M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Rosu-rubiniu, cu inflexiuni violacee. Nas initial inchis, cu tonuri pamantoase, deschis dupa cateva minute de aerisire si incalzire catre fructe negre – mure, coacaze si afine, dublate de note de caramele cu lapte, cacao, spuma de espresso si lemn dulce. Gust prietenos, cald, cu urme de taninuri fine inca active, aciditate bine contrapusa extractului solid de fructe. Plin, aproape rotunjit, bun de baut acum, langa o carne mai grasa un pic (antricoate la gratar) sau langa preparate cu arome intense (tocanita de gutui, torturi nu prea dulci cu ciocolata neagra).
Un spumant clasic, din vechea scoala oxidativa, datorata anilor de invechire in sticla. Perlaj mediu spre fin, un pic inegal (daca suferiti de OCD). Arome dominante de fructe de livada, o senzatie de brut care ii confirma bine denumirea, racoritor, cu un final care tinde usor spre mere batute. Bun pentru acest final de vara, mai ales la masa de pranz, datorita aciditatii (naturale, nu din CO2) inca ridicate.
Un vin serios, intens si extractiv, care reuseste sa depaseasca interpretarea clasic-rustica a soiului si se supune mai degraba noului val de simpatie de care se bucura vinurile "grele" (la cat mai mare distanta de sprit si bere). Isi porneste discursul un pic incruntat, cu note inchise de gemuri si pamant reavan, dar se deschide rapid catre capsuni supramaturate, rodii si magiun de prune. In gust este suculent, mai putin corpolent decat il anunta nasul (dar nu vreun vin subtirel), cu note de afine, mure si coacaze si accente de fum si lemn.
Un spumant din Lombardia (Brescia, mai exact), nascut din Pinot noir si Chardonnay, care ar face la orice ora concurenta unui spumant din Champagne, ba chiar unuia din varful clasei medii. Cu fermentatia secundara in sticla, este un spumant mult mai serios si angajant decat veselul prosecco, mai expresiv, mai putin politicos si extrem de bine slefuit. Cu alte cuvinte, joaca are loc pe de o parte intre accente aspre, de fructe pietroase (gutui, piersici si caise nu foarte coapte), asprime accentuata de aciditate, si note calde, de fructe de livada zemoase, bine coapte (mere, pere). Aromele din planul secund, florale si citrice, dau profunzime si complexitate, contribuind la un final de gust vivace si elegant.
Al doilea vin din seria de editii limitate cu numele de cos “Q” este un vin dulce un pic atipic, indelung maturat in butoaie de salcam. Plin de arome de flori de camp, flori uscate, fructe confiate, fagure de miere, intr-un ansamblu care isi echilibreaza perfect densitatea si aciditatea. De baut acum si in fiecare an din urmatorii 20.
Un vin dulce de top, creat prin botritizarea boabelor (boabe atinse de mucegai nobil), a carui aciditate promite o viata lunga. Maturat cinci ani (!!!) in butoaie de stejar, a dezvoltat un buchet complex, in care notele de fructe tropicale, miere si flori uscate se impletesc cu cele de vanilie, caramel si lemn uscat. Un vin-spectacol, de savurat pe indelete.
Niste oameni seriosi, care au pus o noua Denumire de Origine (DO) pe harta din Chile, au decis sa faca si vinuri vesele si accesibile. Rezultatul se vede aici, destul de bine acum dar, probabil, ceva mai bine prin septembrie - octombrie, cand se lasa iar racoarea, dar nu prea tare. Personal, n-am simtit in gust apropierea de ocean, dar m-au amuzat condimentele intense, usor imblanzite de arome de lemn, dar lasate sa zburde salbatic de corpul un pic nedefinit (nu e un vin subtire, doar ca nasul promitea mai mult). Aciditate inca ridicata, taninuri in curs de integrare, fruct mult, final de vin proaspat- mai degraba mediu - dar reconfortant si bine potrivit pentru cotlete de berbecut, pizza diavola si alte vrajitorii pe gratar.
Bogat, dar un pic retinut, complex pentru un nas educat si accesibil pentru utilizatorul de zi cu zi. Se joaca la fel ca o vedeta intr-un loc unde nu il / o cunoaste nimeni, sub masca unui individ obisnuit. Cu rabdare, trece de la tonuri mai intunecate si gemuri la fum, ciocolata si spice, cu un substrat de fructe negre si ceva dulceturi. Lasat mai mult la aer, capata nuante calde, vag alcoolice, intr-un final mai degraba elegant, asa ca l-as recomanda pentru consum sub 16 grade Celsius.
Cupajul de tip Bordeaux al Romaniei - Feteasca negra, Merlot si Cabernet Sauvignon - desi culoarea spune ca avem de-a face cu mai multa Feteasca neagra. Tinerel si tineresc - aceasta este impresia initiala. O joaca aromatica intre fructe rosii si condimente, cu ceva sub-tonuri pamantoase. Gustul este dominat de fruct (cirese, ceva capsuna supramaturata, zmeura), condimentele facandu-si prezenta mai spre final, alaturi de ceva note vagi de spuma de espresso si paine prajita. Bun pentru gratare si mancaruri usor picante.
Pana la 30-35 de ani, e OK sa consideri ca o zi e minunata daca incepe cu o bere rece. Daca dupa 35 de ani nu ai inlocuit-o cu Prosecco, crede-ma, e cazul s-o faci! Nu ca n-ar fi potrivit si in alte ocazii - la masa, dupa masa, inainte de masa sau in loc de masa... Dar dimineata are cel mai bun gust, cred. Si cel de fata, un pic mai delicat si mai plin de tinerete decat vinurile medii, este tot un Prosecco plin de pofta de viata, cu arome de fructe exotice, ceva urme florale si clasica patiserie fina. Plin de lumina si de relaxare - bulele din pahar tot spun chestii de genul "dolce far niente", "dolce vita"... De ascultat si de baut!
La fel ca Amarone, Recioto este un stil de vinificare ce presupune uscarea strugurilor inainte de a fi presati, ceea ce conduce, evident, la o concentrare a zaharurilor si a aromelor. Daca la Amarone este vorba despre o fermentare completa, care produce vinuri seci, cu un nivel ridicat de alcool, la Recioto vorbim despre o fermentare intrerupta, care lasa suficient zahar cat sa putem califica vinul drept demidulce sau dulce. Eleganza este un vin dulce, cu note de cacao, zahar ars, fructe rosii si negre zaharisite, cu un final de dulceturi si ciocolata, destul de aproape de un recioto clasic, chit ca – mai mult ca sigur – are la baza alti struguri. Se simte stilul consacrat al Alira, de fructe supramaturate si usor oxidativ dar, in contextul unui vin ducle, acest stil va fi chiar si pe placul iubitorilor de fresh & fruity.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...