Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilărie, de când am fost „uns” paharnic al familiei, în sensul că eu dădeam verdictul final în cazul vinului ce urma a fi achiziţionat pentru petrecerea ce urma să se întâmple. Pasiunea latentă a erupt prin 2006, când am gustat un vin purtând semnătura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am început să caut, să citesc, să descopăr, am creat un prim blog – Vin din Presă – iar din 2010 am intrat cu arme şi bagaje în echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, supăraţi că ei dau bani pe băutură în timp ce eu „primesc bani ca să beau”. Până în 2017, când am părăsit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cărările vinului, jurat în concursuri internaţionale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC şi mult mai îndrăgostit de vin şi de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat în diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene îl împiedică să fie mai frumos, mai puternic şi mai inteligent. Aaa, şi să nu uit... Din 2019 am devenit şi autor de carte: “Oamenii Vinului”.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Acu’, și dacă ar fi fost un produs de duzină, n-aș fi putut scrie ceva împotriva acestui vin. Că doar e importat de un campion mondial, coleg de-al meu, carevasazică... Dar nu e! E un vin cinstit, direct, fără emfază, care se deschide repede și place de la prima înghițitură. Chiar de la primul nas, aș spune, asta dacă nu vă e foarte sete și treceți direct la băut. Pentru că e un vin de băut. Chiar dacă majoritar Sangiovese – rotunjit cu ceva Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah -, acest Rosso di Toscana este echilibrat, degrabă curgător și extrem de ușor de înțeles. Intens fructat, cu o lejeră componentă vegetală și cu atingeri minerale potențate de învechirea în tancuri de ciment, proaspăt, suculent, vinul este și suficient de versatil în asocieri cu mâncarea, pentru că oferă satisfacție și lângă brânzeturi, și lângă paste cu sos roșu, dar merge excelent la un grătar de cursă lungă, cu porcul – mă rog, componentele și derivatele – în rol de primadonă. Și mai are și un foarte bun RPC. PS – aș mai fi scris, dar se arde cărnaciorul ăsta ușor picant și e păcat...
Acum, când tocmai a fost lansat Alutus – și ce lansare... - ai spune că, la Avincis, Negru de Drăgășani a intrat ușor într-un con de umbră. Ei bine, te-ai înșela tare. Pentru că vinul din 2019, un an de extract, an pe care producătorii de vinuri roșii din sudul țărișoarei noastre l-au iubit în general, ei bine, acest vin se prezintă precum un cavaler câștigător de turnir, adică și călare, și cu panaș și plin de mândrie. Cam tinerel, cavalerul nostru, dar asta nu poate decât să-i mulțumească pe cei ce vor achiziționa mai multe sticle, cu scopul de a-i acorda tânărului timpul de a-și desăvârși educația și pregătirea. Notele de fructe de negre și de prună ușor afumată sunt la putere, dar sunt potențate și de tonuri tonice, de iarbă și lut, aciditatea susține corpul plin, cărnos, ambele ținând în frâu alcoolul mai mult decât generos, gustul e lung, fructat-gemos, cu un final în care simți și spumă de espresso, și ciocolată. Bun și-acum, dar cred că și mai bun în cincinalul viitor.
Știu că, mai nou, pe cerul Vinarte au apărut mai mulți sori, dar eu, din respect pentru vremuri demult apuse, pre când exista un singur Soare și el reprezenta, probabil, cel mai bun Cabernet Sauvignon mono-cepage al spațiului Carpato-Danubiano/Pontic, o să vorbesc în continuare de Soare numai în varianta CS (Cabernet Sauvignon, nu Counter Strike, să fim bine înțeleși!) Ei bine, am închis ochii și parcă m-am întors în timp, pe vremea când analizăm Soarele la el acasă, la Bolovanu, de măcar două ori pe an. Și, da, acest 2019 aduce puțin cu ce mai rememorez eu din acea frumoasă ediție 2009, degustată pe la final de 2011, direct din baric. Pentru că vinul e intens, complex, bine structurat, dar încă foarte tânăr. Elegant din punct de vedere aromatic, cu taninuri moi, ușor prăfoase, dar bine echilibrat, Soare 2019 este un vin care poate oferi satisfacție chiar și acum. Dar mai bine luați vreo trei sticle și puneți două la păstrare. Măcar încă vreo trei anișori.
Ca unul care mă desfătam cu Excelența încă de pe vrmea când aprea în variante separate, adică nu ca acum, blend de Riesling Italian și Sauvignon Blanc, am, simultan, atât o atracție, cât și o exigență aparte când vine vorba de acest vin. Că, deh, Excelență – Exigență rimează... Au fost ani când am refuzat să beau Cuvee-ul, considerându-l mult sub potențial, însă acum trebuie să recunosc că mă gândesc să mai cer o sticlă. Dens fără să devină greoi, cu o aciditate vie, plăcută, bine încadrată, cu o structură fermă, foarte complex din punct de vedere aromatic, vinul oferă deopotrivă prospețime și plăcere. Notele de flori albe, de citrice, de caisă și de ierburi sunt intens pudrate cu impresii minerale, ba chiar și cu o atingere de condiment. Eu îl încerc când afara sunt vreo 37 de grade și, cum spuneam, parcă aș mai cere o sticlă.
Proaspat, reconfortant, lejer, usor de baut si, peste toate, abordabil din punct de vedere financiar... Ce poti sa mai ceri unui vin gandit sa devina un partener loial al zilelor fierbinti de vara? Ba, pe undeva, l-am putea caracteriza ca fiind usor prea concentrat, pentru ca gustul e lung, bine asezat, iar expresia tiolica e intensa si potenteaza aromele de mar verde si citrice din finalul racoritor. Bravo, Darius Pripon, sa ne ma deranjezi cu vinuri din acestea!
Cand intalnesti un vin cu „decat” 98 de puncte Luca Maroni, intri in alerta. „De ce doar 98, de ce nu 99, ca mai toate cele pe care le gasesti mai nou la orice colt de strada??? O sa mor daca-l beau sau doar o sa-mi fie foarte rau???” Oricum, te apropii de el circumspect, si asta numai dupa ce ai facut ordine prin acte si prin conturi si ti-ai luat, preventiv, ramas bun de la copii, sotie (sau sot, dupa caz si gen), prieteni si rude. Recomand din suflet abordarea. Pentru ca doar asa te poti bucura de un vin care nu va ajunge niciodata la 98 de puncte, dar nici nu trebuie desconsiderat. Pentru ca are un bagajel de atuuri. Și specificitate de soi, si ceva echilibru, ba chiar si un pic de eleganta. Acum, sa nu va ganditi c-ati dat peste vreun Maroccoli de la Planeta sau peste vreun Kaid de la Alessandro di Camporeale, dar acest Maravento este baubil si ofera, pe langa note de mure, prune negre, ciocolata, menta, ceva vanilie, piper si ierburi aromatice, aceea senzatie de dulce care vinde de rupe in Romania. Un vin corect, destul de vesel, care poate aduce satisfactie in zilele Sarbatorilor de iarna, mai ales ca incalzeste un pic.
Ca unul care are o relatie mai de lunga durata cu acest vin, promit sa incerc sa nu devin subiectiv, nici prea indulgent. Bine, n-ai de ce sa fii indulgent cu acest vin, pentru ca nu greseste cu absolut nimic. Este un blend de Monastrell, Syrah si Petit Verdot provenit dintr-o regiune sudica a Spaniei, nu atat de calda pe cat ar banui-o unii. Ba, mai mult cred ca trebuie laudat efortul producatorului de a tine vinul intr-un amabil 14% vol.alc, stiut fiind ca in zona Monastrell-ul ofera alcool cu o maxima generozitate, nu putine fiind vinurile ce se duc in gradatii de Amarone. El Goru este insa un viu mai degraba vioi, bine echilibrat, cu o structura frumos definita, posesor al unui profil aromatic in care simti si fruct proaspat, dar si gemuri, si ierburi, dar si condimente, si ceva ciocolata, dar si o bine definita impresie minerala. Și, foarte important, este si foarte corect din punct de vedere al pretului. De incercat!
Intr-o lume a vinului in care vanzarile dicteaza protocoalele de vinificatie, e o placere sa descoperi un vin ajuns pe piata la „maturitate deplina”. Serios, de cate ori ati avut ocazia sa cumparati un vin care sa aiba deja „cei 7 ani de acasa”? Sigur, altele sunt motivele pentru care acest vin este acum in oferta Un Vin pe Zi, nu cred eu ca Doru Husarciuc chiar asta isi dorea de la viata, insa important este ca avem posibilitatea sa achizitionam un vin matur, evoluat, aflat in zona de potential maxim. Un vin fin, complex, cu atingeri de eleganta, cum bine ii sade unui Merlot. Un vin rotund, echilibrat, in care alcoolul, desi puternic, este inca bine incadrat, neaducand decat cateva note mai calde si ceva impresii de condiment in finalul lung, surprinzator de proaspat, dominat de de note de visina si pruna usor afumata. O surpriza placuta pe care va recomand sa o descoperiti si dumneavoastra.
Hotarat lucru, 2018 nu a fost cel mai bun an in Dealu Mare. Asta nu inseamna ca nu s-au facut si vinuri bune. Cum este si aceasta Feteasca neagra, in care Fiorenzo Rista a reusit sa pastreze impresia de prospetime, chiar daca alcoolul bate la granita lui 15% vol.alc. Notele de visina, de pruna inca nu total coapta se imbina cu tonuri de gemuri de cirese si magiun, dar si cu atingeri vegetale si de condimente. Si picante, si dulci. Structura e buna, chiar daca, uneori, alcoolul creeaza o senzatie de incalzire, iar textura este destul de matasoasa, cum ii sta bine unei Fetesti. Sigur, e inca prea tinerica, taninurile inca lasa urme prafoase pe palat, dar asta nu inseamna decat ca trebuie sa luam macar vreo trei sticle, ca s-o prindem si la majorat.
Cand ai deja mai bine de 50 de ani de experienta in spate, cand pleci din start cu un mare avantaj – Enrique Forner, fondatorul domeniului, a fost bun prieten cu profesorul Emile Peynaud – cand ai in proprietate unele dintre cele mai apreciate parcele din Rioja Alta si Rioja Alavesa, n-ai cum sa nu faci un vin bun. Iar aceasta Crianza vine sa exemplifice afirmatia de mai sus. Cu o trecere prin lemn - majoritar francez – de 12 luni, cu inca 12 luni peterecute in sticla inainte de lansarea pe piata, acest cupaj de Tempranillo (90%), Garnacha si Graciano impune respect. Dens, sofisticat, cu o aciditate vie, cu o structura eleganta, mladioasa, ofera inca de pe acum satisfactie, chiar daca este cam tinerel. Foarte complex din punct de vedere aromatic, cu un plus in zona fructelor rosii si a condimentelor, vinul are si un pret extrem de atractiv, ceea ce, trebuie sa recunoastem, conteaza! Livreaza satisfactie si acum, dar personal, l-as uita prin frigider/beci vreo doi anisori.
Am fost recent in Bulgaria, unde, printre altele, am trecut si pe la Bessa Valley. Si am avut sansa sa stau cateva ore alaturi de Svetlo Djurov, care era in plin proces de analiza a vinurilor din recolta 2019 destinate etichetelor de forta ale cramei. Stiti voi, Reserva, Syrah by Enira, Grand Reserva... Ca o paranteza, sa stiti ca, de anul acesta, au scos si Petit Verdot 100%. Recolta 2018. Cel mai scump vin al cramei. Am inchis paranteza. Am gustat si din Syrah, si din Petit Verdot, si din Merlot. Nu avea cum sa-mi scape Cabernet Sauvignon. Am remarcat extractul. Bine, nu mai e un secret pentru nimeni ca in acest colt uitat de lume 2019 a fost un an superb pentru acest soi. Maturare lenta, completa a strugurilor, fara acumulare enervanta de zahar, fara ploi excesive in perioada de recoltare. Am simitit asta in mai toate vinurile din recolta 2019 pe care le-am incercat prin Balcani. Revenind, la Cabernet-ul din Bessa Valley m-au mai surprins finetea, echilibrul si complexitatea aromatica. Sigur, ce-am gustat eu era creme de la creme, insa baza este, pe undeva, apropiata. Asa ca nu ratati acest vin. Dens, plin, rotund. Si deja echilibrat. Bine, alcoolul incalzeste putin, strugurii au mai prins cateva zile prin vie comparativ cu cei destinati vinurilor icon, insa vinul merita. Vine cu note de coacaze, de prune, de zmeura, cu tuse de cacao, condimente si cu o eleganta atingere de ardei gras si iarba. E tinerel, dar livreaza. Si o va mai face cativa ani de aici inainte.
N-ai cum sa nu apreciezi vinul acesta. Chiar si acum, cand face primii pasi in viata. Da, primii pasi, pentru ca Navicella 2018 abia incepe sa arate ce poate. Prospetimea si eleganta Pinot Noir-ului sunt si mai bine puse in valoare prin plusul de structura si de complexitate cu care contribuie Cabernet Sauvignonul. Aciditatea e vie, corpul, fin, iar structura mladioasa a vinului sustine perfect arome complexe de fructe rosii si negre, notele de frunze uscate, ciuperci si condimente. Gustul ramane in nota prospetimii, taninurile, inca usor rebele, asigura un final lung si suculent, in care fructele lasa loc unor frumoase note tonice, cu cafea si vegetale in prim-plan. In concluzie, Navicella este un vin pe care il poti bea cu mare placere si astazi, dar cred ca peste vreo patru anisori va oferi mult mai multe.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...