Jurnalist de profesie, cochetez cu vinurile de prin copilărie, de când am fost „uns” paharnic al familiei, în sensul că eu dădeam verdictul final în cazul vinului ce urma a fi achiziţionat pentru petrecerea ce urma să se întâmple. Pasiunea latentă a erupt prin 2006, când am gustat un vin purtând semnătura lui Mariano Garcia, oenologul care a scris istorie pentru Vega Sicilia. Am început să caut, să citesc, să descopăr, am creat un prim blog – Vin din Presă – iar din 2010 am intrat cu arme şi bagaje în echipa Vinul.Ro, spre imensa invidie a prietenilor, supăraţi că ei dau bani pe băutură în timp ce eu „primesc bani ca să beau”. Până în 2017, când am părăsit Vinul.Ro, am devenit globetrotter pe cărările vinului, jurat în concursuri internaţionale, printre care Concours Mondial de Bruxelles, Balkans International Wine Competition, Vinarium – IWCB sau Thessaloniki WSIC şi mult mai îndrăgostit de vin şi de oamenii din jurul lui. Actualmente sunt implicat în diferite proiecte, cu accent pe cel personal – Wine People - un blog pe care doar ancestrala-mi lene îl împiedică să fie mai frumos, mai puternic şi mai inteligent. Aaa, şi să nu uit... Din 2019 am devenit şi autor de carte: “Oamenii Vinului”.
Parte din echipa de degustători români care a devenit campioană mondială la cea de-a XI-a ediţie a „Campionatului Mondial de Degustare în Orb” - octombrie 2023.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Iată un vin care demonstrază foarte clar că vinificatorii din Marche, deși vecini cu cei din Abruzzo, n-au auzit că românului – cu mici excepții, evident – îi place ca un Montepulciano să fie ceva gen campion de lupte libere, categoria grea. Adică să te pună-n genunchi de la prima atingere și să te trimită și la dializă, după aia... Ca să fiu mai precis, un vin superconcentrat, gemos și cu un sănătos rest de zahăr, dacă se poate.... Altfel, băieții de la Valenosi nu s-ar fi prezentat pe piață cu acest vin cinstit cu soiul, curat, bine echilibrat și extrem de ușor de băut și de înțeles. Sau poate climatul mai rece din Ascoli Piceno nu le permite acumularea, astfel încât vinul nu vine decât cu 13% alc.by vol. Dar și cu note de prune ușor necoapte, cireșe și ușoare atingeri de cacao, vanilie, piper și ierburi aromatice. Să-l tot bei la o întâlnire cu băieții, zi de primăvară pînă-n seară. Ceea ce vă recomand și dumneavoastră!
Iată un vin care demonstrază foarte clar că vinificatorii din Marche, deși vecini cu cei din Abruzzo, n-au auzit că românului – cu mici excepții, evident – îi place ca un Montepulciano să fie ceva gen campion de lupte libere, categoria grea. Adică să te pună-n genunchi de la prima atingere și să te trimită și la dializă, după aia... Ca să fiu mai precis, un vin superconcentrat, gemos și cu un sănătos rest de zahăr, dacă se poate.... Altfel, băieții de la Valenosi nu s-ar fi prezentat pe piață cu acest vin cinstit cu soiul, curat, bine echilibrat și extrem de ușor de băut și de înțeles. Sau poate climatul mai rece din Ascoli Piceno nu le permite acumularea, astfel încât vinul nu vine decât cu 13% alc.by vol. Dar și cu note de prune ușor necoapte, cireșe și ușoare atingeri de cacao, vanilie, piper și ierburi aromatice. Să-l tot bei la o întâlnire cu băieții, zi de primăvară pînă-n seară. Ceea ce vă recomand și dumneavoastră!
Un rose făcut să placă. Așa se prezintă la prima vedere acest cupaj de Cinsault și Grenache. Recoltarea nocturnă, dar și presarea rapidă și delicată a strugurilor, conferă vinului o robă de culoarea foiței de ceapă, ceea ce, în țărișoara noastră, reprezintă un mare avantaj. Dar nu este singurul atu al acestui rose Cotes de Provence. Vinul e proaspăt, vesel, cu o aciditate aproape crocantă și cu o exprimare aromatică care te duce inițial în grădina cu flori, pentru ca apoi să vireze spre citrice coapte și ierburi, cu o tentă de bomboană fondantă (dacă mai știți ce însemna ele, fondantele). Și să nu uităm de mineralitate, care se manifestă mai ales în finalul mediu, suculent, în care coaja de portocală dulce are rol de primadonă. Ca să sintetizăm, abia aștept să vină vara ca să-i pot dedica câteva seri lungi și, posibil, zgomotoase.
Știu că numele păcălește și că unii ar putea avea o mică deziluzie în momentul degustării. Așa că, dacă vă așteptați să găsiți în această sticlă un vin gemos, greoi, dulceag, mă rog, ceva în genul vinurilor din Primitivo care au acaparat piața, ei bine, gândiți-vă bine înainte de a folosi tirbușonul. Mai corect ar fi să o păstrați și să o faceți cadou unui prieten care mai știe ceva depre vin. Acesta se va bucura, pentru că acest The Chocolate Block chiar e gândit să bucure un iubitor al vinului. Bine structurat, cu un corp pe care l-ai compara cu cel al unui aruncător de suliță, sud-africanul surprinde deopotrivă prin complexitatea aromatică și prin prospețimea fructului pe care îl dezvăluie. Majoritar, Syrah-ul face legea, aducând note de fructe negre, de piper alb și ierburi aromatice, însă pe lângă acestea descoperi note de cireșe, de condimente, de pământ, dar și atingeri sangvinice. Elegant, savuros, cu taninuri deja rotunjite, cu o aciditate vie, vinul se bea ușor și acum, însă va fi mai bun peste doi-trei anișori. Enjoy!
Pentru de dimineață... Mai țineți minte reclama cu mezelurile de la Matache Măcelaru, nu? Ei bine, cam așa aș proceda și eu cu acest spumant nu foarte complex, dar bine structurat și proaspăt. Mi-aș cumpăra în fiecare seară vreo două-trei felii (a se citi sticle), că nu știi niciodată când rămâi fără pastă de dinți. Lăsând gluma la o parte, e un vin cu un RPC foarte bun și e perfect pentru a începe ziua cu zâmbetul pe buze Mai ales dacă ai avut o seara grea înainte. Ușor agresiv, cu mineralitate și aciditate care, la prima gură, par că ies din scală, Krone Borealis oferă totuși impresii dulci, îmbinând aromele de fructe galbene cu tușele de patiserie. Un Cap Classique corect, sprințar și revigorant, care își merită banii.
Să zicem că n-aș fi avut șansa să mă plimb prin Clos des Goisses și să degust, în frumoasa cramă de pe malul Râului Marne, alături de Charles Philipponnat, aproape tot portofoliul renumitei Case de Champagne. Și să mai zicem și că n-aș fi aflat că acest vin a fost declarat, aproape simultan, atât de La Revue du Vin de France, cât și de Decanter, drept cea mai bună Champagne non-vintage la finalul anului trecut. Să zicem și că n-aș fi știut că acest vin provine din selecția amicului și colegului meu Cosmin, pe care se pare că îl pot acuza de multe, dar nu și de faptul că n-aduce vinuri bune... Să zicem doar că eu, fără să fiu cel mai mare fan al bulelor, am fost entuziasmat de eleganța acestui vin, de precizia lui, de complexitatea și de bucuria pe care mi le-a oferit. Predominant floral, cu o mineralitate conturată în zona salină, cu notele de autoliză îmbinându-se armonios cu impresiile vegetale și cu fină tușă oxidativă, Royale Reserve Brut este un vin care nu are cum să nu placă. Tot ce pot să vă urez este să câștigați la loterie, ca să vă puteți bucura de el în fiecare zi!
Eu, recunosc, nu rezonez foarte tare cu acest tip de vinuri, dar am învățat că gusturile nu se discută și că un vin bun, chiar dacă ție nu îți place, trebuie apreciat la adevărata valoare. Deci voi spune că pentru cei care iubesc acest tip de vin, Papias poate reprezenta finalul căutărilor. Dens, gemos, cu taninuri sesizabile, însă rotunde și extrem de dulci, cu alcoolul destul de bine integrat, complex din punct de vedere aromatic, cu o exprimare gustativă suficient de elegantă, vinul iși va crea foarte mulți prieteni. Eu nu mă voi număra printre ei, evident, însă nici nu pot să-i neg calitatea și finețea exprimării. Fanilor acestui stil – puternic și dulceag - li se va părea foarte bun și, tocmai de aceea, li-l recomand călduros. E un vin puternic, rafinat și mult mai abordabil decât alte reprezentante ale genului.
Eu, recunosc, nu rezonez foarte tare cu acest tip de vinuri, dar am învățat că gusturile nu se discută și că un vin bun, chiar dacă ție nu îți place, trebuie apreciat la adevărata valoare. Deci voi spune că pentru cei care iubesc acest tip de vin, Papias poate reprezenta finalul căutărilor. Dens, gemos, cu taninuri sesizabile, însă rotunde și extrem de dulci, cu alcoolul destul de bine integrat, complex din punct de vedere aromatic, cu o exprimare gustativă suficient de elegantă, vinul iși va crea foarte mulți prieteni. Eu nu mă voi număra printre ei, evident, însă nici nu pot să-i neg calitatea și finețea exprimării. Fanilor acestui stil – puternic și dulceag - li se va părea foarte bun și, tocmai de aceea, li-l recomand călduros. E un vin puternic, rafinat și mult mai abordabil decât alte reprezentante ale genului.
Eu, recunosc, nu rezonez foarte tare cu acest tip de vinuri, dar am învățat că gusturile nu se discută și că un vin bun, chiar dacă ție nu îți place, trebuie apreciat la adevărata valoare. Deci voi spune că pentru cei care iubesc acest tip de vin, Papias poate reprezenta finalul căutărilor. Dens, gemos, cu taninuri sesizabile, însă rotunde și extrem de dulci, cu alcoolul destul de bine integrat, complex din punct de vedere aromatic, cu o exprimare gustativă suficient de elegantă, vinul iși va crea foarte mulți prieteni. Eu nu mă voi număra printre ei, evident, însă nici nu pot să-i neg calitatea și finețea exprimării. Fanilor acestui stil – puternic și dulceag - li se va părea foarte bun și, tocmai de aceea, li-l recomand călduros. E un vin puternic, rafinat și mult mai abordabil decât alte reprezentante ale genului.
Eu, recunosc, nu rezonez foarte tare cu acest tip de vinuri, dar am învățat că gusturile nu se discută și că un vin bun, chiar dacă ție nu îți place, trebuie apreciat la adevărata valoare. Deci voi spune că pentru cei care iubesc acest tip de vin, Papias poate reprezenta finalul căutărilor. Dens, gemos, cu taninuri sesizabile, însă rotunde și extrem de dulci, cu alcoolul destul de bine integrat, complex din punct de vedere aromatic, cu o exprimare gustativă suficient de elegantă, vinul iși va crea foarte mulți prieteni. Eu nu mă voi număra printre ei, evident, însă nici nu pot să-i neg calitatea și finețea exprimării. Fanilor acestui stil – puternic și dulceag - li se va părea foarte bun și, tocmai de aceea, li-l recomand călduros. E un vin puternic, rafinat și mult mai abordabil decât alte reprezentante ale genului.
Acu’, și dacă ar fi fost un produs de duzină, n-aș fi putut scrie ceva împotriva acestui vin. Că doar e importat de un campion mondial, coleg de-al meu, carevasazică... Dar nu e! E un vin cinstit, direct, fără emfază, care se deschide repede și place de la prima înghițitură. Chiar de la primul nas, aș spune, asta dacă nu vă e foarte sete și treceți direct la băut. Pentru că e un vin de băut. Chiar dacă majoritar Sangiovese – rotunjit cu ceva Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah -, acest Rosso di Toscana este echilibrat, degrabă curgător și extrem de ușor de înțeles. Intens fructat, cu o lejeră componentă vegetală și cu atingeri minerale potențate de învechirea în tancuri de ciment, proaspăt, suculent, vinul este și suficient de versatil în asocieri cu mâncarea, pentru că oferă satisfacție și lângă brânzeturi, și lângă paste cu sos roșu, dar merge excelent la un grătar de cursă lungă, cu porcul – mă rog, componentele și derivatele – în rol de primadonă. Și mai are și un foarte bun RPC. PS – aș mai fi scris, dar se arde cărnaciorul ăsta ușor picant și e păcat...
Acu’, și dacă ar fi fost un produs de duzină, n-aș fi putut scrie ceva împotriva acestui vin. Că doar e importat de un campion mondial, coleg de-al meu, carevasazică... Dar nu e! E un vin cinstit, direct, fără emfază, care se deschide repede și place de la prima înghițitură. Chiar de la primul nas, aș spune, asta dacă nu vă e foarte sete și treceți direct la băut. Pentru că e un vin de băut. Chiar dacă majoritar Sangiovese – rotunjit cu ceva Cabernet Sauvignon, Merlot și Syrah -, acest Rosso di Toscana este echilibrat, degrabă curgător și extrem de ușor de înțeles. Intens fructat, cu o lejeră componentă vegetală și cu atingeri minerale potențate de învechirea în tancuri de ciment, proaspăt, suculent, vinul este și suficient de versatil în asocieri cu mâncarea, pentru că oferă satisfacție și lângă brânzeturi, și lângă paste cu sos roșu, dar merge excelent la un grătar de cursă lungă, cu porcul – mă rog, componentele și derivatele – în rol de primadonă. Și mai are și un foarte bun RPC. PS – aș mai fi scris, dar se arde cărnaciorul ăsta ușor picant și e păcat...
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...