“2009 a fost un an bun pentru blogurile avand ca subiect vinul. Si primul din ele a fost lucruribune, scris de George Mitea, galatean, absolvent de filosofie si drept. Blogul si-a facut o “marca” din “somelaria culturala”, adica descrierea vinurilor in legatura cu filme, muzica, carti si idei. Pasiunea pentru vin se revarsa uneori si in alt mod decat virtual, George organizand ocazional degustari tematice in orasul de la Dunare. Colaborator al mai multor publicatii specializate din domeniul vinului sau generaliste.” E ciudat sa scrii la persoana a treia despre tine insuti, biograful personal fiind in concediu de odihna in aceasta perioada. Pentru ca multi dintre dumneavoastra mi-au calcat deja pragul virtual, din moment ce va intereseaza vinul cu staif, cunoasteti deja “marfa”. Sper sa va fie de folos notele mele- acum si pe Un Vin pe Zi! :)
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Un vin racoritor, interesant, care propune note bizare, aproape de cele comune unui sauvignon blanc, pe langa fragute si zmeura. Gustativ este fin, debordand de prospetime si repede curgator. Un rose foarte util in aceste timpuri caniculare.
Culoarea este rosie-purpurie intensa. Nasul indica un vin extractiv, glicerinos, si aduce note placute de lemn parfumat, flori uscate, scortisoara, piper. Gustul indica un mix de easy-drinking si profunditati nebanuite: senzatii dulci de dulceata de cirese amare, ciocolata, visina, pruna, cafea. Tanini fini, destul de abundenti, aciditate vie, un vin de corpolenta medie, care evolueaza in pahar. Remanenta lunga, cu senzatii de cireasa coapta si dulci, cu fructe confiate- curmala si pruna.
Vinul de astazi, de altfel cel mai bun vin rosu al cramei, ma face sa remarc ca nu sunt multe etichete romanesti care sa evoce atat de clar o opera literara. Pentru ca Grandiflora este o trimitere directa la excelenta nuvela din 1928 a unui important fiu al micii urbe valcene: Gib. Mihaescu. Textul este disponibil integral in primele rezultate la o cautare pe orice motor de cautare si nu veti pierde 30 de minute din viata lecturand-o. In "La Grandiflora", numele unei terase descrisa ca celebra in Dragasani, se infiripa trama domnului Manaru, victima si agresor deopotriva al unei obsesii erotice initiate de vinul prea abundent in locanta amintita si de banuielile asupra relatiei necuviincioase a sotiei sale cu prietenul sau Ramura, sotie care trebuie spus ramane exilata la vie pe toata durata actiunii. Mana-ru, ramuri, vie, vin, Dragasani...Acum, sincer, ma indoiesc ca domnul Manaru ar fi facut scandaloasele sale fapte daca vinul la indemana ar fi fost acest Cuvee Grandiflora, pentru ca licoarea e prea serioasa si impunatoare ca sa se lase folosita ca un combustibil pentru provinciale psihoze erotice, insa pentru episoade gingase mai normale se poate dovedi un liant competent.
Vinul de astazi este ca un Celebrity Deathmatch. Intr-un colt al ringului este Negroamaro, in celalalt...ramane de vazut. Iar ringul e sticla grea, sanatoasa. Asta e si explicatia pentru care licoarea are doar indicatia generica Vino di Italia, pentru ca de regula organismele DOC au grija ca struguri din arealuri diferite sa nu se intalneasca. Probabil intrebarea de pe buzele si papilele tuturor va fi "cine castiga?" Ei, bine, pentru mine, aromatic Negroamaro a castigat, insa Syrahul (el o fi?) a lovit mai ales in gust, adaugand ceva aciditate, picanterie si puls meciului. Per ansamblu, e o experienta interesanta, un vin jovial, mustos si tanar.
Ca di Rajo este o crama din Treviso, in inima Prosecco DOC. Totusi vinul spumant de astazi nu este un Prosecco. De ce? Nu pentru ca nu s-ar fi utilizat aceeasi metoda si aceleasi instalatii, ci pentru ca strugurele folosit este Chardonnay si nu traditionalul Glera. Ambalajul il propune ca un cadou pentru cei care apreciaza obiectele stralucitoare, dar se dovedeste un obiect de consum foarte potrivit pentru orice alta situatie sau oameni. Floral, cu pere si mere, gust potrivit de fin, cu un nivel de zahar calalogat brut, chiar daca la nivel mai ridicat in categorie, insa per total e un vin spumant agreabil si care poate trece cu succes prin mai multe asocieri culinare.
Acest cupaj inedit din sudul Frantei seamana cu Gerard Depardieu, mai putin la finetea interpretarii. E masiv, exuberant, usor rustic si nu din cale afara de elegant. Descoperim un melanj de fructe negre, un strop de vanilie cat sa dea o nuanta elevata, insa pe ansamblu avem un vin foarte tanar, puternic, un vin de pus la o masa cu multe carnuri grele pe ea. Aerarea intr-un decantor va mai polisa din taninurile nabadaioase
Acest Primitivo de la Varvaglione este un vin foarte serios. Sigur, ofera trademakul modern al zonei: mare, cu arome de gemuri si dulceturi de fructe rosii si negre, concentrat, cu nivel mare de alcool insa pierdut printre pliurile generoase ale structurii tanice si ale texturii dense ajutata si de un usor rest de zahar. Totusi vinul ofera o aciditate vibranta care eleveaza rezultatul, facandu-l mai dezirabil si evident mai usor de baut. Are o remanenta respectabila. Este un exemplar foarte reusit.
Cred ca in ultimele editii s-a schimbat un pic "linia melodica" a acestui vin, pe langa evidenta schimbare a etichetei, pastrand ceva din impresia arhicunoscuta si indragita de multi, de supra-copt, insa a devenit mai suplu si cu o aciditate mai sesizabila, cu note de fructe rosii proaspete, pe langa obisnuitele picanterii datorate lemnului de stejar, toate acestea facand vinul mult mai prietenos decat in anii trecuti cu o pleiada de preparate langa care nu s-ar fi putut aseza comod pana acum, cum ar fi pizza (de exemplu margherita sau prosciutto funghi) sau paste (nu prea scaldate in sos de rosii, daca nu e si carne in sos). E un vin interesant, care marcheaza o binevenita schimbare de stil!
Poate vi s-a intamplat sa dati de sticle serioase, grele, dop ok, prezentare frumoasa, dar vinul...dezamagitor. Tocmai de aceea este reconfortant sa descoperi ceva oarecum pe invers: sticla normala, dop de tabla cu filet, eticheta okish dar nimic prea fancy, insa vinul sa fie...peste asteptari. Sigur ca e un vin argentinian, insa numele Lurton e frantuzesc si are ceva greutate. Descoperim arome clare de fructe rosii, ciocolata, gustativ se releva puternic si generos, cu impresii de skittles pe palat, acid, iute curgator, genul perfect pentru gratar.
Volumul II reprezinta mai mult sau mai putin vinurile din fosta gama "editiei limitata", gama de horeca a producatorului dobrogean, in vreme ce volumul I e firesc introductiv, adica vinurile de retail. Trecand peste aceste prolegomene de incadrare literara si nu numai, Aligote Caii de la Letea vol. II 2020 propune acelasi profil cu destui fani in piata: arome foarte intense de fructe albe, dar si o latura vegetala. In atac se releva mai bine caracterul de Aligote dobrogean, inclusiv cu acel compozit aromatic amintind de condimente si pasta de migdale, ca in final sa se accentueze tusa tonica, vegetal amaruie, care echilibreaza experienta gustativa. Aligote Caii de la Letea vol. II 2020 este o expresie moderna a acestui soi care are destinul sau distinct si plin de promisiuni interesante.
Bodegas Vetus este plasata aproape de localitatea Toro, din Castilla y Leon, in centrul denumirii de origine, care la randul ei e din ce in ce mai bine situata in "topul" podgoriilor spaniole. Vinul este 100% Tinta de Toro, care este denumirea locala a mai cunoscutului Tempranillo. A fost maturat 9 luni in baric si la proba paharului se prezinta modern in exprimare. Tuse de lemn, fruct la putere, prune si mure, usoare note lactice si picanterii, corpolenta peste medie, impetuos, tanini usor uscati initial care se rotunjesc in timp si se armonizeaza cu finalul fructat. Vinul nu pare filtrat, asa ca o jumatate de ora intr-un decantor nu o sa strice.
Iata un vin care face cinste bunei reputatii de care se bucura vinurile din Chablis. Pe scurt: e delicios! De la aromatica foarte curata si precisa de citrice si minerale (pietre de rau si recunoscuta salinitate) iti atrage atentia insa iti castiga cu adevarat respectul in gust, unde avem si finete si echilibru si prospetime, un nivel numai potrivit de alcool (12.5), cu remanenta placuta, de fruct. E o recomandare ferma!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...