George Mitea
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
“2009 a fost un an bun pentru blogurile avand ca subiect vinul. Si primul din ele a fost lucruribune, scris de George Mitea, galatean, absolvent de filosofie si drept. Blogul si-a facut o “marca” din “somelaria culturala”, adica descrierea vinurilor in legatura cu filme, muzica, carti si idei. Pasiunea pentru vin se revarsa uneori si in alt mod decat virtual, George organizand ocazional degustari tematice in orasul de la Dunare. Colaborator al mai multor publicatii specializate din domeniul vinului sau generaliste.” E ciudat sa scrii la persoana a treia despre tine insuti, biograful personal fiind in concediu de odihna in aceasta perioada. Pentru ca multi dintre dumneavoastra mi-au calcat deja pragul virtual, din moment ce va intereseaza vinul cu staif, cunoasteti deja “marfa”. Sper sa va fie de folos notele mele- acum si pe Un Vin pe Zi! :)
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Cred ca Negru de Dragasani este un strugure care merita sa fie plantat in mai multe locuri pentru ca din exemplare de pe piata putem trage concluzia ca da vinuri cu personalitate. Introdus in Dealu Mare de Vitis Metamorfosis, investitia Antinori in Romania, editia curenta din Via Marchizului ofera un caracter mai plin decat in anii trecuti. Avem arome de lemn, vanilie, impresii de espresso, pielarie, fructe de padure preponderent negre, fructe confiate, un corp solid, cu structura tanica bine dezvoltata, putin jucaus, cu note de fruct si un final picant. E inca la inceputul drumului, este agreabil de acum, insa cativa ani de pastrare atenta nu au cum sa strice.
Sunt grozave "dish"-urle de fine dining, dar de cele mai multe ori, la pranz si punand multe in balanta, parca tot o tochitura gustoasa la un restaurant fara mari pretentii ne face sa ne simtim mai confortabil. Vinul nostru cel de toate zilele nu poate si probabil nici nu-i bine sa fie o revelatie. Insa poate fi suficient de agreabil si versatil cat sa-l privim cu simpatie. Los Cardos Malbec este un astfel de vin. Ne convinge cu arome de fructe rosii, usor herbal, corpolenta medium minus ajutat de o buna aciditate. Deja ideea de a-l incerca alaturi de o neaosa tochitura ma face sa va salut si sa planuiesc viitoarele cumparaturi.
Chiar daca denumirea vinului ma pune in serioasa incurcatura, pentru ca a aplica analize senzoriale asupra unei abstractiuni este o mare problema, trecand peste aceste scupule glumete as zice ca acest Abstract rosu este un vin foarte serios, produs de Crama Trantu din DOC Murfatlar. Este un Cabernet sauvignon, Merlot si Feteasca neagra, 14.5, 2017. Este concentrat si puternic, cu arome complexe, de fructe negre si derivate lemnoase. Poate e un pic cam mult baric pentru unele gusturi mai puritane, insa dedesubt e ceva galgaitor, salbatic, care ma face sa cred ca in blend este si vin care n-a vazut lemnul. (Err, later edit dupa feedbackul de pe instagram: pare-se ca 20% din vin, anume partea de Merlot a fost maturata doar in inox) Oricum, in timp toate acestea s-ar putea impreuna intru mai bine. Frumoasa surpriza, sincer. Cred ca e cel mai bun (in termeni de puncte "generaliste") vin de Murfatlar incercat de mine in ultimii ani.
Iata ca sfintii au ajuns in 2017. De-a lungul anilor, anii de recolta de sub acesta onomastica eticheta s-au schimbat. Insa, fiecare a propus un vin rosu, sec, jovial, cum sta bine contextului, fara insa a lipsi o minima eleganta sau chiar potential de evolutie. E cazul si acum. Desi vinul se prezinta acum rosu-rubiniu cu reflexii purpurii, cu arome mustoase de fructe rosii si negre (afine&coacaze, prune), mici picanterii bine alese(vanilie, cuisoare e prea mult, asa ca va propun tinte), gust suculent, dulce acrisor, cu taninuri prezente, dar amabile, dulci, si remanenta decenta in profil fructat-picant, pana la urma sunt convins ca isi va pastra potentialul de evolutie.
Interesanta variatia in cazul acestei etichete. Dupa ce 2016 s-a prezentat cu un procent mare de alcool - 15.5, 2017 a redus motoarele la 14.5. Nu pare mult, insa dintr-o data, si desigur ca nu numai din pricina asta, propune un profil mai jucaus, mai suculent, cu fructe supracoapte (prune, fructe rosii), insa nu inca gem. Apar si tuse calde, sub impactul maturarii in lemn, deh, vin tanar cu viata lunga in fata. Profilul gonflat al lui 2016 nu se mai regaseste, cumva sentimentul de vin solid si greu este diminuat, insa nu toti anii sunt la fel, nici bautorii. Sunt convins ca sunt destui iubitori ai vinului care vor aprecia aceasta...nu atat abordare, cat profil organoleptic cumva diferit de precedenta recolta.
Iata un vin pe care cei de la Vinarte l-au crescut pentru noi 20 de ani. Cu ani in urma am comparat editia 2006 cu The Unforgiven, filmul lui Clint Eastwood. Ei bine, 1999 este Gran Torino. Ani in plus, mai ruginit pe la colturi, insa tot poate sa armeze shotgunul si sa zica gajait dar convingator "get off my lawn". Culoare matura, insa fara ingrijorari, arome de tutun, mina de creion, cutie de lemn si padure de toamna. Gustul e rotunjit de timp la perfectie, cu finete si curgere lina, insa cu suficienta vigoare ramasa cat sa nu para moale sau teribil de liniar. Frumoasa surpriza! Un sfat: nu-l decantati sau aerati peste masura. Just pop&pour.