Dan Micuda
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Blogger de vin. Si atat. Singura diferenta probabil fata de alti pasionati de vin este ca pe langa faptul ca imi place subiectul respectiv, in ansamblul sau, am timp sa si scriu pe marginea lui. Unii zic ca scriu bine, altii nu, parerile sunt impartite. Ca la vin. Cert este ca de aici au pornit o serie de evenimente si intamplari in care m-am lasat luat de val. Scriu de vin de aproximativ cinci ani si parca ar fi ieri cand m-am apucat. Da, am WSET Level 3, da am baut probabil mii de vinuri, dar asta conteaza mai putin fata de pasiunea pentru subiect care m-a facut intotdeauna sa merg mai departe, sa descopar. Si daca ar fi sa enunt cel mai important lucru pe care l-am invatat in toti acesti ani este ca vinul comporta o importanta latura personala. Un review, o parere, o senzatie, o degustare sunt doar clipe incremenite in timp, trecute printr-un filtrul personal. Cu genul acesta de clipe si senzatii o sa va confruntati cand o sa-mi cititi parerile despre un vin sau altul. Dar repet, cel mai important, este sa retineti ca vinul este o chestie extrem de personala la care obiectivitatea, se opreste, constient sau inconstient, la un anumit punct. Nimeni si nimic nu va va indica cu exactitate vinul/vinurile care sa vor placea. Trebuie sa il (le) descoperiti singuri. Si paradoxal, aceasta selectie de preferinte personale, va fi, ca si voi intr-o permanenta schimbare. Ideal ar fi sa va potriviti la gusturi si pareri cu altcineva. Asa calatoria va va fi mai frumoasa. Pentru ca vinul, in afara de calitatile intrinseci, pana la urma asta inseamana si acesta este farmecul sau pentru mine: o permanenta aventura intr-un univers mutant si in continua schimbare, a carui paradigma se schimba de la an la an si de la producator la producator. Sau de la bautor la bautor. Scuze, pasionat am vrut sa spun…
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Un Cabernet tanar, berbant, plin de arome de fruct negru proaspat si zemos. Pe palatin evolueaza echilibrat, fara taninuri verzi, rotunjit, carnos in concentrari de fructe rosii si negre. Final usor condimentat-piperat cu taninuri domolite, neagresive urmat de un postgust fructat si cu aluzii de coaja de paine. Un vin direct, tipic, sincer, bine facut, fara ambitii inutile care sa ii stirbeasca din farmec.
Un Pinot Gris modern virat usor spre stilul Pinot Grigio. Mai ales in in privinta prospetimii si notelor citrice care echilibreaza excelent un corp mediu, prezent, zemos. Proaspat, cu arome de pere, gutui si note florale defileaza pe palatin in tonuri citrice, de mandarina si lime asociate unor aluzii dulcege si unui corp identificabil, dar nicidecum ostentativ. Este genul de vin care face in mod fericit legatura dintre cele doua stiluri total diferite de abordare a soiului (in maniera Pinot Grigio sau Pinot Gris) imbinand cate ceva din atributele fiecaruia.
Daca ati dezvoltat in timp o fobie in ceea ce priveste Gewurz-urile grele, alcolizate, intoxicante la nivel de arome si total plate (ca subsemnatul) aflati ca cel de fata este un exemplar “comestibil”. Chiar mai mult, ati putea ajunge chiar sa va placa. Gewurz-ul face parte din categoria soiurilor “love it or hate”. Si recunosc ca eu inclin mai degraba spre a doua parte. Doar ca cel de fata este vinificat intr-un stil modern, lejer si chiar proaspat, daca abordam conceptul de prospetime in cheia soiului. Aromele sunt tipice, dar nu bombastice iar evolutia este surprinzator de lejera, fructata, cu un zahar rezidual bine tinut in frau si un final curat si expresiv. Una peste alta o interpretare abordabila si moderna a soiul, care va poate face sa ii mai dati o sansa. Sau sa il indragiti mai mult. Ah si daca nu stiati pana acum: bucatarie asiatica usor picanta la Gewurz, da?
Seria “Sfintilor” de la Oprisor a imbinat intotdeauna in mod fericit abordabilitatea cu o nuanta de seriozitate si complexitate reusind sa democratizeze cumva vinul rosu de calitate. Nici cel de fata nu fac exceptie: un vin fructat care se exprima plenar (mai ales dupa aerare). Usor de inteles, direct, incadrat in aluzii vanilat-comdimentate si de ciocolata, cu taninuri indeajuns de prezente pentru a-i conferi structura si caracter. Un vin care uneste multe gusturi si care nu va dezamagi o companie eclectica adunata in jurul sarbatoritului.
Rose-ul de astazi astazi vine de la un producator consacrat, fiind o declinare moderna a unei crame cu o traditie impresionanta in peisajul autohton. Este vorba de crama Castel Bolovanu a celor de la Vinarte, locul de nastere al celebrului Soare. Fratele lui mai mic, este insa mult mai sagalnic: cu o culoare in aluzii provensale si un nas dominat de fructe rosii proaspete si aluzii citrice menirea lui este evident diferita. Cu siguranta nu va lua drumul cramei pentru invechire si nici nu va impresiona prin structura, fruct si impetuozitate. Va trai o vara, fiind un insotitor perfect pentru zilele estivale si reusind sa stinga cu prospetimea caracteristica dogoarea Soarelui in “umbra” caruia s-a nascut.
Un rose in curs de consacrare si pozitionare in etosul popular-folcloric al gamelor de la Oprisor, asa cum sugereaza si eticheta. Proaspat, fructat, vioi; “fâșneț” cum ar spune oltenii. Mirosind a cirese de mai si pepene verde, cu un corp zemos si prezent plus un final cu o tusa pelin, vinul de fata reuseste sa incadreze cu succes conceptul de rose de vara in paradigma Olteniei profunde.