Nicusor Cazan

Prince Matei este deja o garantie. Garantia ca, atunci vrei sa mergi la sigur cu un vin, el nu va dezamagi. Iar acum avem un nou vintage de care sa ne bucuram. Cu mici diferente fata de ceilalti ani, datorate desigur varstei si conditiilor meteo din 2012, ii putem admira excelentul balans aromatic dintre notele de visina si fructe negre specifice merlotului cu cele usor vanilate si condimentate, rezultatul maturarii in baric. Gust fin, textura solida, post-gust mediu-lung, echilibru impecabil. Ingredientele perfecte pentru a-i asigura un mare potential de invechire.

De apreciat continuitatea pe care crama vranceana o acorda acestui spumant entry-level, ce are la baza doua soiuri romanesti de struguri. La un pret foarte bun, ei reusesc sa ofere un vin cu perlaj abundent, bine facut, fresh si racoritor. O anumita cremozitate vine sa completeze aromele floral-citrice din gust, urmate de un final tonic. Trebuie racit, dar cred ca nici nu mai trebuia sa spun asta.

Fiind ultimii culesi, strugurii de sauvignon blanc, gewurztraminer si muscat au avut suficient timp sa acumuleze o cantitate impresionanta de zahar care, combinat cu un nivel ridicat al aciditatii, sunt baza acestui vin chilian de desert. Aromele sunt incantatoare, de iasomie si trandafiri, piersici parfumate si miere. Si asa este si in gust unde insa mai trebuie sa luam in seama onctuozitatea si lungimea post-gustului. Vin recomandat pentru deserturi si branzeturi albastre sau puternic maturate.

Placuta surpriza acest rose de 2018 de la Alira, combinatie de feteasca neagra si cabernet sauvignon. Nas fresh de fructe nu prea coapte, inclusiv fraguta de rigoare, alaturi de tente minerale. Gust suficient de plin cat sa ii confere o oarecare seriozitate dar cu focus in special pe a fi usor de baut. Proaspat si echilibrat, este o experienta placuta.

Proprietate a legendarului Alejandro Fernandez, maestru al vinurilor din soiul tempranillo, Dehesa la Granja surprinde printr-un mix aromatic foarte bine inchegat. Pe de-o parte avem ciresele si prunele coapte si carnoase, apoi condimentele si stropul de vanilie provenit din lemnul american iar in incheiere, inca discrete, aromele tertiare, un pic de iod, un pic de tamaie, datorate maturarii in sticla. Un tempranillo clasic, foarte bine realizat an dupa an, constant, si foarte versatil la masa.

Un mix inedit intre doua soiuri locale, sarba si plavaie. Si numai pentru atat si Crama Garboiu trebuie incurajata si sustinuta sa continue pe aceasta linie originala. Unde mai pui ca avem de-aface cu un vin bun, verde-tanar cu arome indraznete dar foarte placute de flori si fructe coapte albe, cu note minerale pe fundal. Gustul este citric, grasut si catifelat, ceea ce-l recomanda pentru a fi pastrat la frigider inainte de a fi turnat in pahare.