George Mitea
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
“2009 a fost un an bun pentru blogurile avand ca subiect vinul. Si primul din ele a fost lucruribune, scris de George Mitea, galatean, absolvent de filosofie si drept. Blogul si-a facut o “marca” din “somelaria culturala”, adica descrierea vinurilor in legatura cu filme, muzica, carti si idei. Pasiunea pentru vin se revarsa uneori si in alt mod decat virtual, George organizand ocazional degustari tematice in orasul de la Dunare. Colaborator al mai multor publicatii specializate din domeniul vinului sau generaliste.” E ciudat sa scrii la persoana a treia despre tine insuti, biograful personal fiind in concediu de odihna in aceasta perioada. Pentru ca multi dintre dumneavoastra mi-au calcat deja pragul virtual, din moment ce va intereseaza vinul cu staif, cunoasteti deja “marfa”. Sper sa va fie de folos notele mele- acum si pe Un Vin pe Zi! :)
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Rebrandingul si reorganizarea de la Vinarte au adus cateva noutati. Astfel Nedeea, de multi ani o eticheta singulara, a devenit anul acesta o gama, in care regasim cupaje din varietati autohtone, chestiune placuta auzului. Sa vedem acum cum stam cu celelalte simturi. Vinul rose se gaseste la confluenta dintre Babeasca neagra si Feteasca Neagra, vizual ne ofera o nuanta foie de ceapa-cupru. Propune arome placute, proaspete, mix de fructe rosii si ceva vegetal, ierbos, gust robust, cu "muscatura" acida, racoritoare, cu note tonice, amintind de piersica alba si grapefruit. In concluzie, un rose foarte satisfacator in aceste vremuri toride, produs din varietati romanesti.
Jar este un blend nu prea comun de Pinot noir si Feteasca neagră din Dealu mare, cu fermentatie naturală, profil old school, fara intensități flamboaiante. Are nevoie de aer ca sa se exprime fluent, dar si de o temperatura corectă. Exprima arome de condimente (paprica, chimen), putin fum si preponderent fructe negre. Dar, trecand peste acestea, gustand licoarea simti ca e ceva adevarat, autentic in vinurile acestei mici crame.
Bacanta Feteasca Neagra 2015 este unul din cele mai bune vinuri rosii din Vrancea disponibile in acest moment. Aromatic vorbim de prune (in diferite ipostaze) si condimente (scortisoara, cuisoare, piper, vanilie), pielarie fina si foaie de tutun, insa ceea ce conteaza cu adevarat este impresia de vin puternic, chiar prea puternic la cei 15% alc, cu "musculatura" tanica bine finisata de maturarea in stejar. Asa incat ceva moderatie si un joc subtil cu temperatura de consum ne pot ajuta sa-l apreciem mai mult.
Imi amintesc primele zvacniri ale unei crame noi, de pe vremea cand inca nu era o crama :) Eram la Azuga, in 2010, la pensiunea si fabrica de sampanie Rhein (proprietati Halewood) iar oenologul Lorena Deaconu ne-a prezentat niste vinuri printre care si...Cantus Primus 2007. Am aflat atunci ca e un soi de joint venture, ca e produs de unii pentru altii etc. Sigur, primi ani a fost doar Cabernet Sauvignon. Apoi a aparut si Feteasca Neagra. Si crama. De la Urlati, un pic mai sus. Si s-a declarat si independenta de Halewood. Fiorenzo Rista, un vinificator cu state vechi in Romania, face vinurile si nu le face rau deloc. Pentru a sari in prezent, Cantus Primus ar trebui sa faca parte din orice top 5 Feteasca Neagra 2016. Am zis ceva de vinul asta inainte pe Instagram si Facebook: "Heavy #feteascaneagra from #vitismetamorfosis, the Romanian #antinori division. Ripe and very young, concentrated and creamy. 89-90" Mai puneti niste condimente de cofetarie si cam asta ar fi. Nu e etalonul istoric pentru FN, insa e un frumos exemplu ca se pot obtine din acest soi si vinuri diferite, mai grele, mai corpolente, care sa poata ascunde nivelul generos de alcool (15,5!).
Acest Cabernet sauvignon de Dealu Mare se infatiseaza ochiului intr-o roba rosu-amarant. Scuze, puteam sa zic rosu-rubiniu sau chiar bordo ori rosu-purpuriu, insa fac cu fiica-mea un training de largire a spectrului coloristic. Adica ea ma invata care-una si alta :) Are arome de ardei verde si de fructe rosii, un gust mustos, usor curgator insa fara a duce lipsa de taninuri, care sunt (spre linistirea papilelor) din soiul dulce. Remanenta medie, usor picanta. Acuma, ma tot intreb ce-i cu zanele astea. Daca la zana verde (vinul alb al cramei) puteam sa-i scot din sinapse pe Byron, Verlaine, Rimbaud si toata gasca, la zana purpurie n-ar fi de zis decat ca sunt unii in America care vand praf de zane- purpuriu- la doar 14 dolari sticluta. Aparent induce emotie, dar si putere, creativitate si ambitie. Ma rog, nu stiu daca la asta s-au gandit si cei de la Domeniul Muntean, insa am o banuiala ca nu e pe departe.
Iata ca sfintii au ajuns in 2017. De-a lungul anilor, anii de recolta de sub acesta onomastica eticheta s-au schimbat. Insa, fiecare a propus un vin rosu, sec, jovial, cum sta bine contextului, fara insa a lipsi o minima eleganta sau chiar potential de evolutie. E cazul si acum. Desi vinul se prezinta acum rosu-rubiniu cu reflexii purpurii, cu arome mustoase de fructe rosii si negre (afine&coacaze, prune), mici picanterii bine alese(vanilie, cuisoare e prea mult, asa ca va propun tinte), gust suculent, dulce acrisor, cu taninuri prezente, dar amabile, dulci, si remanenta decenta in profil fructat-picant, pana la urma sunt convins ca isi va pastra potentialul de evolutie.