George Mitea
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
“2009 a fost un an bun pentru blogurile avand ca subiect vinul. Si primul din ele a fost lucruribune, scris de George Mitea, galatean, absolvent de filosofie si drept. Blogul si-a facut o “marca” din “somelaria culturala”, adica descrierea vinurilor in legatura cu filme, muzica, carti si idei. Pasiunea pentru vin se revarsa uneori si in alt mod decat virtual, George organizand ocazional degustari tematice in orasul de la Dunare. Colaborator al mai multor publicatii specializate din domeniul vinului sau generaliste.” E ciudat sa scrii la persoana a treia despre tine insuti, biograful personal fiind in concediu de odihna in aceasta perioada. Pentru ca multi dintre dumneavoastra mi-au calcat deja pragul virtual, din moment ce va intereseaza vinul cu staif, cunoasteti deja “marfa”. Sper sa va fie de folos notele mele- acum si pe Un Vin pe Zi! :)
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Cred ca ai putea fi pacalit ca e un vin de Alsacia. Are stil si calitatea necesara. Flori albe, caise, mere, picanterii dulci, corp robust, curgere mladioasa, ca o efarsa de matase in mana unei balerine. Comparatia merge si mai departe. Balerina da dovada de seriozitate si de precizie, mult exercitiu. Vinul la fel de multe clipe de maturare si de mecanica fina. Una peste alta, iata azi un vin surprinzator si recomandabil.
Daca vrei sa faci un vin bun nimic nu te poate impiedica. N-ai crama? Se rezolva inchiriind echipamente de productie in cramele cu excedent tehnologic. N-ai struguri albi in plantatie? Se rezolva, cumparand din imprejurimi pla calitatea dorita. Gandesti produsul, iti aduci oenologii si ii pui la treaba. Cateva luni mai tarziu: un sauvignon pe care nu poti sa te superi, realizat intr-un stil median, nici complet deblume noua, nici de lume veche. Propune arome de fan, mere, floral (soc, flori albe), dar si usor exotic (dar usor). Alaturi de binecunoscutul rose Alira, iata ca a mai aparut ceva jovial si constant de bun recolta de recolta de la producatorul dobrogean.
Elefantul din incapere este evident punctajul fara indoiala deja anuntat de 99 puncte. Felul in care interpretez situatia este: acesta este un Aglianico din Irpinia Campi Taurasini aproape perfect. Nu pot sa-mi imaginez ce s-ar putea imbunati. Este un melanj de atragatoare arome datorate maturarii in baric si note de fructe negre si rosii zaharisite (din dulceturi, din compot) in combinatie cu un vin de baza foarte reusit, din vii foarte vechi. Impreuna dau un compozit delicios, rotund, care nu oboseste dar care imprima respect, datorita incarcaturi aromarice. Pentru mine e un vin de putine pahare, intinse pe mai multe zile, care cere multa atentie din partea bautorului.
In acest caz exista o deosebire majora intre asteptari si realitatea din pahar. Te astepti la ceva modest, in fond ai in fata o sticla de Prosecco frizzante, adica varianta mai accesibila si cu mai putine bule decat "spumante". Dar cand duci paharul la nas si mai ales dupa ce gusti iti dai seama ca te-ai inselat, ca vinul lasa in offside asteptarile tale si modul condescendent in care l-ai abordat. M-am incercat multe altfel de vinuri mai bune, e drept ca n-am o lista foarte lunga in memoria gustativa, insa a curs usor si mi-as fi dorit sa fie sticla mai mare.
Aromele datorate maturarii in lemn sunt plenare: ciocolata, cafea, vanilie, de toate! Sub aceste elemente de natura moarta misca totusi ceva, fantomatic ca o sirena pe sub valuri. Vedem si stralucirea solzilor sub apa, fructul, inca evident, cu note de mure, afine si cirese negre. Este un vin interesant, chiar agreabil acum, cu promisiuni frumoase. Insa...asa si cu sirenele. Atentie la gramaj, asadar!
Adevarul e ca munca de acasa are multe avantaje, dar nici unul mai benefic decat un pahar de vin la masa de pranz. Te simti om, te simti civilizat! Mai ales daca e o zi de duminica, nu ca ar mai exista mare deosebire intre zilele saptamanii, poti sa incepi de la micul dejun, cu un ou posat si un pahar de Prosecco. Ce ramane se poate consuma la pranz cu micii ramasi de la 1 Mai (blink!), ca oricum ati cumparat prea multi, spuneti drept! Altfel e un prosecco foarte decent, de la un producator cu multa experienta, floral, placut si destul de fin fara a-si pierde cumva caracterul democratic si popular care a facut din Prosecco DOC una dintre cele mai cunoscute denumiri de origine din lume.