George Mitea
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
“2009 a fost un an bun pentru blogurile avand ca subiect vinul. Si primul din ele a fost lucruribune, scris de George Mitea, galatean, absolvent de filosofie si drept. Blogul si-a facut o “marca” din “somelaria culturala”, adica descrierea vinurilor in legatura cu filme, muzica, carti si idei. Pasiunea pentru vin se revarsa uneori si in alt mod decat virtual, George organizand ocazional degustari tematice in orasul de la Dunare. Colaborator al mai multor publicatii specializate din domeniul vinului sau generaliste.” E ciudat sa scrii la persoana a treia despre tine insuti, biograful personal fiind in concediu de odihna in aceasta perioada. Pentru ca multi dintre dumneavoastra mi-au calcat deja pragul virtual, din moment ce va intereseaza vinul cu staif, cunoasteti deja “marfa”. Sper sa va fie de folos notele mele- acum si pe Un Vin pe Zi! :)
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Noua directie spre calitate a cramei dobrogene se observa si in cazul acestui Cabernet. Vin rosu rubiniu cu tente violacee, cu arome asteptate de fructe rosii, ardei verde, ierburi aromatice, pastaie de vanilie, robust in gust, inca usor nelinistit, cu potential de evolutie.
Iata ca sfintii au ajuns in 2017. De-a lungul anilor, anii de recolta de sub acesta onomastica eticheta s-au schimbat. Insa, fiecare a propus un vin rosu, sec, jovial, cum sta bine contextului, fara insa a lipsi o minima eleganta sau chiar potential de evolutie. E cazul si acum. Desi vinul se prezinta acum rosu-rubiniu cu reflexii purpurii, cu arome mustoase de fructe rosii si negre (afine&coacaze, prune), mici picanterii bine alese(vanilie, cuisoare e prea mult, asa ca va propun tinte), gust suculent, dulce acrisor, cu taninuri prezente, dar amabile, dulci, si remanenta decenta in profil fructat-picant, pana la urma sunt convins ca isi va pastra potentialul de evolutie. De fapt, avem acum in pahar nu pe Mihail si Gavrila, ci, mai degraba, pe Misu si Gabita.
Cremantul, acest spumant francez, care din "intamplare" are alt loc de obarsie in certificatul de nastere decat Champagne, desi a fost adus pe lume prin aceleasi metode, poate oferi surprize foarte placute si mai putin dureroase pentru buget. E si cazul vinului de fata care dupa ce ne amageste cu usoare adieri prajite si de alune de padure, se stabilizeaza intr-un registru fructat, cu lamaie, mar si piersici, cu o efervescenta moderata. Cred ca dozajul de expeditie este mai generos si astfel plaseaza spumantul intr-o zona mai cordiala, mai prietenoasa cu o plaja larga de iubitori ai vinului, decat ar face-o o sampanie taioasa. O abordare interesanta!
Bacanta Feteasca Neagra 2016 este unul din cele mai bune vinuri rosii din Vrancea disponibile in acest moment. Aromatic vorbim de prune (in diferite ipostaze) si condimente (scortisoara, cuisoare, piper, vanilie), pielarie fina si foaie de tutun, insa ceea ce conteaza cu adevarat este impresia de vin puternic, chiar prea puternic la cei 15% alc, cu "musculatura" tanica bine finisata de maturarea in stejar. Asa incat ceva moderatie si un joc subtil cu temperatura de consum ne pot ajuta sa-l apreciem mai mult.
Enira cel mic este un vin carnos, cu bogatie aromatica fructata, cu arome de cireasa neagra, prune si fructe rosii, usor naravas, dar indicand ca e de familie buna. De baut cu pastrame si alte bucuriile carnoase.
Acest Cabernet sauvignon de Dealu Mare se infatiseaza ochiului intr-o roba rosu-amarant. Scuze, puteam sa zic rosu-rubiniu sau chiar bordo ori rosu-purpuriu, insa fac cu fiica-mea un training de largire a spectrului coloristic. Adica ea ma invata care-una si alta :) Are arome de ardei verde si de fructe rosii, un gust mustos, usor curgator insa fara a duce lipsa de taninuri, care sunt (spre linistirea papilelor) din soiul dulce. Remanenta medie, usor picanta. Acuma, ma tot intreb ce-i cu zanele astea. Daca la zana verde (vinul alb al cramei) puteam sa-i scot din sinapse pe Byron, Verlaine, Rimbaud si toata gasca, la zana purpurie n-ar fi de zis decat ca sunt unii in America care vand praf de zane- purpuriu- la doar 14 dolari sticluta. Aparent induce emotie, dar si putere, creativitate si ambitie. Ma rog, nu stiu daca la asta s-au gandit si cei de la Domeniul Muntean, insa am o banuiala ca nu e pe departe.