Dan Micuda
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Blogger de vin. Si atat. Singura diferenta probabil fata de alti pasionati de vin este ca pe langa faptul ca imi place subiectul respectiv, in ansamblul sau, am timp sa si scriu pe marginea lui. Unii zic ca scriu bine, altii nu, parerile sunt impartite. Ca la vin. Cert este ca de aici au pornit o serie de evenimente si intamplari in care m-am lasat luat de val. Scriu de vin de aproximativ cinci ani si parca ar fi ieri cand m-am apucat. Da, am WSET Level 3, da am baut probabil mii de vinuri, dar asta conteaza mai putin fata de pasiunea pentru subiect care m-a facut intotdeauna sa merg mai departe, sa descopar. Si daca ar fi sa enunt cel mai important lucru pe care l-am invatat in toti acesti ani este ca vinul comporta o importanta latura personala. Un review, o parere, o senzatie, o degustare sunt doar clipe incremenite in timp, trecute printr-un filtrul personal. Cu genul acesta de clipe si senzatii o sa va confruntati cand o sa-mi cititi parerile despre un vin sau altul. Dar repet, cel mai important, este sa retineti ca vinul este o chestie extrem de personala la care obiectivitatea, se opreste, constient sau inconstient, la un anumit punct. Nimeni si nimic nu va va indica cu exactitate vinul/vinurile care sa vor placea. Trebuie sa il (le) descoperiti singuri. Si paradoxal, aceasta selectie de preferinte personale, va fi, ca si voi intr-o permanenta schimbare. Ideal ar fi sa va potriviti la gusturi si pareri cu altcineva. Asa calatoria va va fi mai frumoasa. Pentru ca vinul, in afara de calitatile intrinseci, pana la urma asta inseamana si acesta este farmecul sau pentru mine: o permanenta aventura intr-un univers mutant si in continua schimbare, a carui paradigma se schimba de la an la an si de la producator la producator. Sau de la bautor la bautor. Scuze, pasionat am vrut sa spun…
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Sudul Frantei, pe langa marea de vinuri corecte, de volum, de masa pe care are abilitatea de a le produce ofera si mici diamante. Care sunt scoase in evidenta tocmai de stilul vinurilor de volum descrise mai sus. Cel fata este un exemplu in sensul bun: un asamblaj alb din soiuri locale obtinut de pe parcelele cu vii vechi ale producatorului. Partea cu vii vechi este esentiala, ea aducand pe langa notele fructate, zemoase, exotice, chiar bombastice pe alocuri pe care vinul le etaleaza, aluzii condimentate si o structura de aciditate care scoate vinul din anonimat. Evolutia este plina, cursiva, rotunda, asezata insa pe o dimensiune de mineralitate si aciditate care il scoate din anonimat si ii confera complexitate si caracter.
Un rose care etaleaza o culoare de gref (roz bineinteles) spre fragi, cu un nas ornat cu izuri de fructe rosii coapte, in declinari de jeleuri si bomboane alaturi de note de pepene verde si fructe exotice. Gustativ senzatiile olfactive se regasesc cu acelasi cocktail de fructe rosii si exotice intr-o evolutie prezenta, cremoasa, usor dulceaga in debut, marcata de un final tonic si crocant.
Soi aflat (inca?) in cautarea unei identitati proprii, in panoplia de stiluri abordate de catre Fetestile Negre autohtone, viziunea celor de la Tohani ocupa partea caracterizata de concentrare si opulenta duse la extrem. Ca stil este cumva cea mai bine adaptata gusturilor publicului aspirational autohton: mult fruct copt invelit competent de o structura de tanini frumos polisati, care nu agreseaza ci mai degraba complimenteaza, plus o aciditate care nu o lasa sa para chiar un Shiraz de Barossa. Descriptorii olfactivi si gustativi abunda, sunt numerosi si usor de identificat, chiar si de catre cei mai profani iubitori ai vinului. De la fructul copt in diferite declinari, la pleiada de condimente ce insotesc cremozitatea gustului, avem in fata o Feteasca Neagra complexa, in maniera all-inclusive. Este acel stil usor bombastic, direct, extrovertit, ca o declaratie de putere a unui “muscle car” californian. De remarcat si evolutia fata de versiunile anterioare, care desi se inscriu in aceeasi filozofie, sunt depasite de generatia 2013 mai ales sub aspectul structurii construite in spatele fructului. Pentru mine este o evolutie a unui stil devenit deja emblematic pentru Apogeum si care tinde spre slefuirea unei variante moderne, “internationale”, usor de prezentat atat pietei interne cat si celei internationale.
Desi pare un Rose, vinul de astazi nu este tocmai genul de rose cu care sunteti obisnuiti. Adica vinul acela de vara, proaspat, fructat si fara pretentii. Ba din contra. Obtinut din struguri de Pinot Gris printr-o maceratie prelungita (tehnica specifica zonei Veneto), care reuseste sa extraga din culoarea vag rozalie a pielitei nuanta de cupru pe care o etaleaza vinul. Tehnica de vinificatie imprima un stil mai mult de Orange wine decat de Rose, cu tonuri condimentate, de pielarie si vag fructate in nas. Gustativ este prezent, asezat, complex insotit de o aciditate in crescendo, mai ales pe final. Un stil aparte de vin, evident gastronomic si mai mult pentru winegeeks decat pentru categoria careia i se adreseaza rose-ul in general. Interesant de experimentat!
Asa cum cocosul galic simbolizeaza Franta, asa vinul de fata poate fi considerat fara probleme un exponent al stilului de vin frantuzesc de zi cu zi, "vin de soif", de sete cum spun francezii. Dominat olfactiv si gustativ de un cocktail de fructe rosii si negre, proaspete si zemoase plus o tusa picant piperata parca intentionat asezata pentru a-i conferi nerv si a-l scoate din rutina si anonimat vinul se prezinta ca un perfect insotitor al unei vaste selectii de preparare culinare care izvorasc din Hexagon si nu numai. Jovial, prietenos, se termina repede, aceasta fiind si principalul defect care i se poate în mod serios imputa.