PRIMITIVO DI MANDURIA 2021 Cignomoro

Arome clasice de ciocolata neagra, tabac, condimente lemnoase care, dupa aerare, lasa la iveala prune uscate, visine, dulceata de capsuni si lemn proaspa taiat. Un pic matur pentru varsta lui, olfactiv, dar isi tradeaza tineretea de la prima inghititura. Departe de vechiul stil extractiv si gemos, este mai degraba suplu (aproape subtiratic pentru un Primitivo), cu fruct proaspat, usor picant, cu atat mai potrivit pentru vremea de afara si zilele de sarbatorit din aceasta perioada. Ca doar nu vrea nimeni sa se sature de la primul pahar, nu?

Inchide review

Oferta de Primitivo de pe piata romaneasca este din ce in ce mai bogata si mai variata, deoarece stilul pe care acest soi il propune este pe gustul consumatorului roman. Oferta bogata poate duce si la o banalizare a stilului, insa uneori descoperi si exemplare extrem de interesante cum este cel de fata. Aromatic, isi pastreaza "paleta" colorata si aromata, cu intensitatile sale de fructe negre coapte si gemuri de fructe de padure, completate de tente de ciocolata neagra si vanilie, insa abordeaza o eleganta interesanta in exprimare. Gustul este echilibrat si suculent, bine slefuit, cu senzatii dulcege si bogate de coacaze negre si prune uscate echilibrate de o aciditate prezenta. Postgustul prietenos si lejer aduce alaturi de notele fructate si o doza condimentata, pentru un plus de expresie.

Inchide review

Inca de cand eram mic nu mi-a placut deloc conopida. Imi aduc aminte si acum, cu oroare, cand venea sezonul, maica-mea gatea din cand in cand conopida, fiindca tata era innebunit dupa ea. Sufleuri, pane, cu branza de oaie, cu marar sau usturoi, nimic nu ma imbia la leguma asta, indiferent cum era coafata in farfurie. De aici si chinul mesei de fiecare data cand mi se punea in fata. Asta pana intr-o zi, cand, student fiind, un oltean, coleg de palier, a primit de acasa muraturi asortate din care toti care am impartit borcanul pantecos se bateau pe... conopida. Cert este ca la insistentele colegului, de nevoie, am gustat si eu. Si asa am devenit fan. Asa si cu Primitivo – e un soi de vin care pur si simplu nu-mi placea, pana astazi, adunand toti producatorii pe care i-am gustat. Cignomoro insa, a scos vinul care pentru mine a facut declicul pentru Primitivo, fiindca nu seamana cu nimic din toate celelalte pe care le-am incercat. Vinul asta seamana, daca vreti, cu o Feteasca Neagra buna – frumos extractiv, cu note sobre de fruct uscat combinate cu o paleta vivace din registrul visinelor din visinata si al prunelor afumate, dand un gust amplu si tandru, cu o seducatoare iluzie de dulce si un finish lung si cald, care cere un pahar in plus si inca unul.

Inchide review

Arome clasice de ciocolata neagra, tabac, condimente lemnoase care, dupa aerare, lasa la iveala prune uscate, visine, dulceata de capsuni si lemn proaspa taiat. Un pic matur pentru varsta lui, olfactiv, dar isi tradeaza tineretea de la prima inghititura. Departe de vechiul stil extractiv si gemos, este mai degraba suplu (aproape subtiratic pentru un Primitivo), cu fruct proaspat, usor picant, cu atat mai potrivit pentru vremea de afara si zilele de sarbatorit din aceasta perioada. Ca doar nu vrea nimeni sa se sature de la primul pahar, nu?

Inchide review

Oferta de Primitivo de pe piata romaneasca este din ce in ce mai bogata si mai variata, deoarece stilul pe care acest soi il propune este pe gustul consumatorului roman. Oferta bogata poate duce si la o banalizare a stilului, insa uneori descoperi si exemplare extrem de interesante cum este cel de fata. Aromatic, isi pastreaza "paleta" colorata si aromata, cu intensitatile sale de fructe negre coapte si gemuri de fructe de padure, completate de tente de ciocolata neagra si vanilie, insa abordeaza o eleganta interesanta in exprimare. Gustul este echilibrat si suculent, bine slefuit, cu senzatii dulcege si bogate de coacaze negre si prune uscate echilibrate de o aciditate prezenta. Postgustul prietenos si lejer aduce alaturi de notele fructate si o doza condimentata, pentru un plus de expresie.

Inchide review

Inca de cand eram mic nu mi-a placut deloc conopida. Imi aduc aminte si acum, cu oroare, cand venea sezonul, maica-mea gatea din cand in cand conopida, fiindca tata era innebunit dupa ea. Sufleuri, pane, cu branza de oaie, cu marar sau usturoi, nimic nu ma imbia la leguma asta, indiferent cum era coafata in farfurie. De aici si chinul mesei de fiecare data cand mi se punea in fata. Asta pana intr-o zi, cand, student fiind, un oltean, coleg de palier, a primit de acasa muraturi asortate din care toti care am impartit borcanul pantecos se bateau pe... conopida. Cert este ca la insistentele colegului, de nevoie, am gustat si eu. Si asa am devenit fan. Asa si cu Primitivo – e un soi de vin care pur si simplu nu-mi placea, pana astazi, adunand toti producatorii pe care i-am gustat. Cignomoro insa, a scos vinul care pentru mine a facut declicul pentru Primitivo, fiindca nu seamana cu nimic din toate celelalte pe care le-am incercat. Vinul asta seamana, daca vreti, cu o Feteasca Neagra buna – frumos extractiv, cu note sobre de fruct uscat combinate cu o paleta vivace din registrul visinelor din visinata si al prunelor afumate, dand un gust amplu si tandru, cu o seducatoare iluzie de dulce si un finish lung si cald, care cere un pahar in plus si inca unul.

Inchide review