, cum mă așteptăm, mi-a părut rău că nu am prins-o într-una dintre serile fierbinți. E o cava ca la carte, plină de viață, de arome și la un preț care se bate de la egal la egal cu cele mai bune oferte de prosecco, deși este un spumant de tip champagne, cu a doua fermentare în sticlă și măturare pe drojdii timp de 12 luni. Note de patiserie fină, fructe de livadă (mere verzi, pere dulci) și accente mineral-pamantoase care îi dau un deliciu aparte. Personal, mai pun deoparte câteva sticle pentru zilele calde care mai urmează.
Dealul Dorului a inceput sa lucreze de ceva vreme, dar abia de curand au inceput sa se vada si rezultatele. Dupa un Burgund mare care face cinste soiului sau, au tot inceput sa apara vinuri inspirate, iar Maestoso este usor de incadrat in aceasta categorie. Cuvantul de ordine este “echilibru”, fie intre corp si aciditate, fie intre notele florale si cele de fruct, totul este bine pus la locul sau. Nu stim insa cat va dura (desi e clar ca vor veni productii viitoare la fel de reusite), asa ca recomandarea pentru acest vin, ca sa va bucurati de el, este sa-l gustati mai devreme de vara viitoare. Este posibil sa traiasca mult mai mult, insa potentialul cramei nu este inca dezvaluit pe deplin.
Culoarea, de un rosu violaceu intens, care tradeaza tineretea, este oarecum in contraductie cu aromele mature, de cirese negre, dulceata de zmeura si fructe deshidratate, cu ceva accente de smochine si mure. Gustul, insa, pare mai degraba tanar, ba chiar inca insuficient definit, cu un final mai lung si mai complex chiar decat primele senzatii. Cu alte cuvinte, un gust inca in perioada de definire. Taninurile inca active si aciditatea vie subliniaza impresia de tinerete – per total, un vin de zi cu zi numai bun pentru primavara.
Un vin frumusel si bine asezat, nici prea complicat, nici simplu, numai bun pentru invatat, la incepatori, si pentru relaxare, la avansati intr-ale vinului. Arome initiale de cirese si capsuni, printre care incep sa se strecoare fructe negre, condimente si note de butoi de stejar (piper, lemn, tabac), dar cu un parcurs dominat de fruct. Aerisirea aduce cu sine o joaca placuta intre note mature si de tinerete, cat sa mentina interesul treaz. Gust prietenos, bine rotunjit, cu o aciditate jucausa, dar neagresiva, taninuri fine, doar putin reactive, cat sa ma faca sa ma gandesc la o portie de carne la garnita, doar un pic atinsa de fum, sau la niste carnati la barda pregatiti la fel, un strop afumati si uscati.
Un vin frumusel si bine asezat, nici prea complicat, nici simplu, numai bun pentru invatat, la incepatori, si pentru relaxare, la avansati intr-ale vinului. Arome initiale de cirese si capsuni, printre care incep sa se strecoare fructe negre, condimente si note de butoi de stejar (piper, lemn, tabac), dar cu un parcurs dominat de fruct. Aerisirea aduce cu sine o joaca placuta intre note mature si de tinerete, cat sa mentina interesul treaz. Gust prietenos, bine rotunjit, cu o aciditate jucausa, dar neagresiva, taninuri fine, doar putin reactive, cat sa ma faca sa ma gandesc la o portie de carne la garnita, doar un pic atinsa de fum, sau la niste carnati la barda pregatiti la fel, un strop afumati si uscati.
Chianti-ul mi s-a parut, la inceputul anilor 2000, un vin de omleta. Una cu multa carne si branza, mancata dupa-amiaza. Sau de pizza, nah. Am gasit rar si la preturi nerezonabile Chianti cu potential de invechire, multa vreme, mai degraba am descoperit vinurile la ele acasa sau aduse de prieteni mai plimbareti, Asa ca nu pot decat sa ma bucur sa constat ca aceasta categorie, cu siguranta subreprezentata, incepe de o vreme sa se contureze pe piata si dincolo de vinisorul rustic si fara angajamente, in sticle invelite in paie „de marketing”. Si cel de astazi a contribuit la reparare imaginii deturnate in acei ani – plin de fructe rosii de padure, vesel, dar nu vulgar, cu note de flori uscate si tabac elegante si bine folosite drept condiment, taninuri rotunjite, aciditate de vin tanar, dar cu potential de invechire peste medie (macar 5-10 ani mai poate astepta). De retinut, de gustat si de revenit la el!
Personal, sticla acesta mi-a tras toate semnalele de alarma posibile de dinainte sa o deschid (sticla fancy, dop de ceara, 98 de puncte Maroni si bio, pe deasupra), dar si la deschidere, cu dopul de polimer care imita pluta (si care poate fi, ce-i drept, mai scump decat pluta...). Am descoperit cateva note de fruct care au amutit imediat, asa ca am ales (gratie noului tratament antihipertensiv) calmul si rabdarea in locul descalificarii... Si a / am meritat cateva minute, de relaxare si anticipare, mai ales ca vinul era prea rece pentru un Salento crescut in fiebinteala. Note profunde, de gemuri uscate, pamant bogat, dar uscat, frunze uscate, care cresc incet spre fructe negre mai mici (afine si coacaze, dar mai pricajite), gem de capsuni si dulceata de zmeura. Totul contrazis de un gust exploziv si suculent, complex si aproape alambicat, cu un atac simultan de ceai negru si de fructe proaspete, cu accente de cola amestecate cu senzatii dulci (fie de la zaharurile reziduale, fie de la alcoolul maricel), care se ordoneaza abia spre finalul care se mai linisteste nitel, pe masura ce trece timpul, dominat de fructe proaspete si nuante prajite de paine, alune, seminte si boabe de cacao. Un vin mult peste pretul cerut, care poate sa intrige, sa provoace conversatii, de apreciat macar pentru haosul sau intern, original si imprevizibil.
Personal, sticla acesta mi-a tras toate semnalele de alarma posibile de dinainte sa o deschid (sticla fancy, dop de ceara, 98 de puncte Maroni si bio, pe deasupra), dar si la deschidere, cu dopul de polimer care imita pluta (si care poate fi, ce-i drept, mai scump decat pluta...). Am descoperit cateva note de fruct care au amutit imediat, asa ca am ales (gratie noului tratament antihipertensiv) calmul si rabdarea in locul descalificarii... Si a / am meritat cateva minute, de relaxare si anticipare, mai ales ca vinul era prea rece pentru un Salento crescut in fiebinteala. Note profunde, de gemuri uscate, pamant bogat, dar uscat, frunze uscate, care cresc incet spre fructe negre mai mici (afine si coacaze, dar mai pricajite), gem de capsuni si dulceata de zmeura. Totul contrazis de un gust exploziv si suculent, complex si aproape alambicat, cu un atac simultan de ceai negru si de fructe proaspete, cu accente de cola amestecate cu senzatii dulci (fie de la zaharurile reziduale, fie de la alcoolul maricel), care se ordoneaza abia spre finalul care se mai linisteste nitel, pe masura ce trece timpul, dominat de fructe proaspete si nuante prajite de paine, alune, seminte si boabe de cacao. Un vin mult peste pretul cerut, care poate sa intrige, sa provoace conversatii, de apreciat macar pentru haosul sau intern, original si imprevizibil.
Arome clasice de ciocolata neagra, tabac, condimente lemnoase care, dupa aerare, lasa la iveala prune uscate, visine, dulceata de capsuni si lemn proaspa taiat. Un pic matur pentru varsta lui, olfactiv, dar isi tradeaza tineretea de la prima inghititura. Departe de vechiul stil extractiv si gemos, este mai degraba suplu (aproape subtiratic pentru un Primitivo), cu fruct proaspat, usor picant, cu atat mai potrivit pentru vremea de afara si zilele de sarbatorit din aceasta perioada. Ca doar nu vrea nimeni sa se sature de la primul pahar, nu?
Arome clasice de ciocolata neagra, tabac, condimente lemnoase care, dupa aerare, lasa la iveala prune uscate, visine, dulceata de capsuni si lemn proaspa taiat. Un pic matur pentru varsta lui, olfactiv, dar isi tradeaza tineretea de la prima inghititura. Departe de vechiul stil extractiv si gemos, este mai degraba suplu (aproape subtiratic pentru un Primitivo), cu fruct proaspat, usor picant, cu atat mai potrivit pentru vremea de afara si zilele de sarbatorit din aceasta perioada. Ca doar nu vrea nimeni sa se sature de la primul pahar, nu?
Cand te gandesti la Lumea Noua a vinului, de gandesti, de obicei, la inox, temperatura de fermentare controlata, drojdii selectionate etc. - nici una dintre acestea neexistand pe vremea cand aparea crama San Pedro, in urma cu aproape 170 de ani. Da, pe vremea cand Romania nu avea inca nici un brand de vin... Am divagat pentru ca, desi e un vin modern, Sideral are ceva din supletea si complexitatea unui vin clasic. Dominat de fructe rosii, cu note puternice, dar nu covarsitoare, de lemn bine uscat, piper si nuante afumate si minerale, este mai degraba un vin suculent, plin de viata, vesel si un bun companion pentru carnuri picante.
Vin proaspat si stralucitor, cu arome intense si destul de verzi (ardei gras, iarba verde, si cosita proaspat, si necosita, sic), bine punctate de note florale si de ceva fructe de livada albe sau nu foarte coapte (piersici, mere verzi). Gustul este surprinzator de bine rotunjit, cu o aciditate bine balansata, lung, cu note finale de fructe – mere, pere, ba chiar si un strop de gutui. Rezista bine si dupa ce se incalzeste peste 14-15 grade, capatand tuse tonice spre final.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...