Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilărie, de când am fost „uns” paharnic al familiei, în sensul că eu dădeam verdictul final în cazul vinului ce urma a fi achiziţionat pentru petrecerea ce urma să se întâmple. Pasiunea latentă a erupt prin 2006, când am gustat un vin purtând semnătura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am început să caut, să citesc, să descopăr, am creat un prim blog – Vin din Presă – iar din 2010 am intrat cu arme şi bagaje în echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, supăraţi că ei dau bani pe băutură în timp ce eu „primesc bani ca să beau”. Până în 2017, când am părăsit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cărările vinului, jurat în concursuri internaţionale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC şi mult mai îndrăgostit de vin şi de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat în diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene îl împiedică să fie mai frumos, mai puternic şi mai inteligent. Aaa, şi să nu uit... Din 2019 am devenit şi autor de carte: “Oamenii Vinului”.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Știu că, mai nou, pe cerul Vinarte au apărut mai mulți sori, dar eu, din respect pentru vremuri demult apuse, pre când exista un singur Soare și el reprezenta, probabil, cel mai bun Cabernet Sauvignon mono-cepage al spațiului Carpato-Danubiano/Pontic, o să vorbesc în continuare de Soare numai în varianta CS (Cabernet Sauvignon, nu Counter Strike, să fim bine înțeleși!) Ei bine, am închis ochii și parcă m-am întors în timp, pe vremea când analizăm Soarele la el acasă, la Bolovanu, de măcar două ori pe an. Și, da, acest 2019 aduce puțin cu ce mai rememorez eu din acea frumoasă ediție 2009, degustată pe la final de 2011, direct din baric. Pentru că vinul e intens, complex, bine structurat, dar încă foarte tânăr. Elegant din punct de vedere aromatic, cu taninuri moi, ușor prăfoase, dar bine echilibrat, Soare 2019 este un vin care poate oferi satisfacție chiar și acum. Dar mai bine luați vreo trei sticle și puneți două la păstrare. Măcar încă vreo trei anișori.
Ca unul care mă desfătam cu Excelența încă de pe vrmea când aprea în variante separate, adică nu ca acum, blend de Riesling Italian și Sauvignon Blanc, am, simultan, atât o atracție, cât și o exigență aparte când vine vorba de acest vin. Că, deh, Excelență – Exigență rimează... Au fost ani când am refuzat să beau Cuvee-ul, considerându-l mult sub potențial, însă acum trebuie să recunosc că mă gândesc să mai cer o sticlă. Dens fără să devină greoi, cu o aciditate vie, plăcută, bine încadrată, cu o structură fermă, foarte complex din punct de vedere aromatic, vinul oferă deopotrivă prospețime și plăcere. Notele de flori albe, de citrice, de caisă și de ierburi sunt intens pudrate cu impresii minerale, ba chiar și cu o atingere de condiment. Eu îl încerc când afara sunt vreo 37 de grade și, cum spuneam, parcă aș mai cere o sticlă.
Proaspat, reconfortant, lejer, usor de baut si, peste toate, abordabil din punct de vedere financiar... Ce poti sa mai ceri unui vin gandit sa devina un partener loial al zilelor fierbinti de vara? Ba, pe undeva, l-am putea caracteriza ca fiind usor prea concentrat, pentru ca gustul e lung, bine asezat, iar expresia tiolica e intensa si potenteaza aromele de mar verde si citrice din finalul racoritor. Bravo, Darius Pripon, sa ne ma deranjezi cu vinuri din acestea!
„Ce-i Cramposia? E o tarancuta Dar care place tare la boieri”...scria Pastorel despre acest soi care, in ultimii ani, ne da din ce in ce mai multe motive de mandrie si de bucurie. Asa si cu aceasta Cramposie de la Avincis, care, fara sa intre in zona maximei elegante, e totusi un vin frumos si vesel. Parca mai intens ca in anii precedenti, cu o mineralitate sesizabila si cu o roba densa, aproape onctuoasa, vinul are ceva al lui. Are prospetime si are un profil aromatic suficient de complex si de bine structurat incat sa simti si note de flori albe, dar si fructe, polen, fan si acea tusa - usor rustica, dar atat de apreciata - de strugure copt. Daca il lasi sa se incalzeasca in pahar, parca lasa alcoolul sa vorbeasa cam tare, dar, hai sa fim seriosi, cui ii ramane prea mult vinul asta in pahar??? Ar fi si pacat...
Cand intalnesti un vin cu „decat” 98 de puncte Luca Maroni, intri in alerta. „De ce doar 98, de ce nu 99, ca mai toate cele pe care le gasesti mai nou la orice colt de strada??? O sa mor daca-l beau sau doar o sa-mi fie foarte rau???” Oricum, te apropii de el circumspect, si asta numai dupa ce ai facut ordine prin acte si prin conturi si ti-ai luat, preventiv, ramas bun de la copii, sotie (sau sot, dupa caz si gen), prieteni si rude. Recomand din suflet abordarea. Pentru ca doar asa te poti bucura de un vin care nu va ajunge niciodata la 98 de puncte, dar nici nu trebuie desconsiderat. Pentru ca are un bagajel de atuuri. Și specificitate de soi, si ceva echilibru, ba chiar si un pic de eleganta. Acum, sa nu va ganditi c-ati dat peste vreun Maroccoli de la Planeta sau peste vreun Kaid de la Alessandro di Camporeale, dar acest Maravento este baubil si ofera, pe langa note de mure, prune negre, ciocolata, menta, ceva vanilie, piper si ierburi aromatice, aceea senzatie de dulce care vinde de rupe in Romania. Un vin corect, destul de vesel, care poate aduce satisfactie in zilele Sarbatorilor de iarna, mai ales ca incalzeste un pic.
Ca unul care are o relatie mai de lunga durata cu acest vin, promit sa incerc sa nu devin subiectiv, nici prea indulgent. Bine, n-ai de ce sa fii indulgent cu acest vin, pentru ca nu greseste cu absolut nimic. Este un blend de Monastrell, Syrah si Petit Verdot provenit dintr-o regiune sudica a Spaniei, nu atat de calda pe cat ar banui-o unii. Ba, mai mult cred ca trebuie laudat efortul producatorului de a tine vinul intr-un amabil 14% vol.alc, stiut fiind ca in zona Monastrell-ul ofera alcool cu o maxima generozitate, nu putine fiind vinurile ce se duc in gradatii de Amarone. El Goru este insa un viu mai degraba vioi, bine echilibrat, cu o structura frumos definita, posesor al unui profil aromatic in care simti si fruct proaspat, dar si gemuri, si ierburi, dar si condimente, si ceva ciocolata, dar si o bine definita impresie minerala. Și, foarte important, este si foarte corect din punct de vedere al pretului. De incercat!
Pana la urma, de ce sa nu existe si un lup mancat de oaie??? Adicatelea, de ce sa n-avem si un vin maturat in butoaie de whisky (Bourbon in cazul de fata), ca ne-am cam saturat de malt-uri polishate prin butoaie de Sherry, Porto, Sauternes, Amarone, Pinot Noir s.a.m.d. Chiar si producatorul - unul pe care l-am repectat inca de la aparitia pe piata romaneasca pentru faptul ca oferea vinuri, nu solutii de reparat parchetul, cum multi californieni propuneau odinioara – mentioneaza ca si-a dorit sa incalce conventiile si a finalizat maturarea acestui blend in butoaie folosite la maturarea Bourbon-ului pentru a oferi un plus de complexitate profilului aromatic al vinului... Și a reusit. Pentru ca acest blend de Merlot, Zinfandel si Cabernet Sauvignon, foarte bine construit, te surprinde nu neaparat cu structura mladioasa, cu textura matasoasa sau cu echilibrul caruia nu ai ce sa-i reprosezi, ci mai degraba cu o rafinata imbinare a prospetimii fructului cu eleganta aromelor secundare si chiar tertiare. Iar nota fina de vanilie afumata, provenita de la butoaiele de Bourbon, e chiar delicioasa.
Intr-o lume a vinului in care vanzarile dicteaza protocoalele de vinificatie, e o placere sa descoperi un vin ajuns pe piata la „maturitate deplina”. Serios, de cate ori ati avut ocazia sa cumparati un vin care sa aiba deja „cei 7 ani de acasa”? Sigur, altele sunt motivele pentru care acest vin este acum in oferta Un Vin pe Zi, nu cred eu ca Doru Husarciuc chiar asta isi dorea de la viata, insa important este ca avem posibilitatea sa achizitionam un vin matur, evoluat, aflat in zona de potential maxim. Un vin fin, complex, cu atingeri de eleganta, cum bine ii sade unui Merlot. Un vin rotund, echilibrat, in care alcoolul, desi puternic, este inca bine incadrat, neaducand decat cateva note mai calde si ceva impresii de condiment in finalul lung, surprinzator de proaspat, dominat de de note de visina si pruna usor afumata. O surpriza placuta pe care va recomand sa o descoperiti si dumneavoastra.
Hotarat lucru, 2018 nu a fost cel mai bun an in Dealu Mare. Asta nu inseamna ca nu s-au facut si vinuri bune. Cum este si aceasta Feteasca neagra, in care Fiorenzo Rista a reusit sa pastreze impresia de prospetime, chiar daca alcoolul bate la granita lui 15% vol.alc. Notele de visina, de pruna inca nu total coapta se imbina cu tonuri de gemuri de cirese si magiun, dar si cu atingeri vegetale si de condimente. Si picante, si dulci. Structura e buna, chiar daca, uneori, alcoolul creeaza o senzatie de incalzire, iar textura este destul de matasoasa, cum ii sta bine unei Fetesti. Sigur, e inca prea tinerica, taninurile inca lasa urme prafoase pe palat, dar asta nu inseamna decat ca trebuie sa luam macar vreo trei sticle, ca s-o prindem si la majorat.
Cand ai deja mai bine de 50 de ani de experienta in spate, cand pleci din start cu un mare avantaj – Enrique Forner, fondatorul domeniului, a fost bun prieten cu profesorul Emile Peynaud – cand ai in proprietate unele dintre cele mai apreciate parcele din Rioja Alta si Rioja Alavesa, n-ai cum sa nu faci un vin bun. Iar aceasta Crianza vine sa exemplifice afirmatia de mai sus. Cu o trecere prin lemn - majoritar francez – de 12 luni, cu inca 12 luni peterecute in sticla inainte de lansarea pe piata, acest cupaj de Tempranillo (90%), Garnacha si Graciano impune respect. Dens, sofisticat, cu o aciditate vie, cu o structura eleganta, mladioasa, ofera inca de pe acum satisfactie, chiar daca este cam tinerel. Foarte complex din punct de vedere aromatic, cu un plus in zona fructelor rosii si a condimentelor, vinul are si un pret extrem de atractiv, ceea ce, trebuie sa recunoastem, conteaza! Livreaza satisfactie si acum, dar personal, l-as uita prin frigider/beci vreo doi anisori.
Cand ai deja mai bine de 50 de ani de experienta in spate, cand pleci din start cu un mare avantaj – Enrique Forner, fondatorul domeniului, a fost bun prieten cu profesorul Emile Peynaud – cand ai in proprietate unele dintre cele mai apreciate parcele din Rioja Alta si Rioja Alavesa, n-ai cum sa nu faci un vin bun. Iar aceasta Crianza vine sa exemplifice afirmatia de mai sus. Cu o trecere prin lemn - majoritar francez – de 12 luni, cu inca 12 luni peterecute in sticla inainte de lansarea pe piata, acest cupaj de Tempranillo (90%), Garnacha si Graciano impune respect. Dens, sofisticat, cu o aciditate vie, cu o structura eleganta, mladioasa, ofera inca de pe acum satisfactie, chiar daca este cam tinerel. Foarte complex din punct de vedere aromatic, cu un plus in zona fructelor rosii si a condimentelor, vinul are si un pret extrem de atractiv, ceea ce, trebuie sa recunoastem, conteaza! Livreaza satisfactie si acum, dar personal, l-as uita prin frigider/beci vreo doi anisori.
Cunoscuta fiindu-mi reticenta fata de marea majoritate a vinurilor din Puglia, veti sti dara ca randurile ce le veti citi in continuare reprezinta adevarul si numai adevarul, So help me God! Deci avem un Rosso Puglia, ceea ce din start e bine, pentru ca nu e numai Primitivo sau Nero di Troia, livrate noua in general sub forma de magiunuri sau dulceturi concentrate, de ma intreb de ce s-au chinuit sa le bage in sticla, cand intrau mai repede si mai usor in borcan... Aici e un blend chiar simpatic de Negroamaro, Primitivo si Malvasia Nera, cu un alcool moderat (pentru regiune, sa ne-ntelegem!), bine incadrat intr-un corp nu atat de compact precum cele de care pomeneam mai devreme. Structura e mladioasa, matasoasa, senzatiile dulci de fructe gemoase sunt in limita elegantei, ba chiar placut contrabalansate de niste fine tonuri de cacao, ierburi si condiment. Recunosc, nu ma voi imbranci cu fanii pentru ultimele sticle de pe raft, dar nici nu-l voi refuza daca-mi va mai ajunge prin pahar. Pentru ca, desi nu e pe stilul meu, e un vin bun.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...