Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilărie, de când am fost „uns” paharnic al familiei, în sensul că eu dădeam verdictul final în cazul vinului ce urma a fi achiziţionat pentru petrecerea ce urma să se întâmple. Pasiunea latentă a erupt prin 2006, când am gustat un vin purtând semnătura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am început să caut, să citesc, să descopăr, am creat un prim blog – Vin din Presă – iar din 2010 am intrat cu arme şi bagaje în echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, supăraţi că ei dau bani pe băutură în timp ce eu „primesc bani ca să beau”. Până în 2017, când am părăsit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cărările vinului, jurat în concursuri internaţionale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC şi mult mai îndrăgostit de vin şi de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat în diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene îl împiedică să fie mai frumos, mai puternic şi mai inteligent. Aaa, şi să nu uit... Din 2019 am devenit şi autor de carte: “Oamenii Vinului”.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
E in trend sa faci spumant. Chiar si daca te afli in Abruzzo. Spumantul se vinde si, daca nu se vinde chiar tot, n-ai nicio problema sa-l bei tu, cu prietenii tai. Mai ales daca e un Brut Metodo Classico, realizat din Chardonnay si Pinot Noir, cu minim 3 ani de contact cu drojdiile. Acum, nimic de spus, autoliza vine cu ceva note de paine dospita, vinul are structura si ceva cremozitate, bulele sunt fine, persistente, dar, pe ansamblu, predomina o impresie de verde. Și in culoare, si in nas, dar si in gust. Olfactiv, florile albe si fructele galbene sunt atinse de tuse de limeta si grapefruit necopt, in vreme ce in gust, unul suficient de lung, totusi, aciditatea intensa potenteaza note de coaja de lamaie si chiar impresii vegetale. Acum, depinde de ce/ti doresti de la el. Daca vrei prospetime, senzatii racoritoare si pofta de mancare, Di Sipio Brut poate fi o alegere fericita, Dar daca vrei eleganta si complexitate, gandeste-te si la alte variante!
Proaspat, reconfortant, lejer, usor de baut si, peste toate, abordabil din punct de vedere financiar... Ce poti sa mai ceri unui vin gandit sa devina un partener loial al zilelor fierbinti de vara? Ba, pe undeva, l-am putea caracteriza ca fiind usor prea concentrat, pentru ca gustul e lung, bine asezat, iar expresia tiolica e intensa si potenteaza aromele de mar verde si citrice din finalul racoritor. Bravo, Darius Pripon, sa ne ma deranjezi cu vinuri din acestea!
Un vin de forta, cu o structura tanica de invidiat, dar ar fi fost ciudat sa nu aiba, in conditiile in care provine dintr-un an de extract mare. Cred ca a fost gandit sa fie consumat tanar, asa ca notele sunt intens verzi, taninurile usor prafoase si profilul aromatic in care condimentul domina fructul. Un vin care la un gratar cu baietii va face minuni!
Da, da, da... E un vin cu care te luptí parte-n parte - nu zi de vara pana-n seara, ca n-ai nicio sansa, te pune in genunchi de pe la 11 dimineata – dar acum, pe final de iarna sau inceput de primavara, poate sa reprezinte o alegere extraordinara, atat pentru o seara cu prietenii, cat si pentru o intalnire romantica. Dens, intens, etaland o prospetime pe care n-o prea anticipezi la un vin cu 15% vol.alc., care a mai trecut si cateva luni prin stejar frantuzec, cu un complex aromatic rafinat, in care, pe langa fructe din belsug, apar si tonuri de ciocolata, fum, trufa si multe condimente, acest Monastrell provenit din plantatii bio se dovedeste si extrem de versatil in ceea ce priveste asocierile culinare. Nu l-as pune langa peste – desi, daca stau sa ma gandesc, un crap pe varza i-ar face fata -, dar langa orice tip de carne, fie pe gratar, fie la tava, ar face furori. Iar la o discutie, langa o branza albastra, ar desclesta limbile. Și, nu in ultimul rand, pe langa faptul ca mai rezista fara probleme cativa anisori, mai puncteaza si la raportul pret/calitate. Cu alte cuvinte, nu-l ratati !
Cand intalnesti un vin cu „decat” 98 de puncte Luca Maroni, intri in alerta. „De ce doar 98, de ce nu 99, ca mai toate cele pe care le gasesti mai nou la orice colt de strada??? O sa mor daca-l beau sau doar o sa-mi fie foarte rau???” Oricum, te apropii de el circumspect, si asta numai dupa ce ai facut ordine prin acte si prin conturi si ti-ai luat, preventiv, ramas bun de la copii, sotie (sau sot, dupa caz si gen), prieteni si rude. Recomand din suflet abordarea. Pentru ca doar asa te poti bucura de un vin care nu va ajunge niciodata la 98 de puncte, dar nici nu trebuie desconsiderat. Pentru ca are un bagajel de atuuri. Și specificitate de soi, si ceva echilibru, ba chiar si un pic de eleganta. Acum, sa nu va ganditi c-ati dat peste vreun Maroccoli de la Planeta sau peste vreun Kaid de la Alessandro di Camporeale, dar acest Maravento este baubil si ofera, pe langa note de mure, prune negre, ciocolata, menta, ceva vanilie, piper si ierburi aromatice, aceea senzatie de dulce care vinde de rupe in Romania. Un vin corect, destul de vesel, care poate aduce satisfactie in zilele Sarbatorilor de iarna, mai ales ca incalzeste un pic.
Ca unul care are o relatie mai de lunga durata cu acest vin, promit sa incerc sa nu devin subiectiv, nici prea indulgent. Bine, n-ai de ce sa fii indulgent cu acest vin, pentru ca nu greseste cu absolut nimic. Este un blend de Monastrell, Syrah si Petit Verdot provenit dintr-o regiune sudica a Spaniei, nu atat de calda pe cat ar banui-o unii. Ba, mai mult cred ca trebuie laudat efortul producatorului de a tine vinul intr-un amabil 14% vol.alc, stiut fiind ca in zona Monastrell-ul ofera alcool cu o maxima generozitate, nu putine fiind vinurile ce se duc in gradatii de Amarone. El Goru este insa un viu mai degraba vioi, bine echilibrat, cu o structura frumos definita, posesor al unui profil aromatic in care simti si fruct proaspat, dar si gemuri, si ierburi, dar si condimente, si ceva ciocolata, dar si o bine definita impresie minerala. Și, foarte important, este si foarte corect din punct de vedere al pretului. De incercat!
Vin cu intentii de eleganta, floral si mineral deopotriva, cu Grenache blanc in rolul principal, Esprit Blanc poate reprezenta o alternativa pentru fanii vinurilor albe putin mai corpolente si cu o aciditate mai redusa. Rotund, cu o textura usor cremoasa – si din cauza unui alcool usor agresiv, dar si datorita a sase luni de contact cu drojdiile fine – vinul are o exprimare aromatica diafana, cu flori de iasomie si portocal in prim-plan, dar si cu atingeri de piersica si citrice, mai ales in gustul usor cam cald. Finalul mediu, in care apare o placuta impresie tonic-minerala, aduce un plus de rafinament unui vin mediu, placut si abordabil. Nu sunt cel mai mare fan al stilului, dar nici nu l-as da deoparte.
Iata un Soare adevarat, adica un Cabernet Sauvignon 100% (zice producatorul), doar ca este, dupa cum ii spune si numele, alb. Bine, nu lumineaza si nici nu incalzeste – ar fi fost chiar neplacut ca la numai 12,5% vol.alc. sa iasa alcoolul -, dar e un vin interesant, care va gasi ceva fani prin piata, mai ales dintre aceia dornici sa incerce orice ciudatenie. Altminteri, vinul este corect, pentru ca, indiferent de eforturile de albire la care a fost supus (pe mine m-a facut sa ma gandesc la Michel), pastreaza structura si impozanta Cabernetului. Usor tanic, usor fenolic, dar suficient de bine echilibrat, cu note fine de flori albastre, sirop de coacaze, ardei gras si ceva condimente, Blanc de Noir este un vin gastronomic, care cere obligatoriu o asociere potrivita. Are un final mediu, cu impresii de mineralitate, dar si cu impresii tonic-vegetale, sa nu uiti vreo clipa ca te lupti cu un Cabernet Sauvignon.
Pana la urma, de ce sa nu existe si un lup mancat de oaie??? Adicatelea, de ce sa n-avem si un vin maturat in butoaie de whisky (Bourbon in cazul de fata), ca ne-am cam saturat de malt-uri polishate prin butoaie de Sherry, Porto, Sauternes, Amarone, Pinot Noir s.a.m.d. Chiar si producatorul - unul pe care l-am repectat inca de la aparitia pe piata romaneasca pentru faptul ca oferea vinuri, nu solutii de reparat parchetul, cum multi californieni propuneau odinioara – mentioneaza ca si-a dorit sa incalce conventiile si a finalizat maturarea acestui blend in butoaie folosite la maturarea Bourbon-ului pentru a oferi un plus de complexitate profilului aromatic al vinului... Și a reusit. Pentru ca acest blend de Merlot, Zinfandel si Cabernet Sauvignon, foarte bine construit, te surprinde nu neaparat cu structura mladioasa, cu textura matasoasa sau cu echilibrul caruia nu ai ce sa-i reprosezi, ci mai degraba cu o rafinata imbinare a prospetimii fructului cu eleganta aromelor secundare si chiar tertiare. Iar nota fina de vanilie afumata, provenita de la butoaiele de Bourbon, e chiar delicioasa.
Intr-o lume a vinului in care vanzarile dicteaza protocoalele de vinificatie, e o placere sa descoperi un vin ajuns pe piata la „maturitate deplina”. Serios, de cate ori ati avut ocazia sa cumparati un vin care sa aiba deja „cei 7 ani de acasa”? Sigur, altele sunt motivele pentru care acest vin este acum in oferta Un Vin pe Zi, nu cred eu ca Doru Husarciuc chiar asta isi dorea de la viata, insa important este ca avem posibilitatea sa achizitionam un vin matur, evoluat, aflat in zona de potential maxim. Un vin fin, complex, cu atingeri de eleganta, cum bine ii sade unui Merlot. Un vin rotund, echilibrat, in care alcoolul, desi puternic, este inca bine incadrat, neaducand decat cateva note mai calde si ceva impresii de condiment in finalul lung, surprinzator de proaspat, dominat de de note de visina si pruna usor afumata. O surpriza placuta pe care va recomand sa o descoperiti si dumneavoastra.
Hotarat lucru, 2018 nu a fost cel mai bun an in Dealu Mare. Asta nu inseamna ca nu s-au facut si vinuri bune. Cum este si aceasta Feteasca neagra, in care Fiorenzo Rista a reusit sa pastreze impresia de prospetime, chiar daca alcoolul bate la granita lui 15% vol.alc. Notele de visina, de pruna inca nu total coapta se imbina cu tonuri de gemuri de cirese si magiun, dar si cu atingeri vegetale si de condimente. Si picante, si dulci. Structura e buna, chiar daca, uneori, alcoolul creeaza o senzatie de incalzire, iar textura este destul de matasoasa, cum ii sta bine unei Fetesti. Sigur, e inca prea tinerica, taninurile inca lasa urme prafoase pe palat, dar asta nu inseamna decat ca trebuie sa luam macar vreo trei sticle, ca s-o prindem si la majorat.
Vinul are o aciditate crocanta, un pic agresiva chiar, incearca sa se duca in note de fructe dulci, tropicale, gen fructul pasiunii si lychee, dar puncteaza mai mult la ardei gras, soc si iarba, ce mai, are specificitate. E si destul de echilibrat, alcoolul nu deranjeaza absolut deloc, finalul e mediu, cu note dulci de mere si citrice. I-as reprosa o protectie de sulf usor cam ridicata, dar curge usor si, bine racit si macar un sfert de ora aerisit, se poate dovedi o solutie pentru un picnic/ bbq.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...