Sunt prizonier voluntar în Galaţi, cu evadări ocazionale, din 1979. Absolvent de Filosofie, ulterior de Drept. Publicat în reviste culturale (Dominus, Dilema veche) şi de Filosofie (Eidos, Analele UDJG). În lumea vinului din 2009, autor al blogului tematic Lucruribune.blogspot.com, unul dintre cele mai vechi, mai bune şi modeste din patria noastră, deşi azi răsuflă mai greu, articole publicate în print şi online în Vinul.ro, Millesime, Somelierul etc. O pagină săptămânală în cotidianul local Viaţa Liberă (2014-2015), apariţii în media tv, radio, influencer de rit vechi pe Facebook şi alte locuri iluzorii, cilibiu, iar printre alte calităţi, soţ, tată şi alte ipostaze prozaice.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Vinul de azi este o alegere foarte pentru iubitorii de vinuri albe proaspete si vibrante. Aceasta editie recenta nu dezamageste, capturand esenta caracteristica a soiului, dar si un specific al podgoriei Lechinta in partea sa bistriteana, care beneficiaza de un climat mai racoros. Cu o culoare pala si stralucitoare, acest vin exprima arome intense precum grapefruit, limeta si ardei verde. Notele citrice se completeaza perfect cu subtile accente ierboase, adaugand complexitate si prospetime. Pe palat, Sauvignon Blanc 2022 de la Crama Jelna este un vin vivace, cu o aciditate racoritoare si o textura compacta. Gustul dominant de citrice este intarit de nuante delicate de mar verde si kiwi. Finalul este revigorant, cu o nota de ierburi proaspete. In concluzie: un vin jovial, bine realizat, evocand locul de unde provine.
Aglianico este pentru sudul Italiei ce sunt Nebbiolo si Sangiovese pentru nord, un soi fanion din care se obtin vinuri foarte pretioase. Cum este si cazul licorii de astazi: un melanj de arome atragatoare datorate maturarii in baric (lemn dulce, note picante, condimentate) si note de fructe negre si rosii zaharisite (din dulceturi, din compot) in combinatie cu un vin de baza foarte reusit, din vii foarte vechi, fin si precis. Impreuna dau un compozit delicios, rotund, care nu oboseste degustatorul si care imprima respect, datorita incarcaturi aromatice. Este un vin foarte bine facut, usor curgator si hedonic.
Vinul de astazi, de altfel cel mai bun vin rosu al cramei, ma face sa remarc ca nu sunt multe etichete romanesti care sa evoce atat de clar o opera literara. Pentru ca Grandiflora este o trimitere directa la excelenta nuvela din 1928 a unui important fiu al micii urbe valcene: Gib. Mihaescu. Textul este disponibil integral in primele rezultate la o cautare pe orice motor de cautare si nu veti pierde 30 de minute din viata lecturand-o. In "La Grandiflora", numele unei terase descrisa ca celebra in Dragasani, se infiripa trama domnului Manaru, victima si agresor deopotriva al unei obsesii erotice initiate de vinul prea abundent in locanta amintita si de banuielile asupra relatiei necuviincioase a sotiei sale cu prietenul sau Ramura, sotie care trebuie spus ramane exilata la vie pe toata durata actiunii. Mana-ru, ramuri, vie, vin, Dragasani...Acum, sincer, ma indoiesc ca domnul Manaru ar fi facut scandaloasele sale fapte daca vinul la indemana ar fi fost acest Cuvee Grandiflora, pentru ca licoarea e prea serioasa si impunatoare ca sa se lase folosita ca un combustibil pentru provinciale psihoze erotice, insa pentru episoade gingase mai normale se poate dovedi un liant competent.
Ca di Rajo este o crama din Treviso, in inima Prosecco DOC. Totusi vinul spumant de astazi nu este un Prosecco. De ce? Nu pentru ca nu s-ar fi utilizat aceeasi metoda si aceleasi instalatii, ci pentru ca strugurele folosit este Chardonnay si nu traditionalul Glera. Ambalajul il propune ca un cadou pentru cei care apreciaza obiectele stralucitoare, dar se dovedeste un obiect de consum foarte potrivit pentru orice alta situatie sau oameni. Floral, cu pere si mere, gust potrivit de fin, cu un nivel de zahar calalogat brut, chiar daca la nivel mai ridicat in categorie, insa per total e un vin spumant agreabil si care poate trece cu succes prin mai multe asocieri culinare.
Acest cupaj inedit din sudul Frantei seamana cu Gerard Depardieu, mai putin la finetea interpretarii. E masiv, exuberant, usor rustic si nu din cale afara de elegant. Descoperim un melanj de fructe negre, un strop de vanilie cat sa dea o nuanta elevata, insa pe ansamblu avem un vin foarte tanar, puternic, un vin de pus la o masa cu multe carnuri grele pe ea. Aerarea intr-un decantor va mai polisa din taninurile nabadaioase
Cred ca in ultimele editii s-a schimbat un pic "linia melodica" a acestui vin, pe langa evidenta schimbare a etichetei, pastrand ceva din impresia arhicunoscuta si indragita de multi, de supra-copt, insa a devenit mai suplu si cu o aciditate mai sesizabila, cu note de fructe rosii proaspete, pe langa obisnuitele picanterii datorate lemnului de stejar, toate acestea facand vinul mult mai prietenos decat in anii trecuti cu o pleiada de preparate langa care nu s-ar fi putut aseza comod pana acum, cum ar fi pizza (de exemplu margherita sau prosciutto funghi) sau paste (nu prea scaldate in sos de rosii, daca nu e si carne in sos). E un vin interesant, care marcheaza o binevenita schimbare de stil!
Daca aveti copii sub 5 ani, sau poate pur si simplu aveti o zi mai grea, acest voios spumant spaniol, o adaugire recenta din portofoliul producatorul mai cunoscut pentru vinurile sale din Rioja, se poate dovedi un sprijin binemeritat. Nu e profund, nici nu trebuie in astfel de momente, insa e vivace, citric, usor salin, si astfel ne poate racori si relaxa discret.
Volumul II reprezinta mai mult sau mai putin vinurile din fosta gama "editiei limitata", gama de horeca a producatorului dobrogean, in vreme ce volumul I e firesc introductiv, adica vinurile de retail. Trecand peste aceste prolegomene de incadrare literara si nu numai, Aligote Caii de la Letea vol. II 2020 propune acelasi profil cu destui fani in piata: arome foarte intense de fructe albe, dar si o latura vegetala. In atac se releva mai bine caracterul de Aligote dobrogean, inclusiv cu acel compozit aromatic amintind de condimente si pasta de migdale, ca in final sa se accentueze tusa tonica, vegetal amaruie, care echilibreaza experienta gustativa. Aligote Caii de la Letea vol. II 2020 este o expresie moderna a acestui soi care are destinul sau distinct si plin de promisiuni interesante.
Iata ca sfintii au ajuns in 2017. De-a lungul anilor, anii de recolta de sub acesta onomastica eticheta s-au schimbat. Insa, fiecare a propus un vin rosu, sec, jovial, cum sta bine contextului, fara insa a lipsi o minima eleganta sau chiar potential de evolutie. E cazul si acum. Desi vinul se prezinta acum rosu-rubiniu cu reflexii purpurii, cu arome mustoase de fructe rosii si negre (afine&coacaze, prune), mici picanterii bine alese(vanilie, cuisoare e prea mult, asa ca va propun tinte), gust suculent, dulce acrisor, cu taninuri prezente, dar amabile, dulci, si remanenta decenta in profil fructat-picant, pana la urma sunt convins ca isi va pastra potentialul de evolutie.
Daca vrei sa faci un vin bun nimic nu te poate impiedica. N-ai crama? Se rezolva inchiriind echipamente de productie in cramele cu excedent tehnologic. N-ai struguri albi in plantatie? Se rezolva, cumparand din imprejurimi pla calitatea dorita. Gandesti produsul, iti aduci oenologii si ii pui la treaba. Cateva luni mai tarziu: un sauvignon pe care nu poti sa te superi, realizat intr-un stil median, nici complet deblume noua, nici de lume veche. Propune arome de fan, mere, floral (soc, flori albe), dar si usor exotic (dar usor). Alaturi de binecunoscutul rose Alira, iata ca a mai aparut ceva jovial si constant de bun recolta de recolta de la producatorul dobrogean.
Adevarul e ca munca de acasa are multe avantaje, dar nici unul mai benefic decat un pahar de vin la masa de pranz. Te simti om, te simti civilizat! Mai ales daca e o zi de duminica, nu ca ar mai exista mare deosebire intre zilele saptamanii, poti sa incepi de la micul dejun, cu un ou posat si un pahar de Prosecco. Ce ramane se poate consuma la pranz cu micii ramasi de la 1 Mai (blink!), ca oricum ati cumparat prea multi, spuneti drept! Altfel e un prosecco foarte decent, de la un producator cu multa experienta, floral, placut si destul de fin fara a-si pierde cumva caracterul democratic si popular care a facut din Prosecco DOC una dintre cele mai cunoscute denumiri de origine din lume.
Zilele acestea cand auzim de Lombardia, nu prea ne duce gandul la treburi delicioase, dezirabile. Insa de acolo vine aceasta Franciacorta DOCG, sampania Italiei, daca putem spune asa, pentru ca se produce din strugurii obisnuiti in Champagne si prin aceeasi metoda. Rezultatatul e foarte multumitor, un spumant fin si echilibrat, cu perlatie exemplara, bule mici si neobosite, cu arome de unt si fructe albe, nuci si mar si lamaie, exuberanta si foarte usor de baut. Comparand-o cu rudele franceze, as zice ca pretul este foarte bun. Intr-un fel, putem sa spunem ca achizitionand acest spumant ne aratam compasiunea si suportul pentru respectiva regiune afectata puternic de nenorocirea aceasta. Keep safe, everyone!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...