Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilarie, de cand am fost „uns” paharnic al familiei, in sensul ca eu dadeam verdictul final in cazul vinului ce urma a fi achizitionat pentru petrecerea ce urma sa se intample. Pasiunea latenta a erupt prin 2006, cand am gustat un vin purtand semnatura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am inceput sa caut, sa citesc, sa descopar, am creat un prim blog – Vin din Presa – iar din 2010 am intrat cu arme si bagaje in echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, suparati ca ei dau bani pe bautura in timp ce eu „primesc bani ca sa beau”. Pana in 2017, cand am parasit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cararile vinului, jurat in concursuri internationale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC si mult mai indragostit de vin si de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat in diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene il impiedica sa fie mai frumos, mai puternic si mai inteligent. Aaa, si sa nu uit... Din 2019 am devenit si autor de carte...”Oamenii Vinului”
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Daca mi s-ar cere sa definesc acest vin in doar cateva cuvinte, atunci as spune: „Fiorenzo Rista, mereu surprinzator”. Pentru ca in vinul de fata regasesti si expresia unor struguri de calitate, dar si experienta unui oenolog caruia i-a placut mereu sa se joace. Si, in final, vinul reuseste sa te surprinda... Olfactiv, ai fi tentat sa spui ca se incadreaza mai degraba in zona de Lume Veche: ofera din plin arome de soc, caisa alba, citrice, ardei gras verde, dar si o tusa fina minerala. Insa gustul te duce taman in Noua Zeelanda, cu note ferme de fructe exotice, dar si cu o aciditate crocanta, ce-i drept, usor corectata. Ansamblul nu doar ca surprinde, dar nici nu dezamageste, pentru ca vinul este suficient de echilibrat, usor de baut si lasa in urma o placuta senzatie de prospetime. Pe care o cam pierde daca apuca sa se incalzeasca. Dar, cu siguranta, daca il veti incerca alaturi de un prieten, nu va apuca...
Imi plac dulceturile, dar numai in clatite si pe papanasi. Tocmai de aceea am o oarecare strangere de inima cand ma apropii de un vin din sudul Italiei - Sicilia in cazul nostru – care se si prezinta cu 15% vol.alc., adica mai aproape de 16, in realitate. Sigur, tot din Sicilia vina si Planeta, unul dintre cele mai elegante Syrah-uri fara cetatenie franceza, dar stiti cum e... Paza buna trece primejdia rea! Dar in cazul acesta m-am relaxat repede. Pacificus e mult mai prietenos decat iti sugereaza sticla grea si eticheta incarcata, dar si alcoolul mentionat pe contraeticheta. Si, in primul rand, este Syrah. Fruct negru la greu, chiar daca si cateva mai gemoase, note evidente de eucalipt si ierburi aromate, dar si tuse elegante de piper negru, care persita pana in finalul lung, complex, in care alcoolul este tinut sub control de extract si de aciditate. Chiar si cand vinul se mai incalzeste in pahar. Tenta vegetala, pe langa complexitate, ii ofera si o senzatie de prospetime neasteptata, contribuind la senzatia finala de vin echilibrat, cu personalitate. Bun, dar l-as savura mai degraba prin toamna sau chiar spre primavara, pentru ca acum e prea cald afara si pentru ca vinul are tot ce-i trebuie ca sa mai urce.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...