M-am întâlnit cu vinul la începutul anilor 2000, la o degustare. Pe vremea aceea, să primeşti vin gratis într-o cârciumă ţinea mai degrabă de SF decât de vreo acţiune de promovare de zi cu zi, a oricărui producător cu capul pe umeri, din ziua de azi. Ştiu că am rămas cu gura căscată pe tot parcursul degustării, copleşit de revelarea unui univers paralel, care existase prin preajma mea dintotdeauna, dar pe care nu-l zărisem nici măcar din greşeală (văzusem câteva emisiuni de-ale lui Radu Anton Roman dar… cam atât). Ca şi cum ai intra în dulapul bunicii şi te-ai trezi într-o Narnia plină de butoaie şi podgorii. La sfârşitul degustării eram mai mult nervos decât entuziasmat, şi asta pentru că nu înţelegeam cum poate exista o lume atât de mare, de complexă şi de la îndemână, pe care să fi ignorat-o atâta vreme. Iar când am înţeles că nasul mă va sprijini în acest demers şi, mai târziu, când am descoperit munca şi dragostea din spatele fiecărei sticle (ştiu, sună a clişeu, dar nu e!), am ştiut că drumul meu nu se mai poate despărţi de drumul vinului vreodată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Le Reve este un obiectiv ambitios (sau un proiect, target, promisiune, cum vreti sa-i spuneti). Dar, cumva, si-a atins scopul. Poate nu e un vin la care sa visezi noapte de noapte, ca dupa vreun Zburator, dar este un vin care sa te indemne la visat peste zi. Motiv pentru care indraznesc (pentru prima oara) o asociere audio: Daydreaming, Radiohead. Se cam intalnesc undeva in efort si intr-un amestec de emotie viscerala si claritate cerebrala. Vinul este, destul de evident, o incercare de a transforma un soi relativ rustic si plin de viata intr-un vin intelectual si, posibil, nemuritor. Nu stiu cati iubitori de vin sunt pregatiti pentru o asemenea versiune dar, daca va plac (super)toscanele, s-ar putea sa aveti afinitati si cu acest vin. Pe scurt: etajat, initial intunecat, cu fructe negre, note pamantoase, piperuri, cacao si cafea, urme vegetale de frunze aproape uscate si tabac. Pentru pasionati de gusturi noi si vanatori carr isi gatesc singuri vanatul.
Un vin pentru iubitorii de vin, as spune. Sau pentru aceia care stiu sa isi puna departe cateva minute pentru propria placere, pe care, eventual, sa nu o imparta cu nimeni. Nu este chiar un vin “de meditatie”, dar este unul cald si imbietor, rotund, complex, expresiv. Imbraca elegant papilele, are note bine structurate de fructe rosii, fructe negre, condimente, cacao, lemn etc., dar, mai mult de atat, are fluenta, coerenta si echilibru. De studiat si evolutia din anii urmatori!
Unele lucruri sunt nascute sa bucure si atat. Exista acea fractiune de secunda in care interactioneaza cu "receptorul", dupa care dispar, lasand in urma doar o o dara de inexplicabila placere. Vinul de astazi este, in ciuda prospetimii, un asemenea exemplar - izbucneste in arome de fructe negre de padure (coacaze, mure), trece la note mai serioase, de smochine uscate, mieji de sambure de caisa, ceva gemuri si dulceturi, pentru a se odihni in final intr-o zona de spuma de cafea. Suculent, integrat atat ca taninuri, cat si ca aciditate, rod al unei experiente vechi de un veac, care se face bine simtita. Bun acum si de (re)descoperit peste un an - doi.
Am fost atat de incantat de toate versiunile de pana acum de Negru de Dragasani ale acestui producator, incat mi-e greu sa spun daca acesta e la fel de bun sau nu cu cele de dinainte. Nu mai sunt atat de surprins, deoarece asocierea dintre soi si crama deja imi inspira calitate. Cert este ca vinul confirma ceea ce stiam – e bun, foarte bun. Rosu-violaceu, cu note de cirese amare, mure, afine si visine de compot, punctate de urme de piper, cacao si influente destul de discrete ale lemnului. Gustul este intens si dezvaluie nuante suplimentare, de fructe deshidratate, ciocolata cu lapte si cirese dulci. Taninuri fine, inca sesizabile, aciditate excelent echilibrata si integrata, final mediu-lung, plin de fruct si nuantat de condimente.
Un vin curat, de zi cu zi zi, destul de direct, cu un prim plan de fructe rosii bine coapte / supramaturate (visine, capsuni, zmeura), insotite si de cateva note de vanilie, ciocolata cu lapte si piper, toate regasite si in gust. Mai degraba tanar si suplu, cu taninuri inca sesizabile, dar nu agresive – cat sa ceara cateva feliute de charcuterie -, aciditate vivace si final de lungime medie.
Un vin tanar, cu taninuri fine, dar inca sesizabile, si o aciditate sanatoasa, combinatie care il recomanda destul de clar langa o gustare (branzeturi moi, as zice). Prietenos, vesel, dominat de fruct – cirese, cirese negre, fructe negre de padure, dar si cu ceva accente condimentate si insinuari de note pamantoase, cat sa treaca de statutul de vin simplu, apropiindu-se mai degraba de o tinuta eleganta.
Un spumant surprinzator, chiar daca nu aveam asteptari formulate. Produs din Cramposie si Pinot noir, nu seamana mult cu nici unul dintre cele pe care le cunosc din acesti struguri, semn ca cel care a avut ideea asamblajului nu duce lipsa de inspiratie in inovatie. Este un vin dominat de eleganta si prospetime, amintind de o juna la balul introducerii oficiale in societate. Si care merge devreme la culcare, ca sa continuam metafora, finalul gustului - fin si vivace - fiind un pic intre scurt si mediu. Deja m-a facut curios cum ar arata dupa o maturare pe drojdii semnificativ mai lunga.
Dupa excese vine, teoretic, dresul. Apoi vin hodina, intoarcerea la munca si vinul care sa te ajute sa treci de la serile de leneveala, somn sau povesti cu prietenii la treburile de zi cu zi. Oprisor propune exact acest vin de “crepuscul” - energizant, dar si plin; rotunjit (ca taninuri) dar si cu ascutimi de aciditate proaspata… Debordeaza de fructe rosii (capsuni, zmeura), bine compensate cu atingeri elegante de lemn, care-l fac potrivit pentru mai multe gusturi si varste. Un vin “fun”, tanar si plin de viata, bun de seara sau, daca exagerati, si mai spre dimineata, nitel inainte sa rasara soarele.
O abordare, cel putin pentru mine, neobisnuita pentru acest soi. Adica un Negru transformat intr-un vin intelectual si sobru, in conditiile in care – din nou, foarte personal – mi se parea ca radacina sa rustica este cea care il defineste si il deosebeste. Imaginea asta de vin high-class este accentuata si de sticla grea si pretioasa… Totusi, nimic gresit la acest vin, ba chiar educatia (élèvage, nu?) il face extrem de promitator in ceea ce priveste capacitatea de invechire. In rest, taninuri inca destul de prezente, dar fin-catifelate (numai bun de pus langa o carne la gratar), fructe de padure din plin, final suculent, cu accente placute de piperuri si condimente
Un cupaj frumos, din care – daca e rece – intai sare din pahar Cabernetul, cu niste note de pamant de padure si de paprika. Pe masura ce ajunge la temperatura camerei (daca stati in cartierele mai neincalzite ale Bucurestilor) se simte mai bine si mai complex Merlot-ul, cu note de compot de visine si cirese, initial, apoi se naste explozia de fructe proaspete de la ambele soiuri. Isi arata adevarata frumusete la temperatura corecta, undeva pe la 14-15 grade, cand se simt bine si piele, piperuri, mobila veche de lemn si alte nuante elegante. Bun de sarbatorit, greu de impartit. De luat in mai multe exemplare. Si da, e si de invechit cativa ani buni.
Un „la multi ani” usor prematur Pavelilor si Petrilor si tuturor aniversatilo de saptamana asta. Aveti aici, in ciuda caldurii, un vin perfect pentru gratare, carnuri la cuptor, tocaturi şi paste cu sos rosu. Nu va speriati de debutul matur, usor inchis, este un vin care se deschide repede (20-40 min.) catre fructe de padure, lemn uscat, condimente si fructe confiate. Aciditatea peste medie si taninurile inca nelinistite promit sa fie un vin luat acum si de gustat din sase in sase luni in urmatorii 5-8 ani. Sau mai mult.
Un vin care frapeaza initial prin culoarea foarte deschisa, apropiata de Pinot Noir. Aromele sunt cele deja recognoscibile, in coerenta cu alte variante ale acestui soi, din Mehedinti, Dealu Mare sau Dragasani. Un pic rustic – parte din farmecul sau, de altfel – si pamantos initial, se deschide spre condimente lemnoase, piperuri, cirese negre si rosii, compot de visine si ceva urme de talpa de paine la cuptor si cacao. Gustul are fructul mult mai concentrat, cu aciditate de vin tanar, taninuri fine si final mediu spre lung. Un soi pe care ma bucur enorm sa-l vad tot mai raspandit, pe care il consider fara retinere un viitor pretendent clar la topul celor mai valoroase soiuri romanesti.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...