Un entuziast gourmet şi critic de vin din Bucureşti, sunt îndrăgostit de “plăcerile tihnite”. Doresc să orientez şi să mă orientez, alături de cei care mă urmăresc, prin oferta de vinuri bune şi foarte bune a magazinelor specializate (şi nu numai!) de la noi.
Critic de vin internaţional, jurnalist de vin si oenolog pasionat, am o experienţă de peste 20 ani în comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobândită în străinătate, unde am lucrat în diverse crame şi podgorii din Italia, Franţa şi Anglia şi unde mi-am perfecţionat competențele de degustător.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
I-au nimerit bine numele și eticheta: Cava Cabaret, acest spumant brut din Catalonia, regiune spaniolă pe care am vizitat-o recent, oferă o splendidă expresie a veseliei și a exuberanței sinonime cu buna dispoziție a unei sărbători reușite. Parada de fructe de livadă cu accente citrice și florale e însoțită de un substrat elegant de patiserie fină care-i dă un panaș aparte. Una peste alta, e un vin tonic, care își crează propria fiesta. Apropo, sunt convins că pentru mulți dintre noi chiar azi e o zi de sărbătoare, așa că de ce nu?
Iubesc Sicilia pentru că e un pământ al contrastelor și niciunul din cele pe care le-am întâlnit aici nu e limitativ. Sicilia pare o insulă mică, dar nu e, aparent e întruchiparea pustiului și a sărăciei extreme din Europa: departe de așa ceva. Oamenii care trăiesc aici ți se arată tăcuți și de o moralitate dusă la extrem și nu e chiar așa, vinurile lor judecate pripit par relativ puține și perfect predictibile, dar nu sunt așa. Dintr-un ținut care se lasă atât de greu descoperit (și care are, după mine, cea mai grozavă bucătărie din lume) vine și vinul de azi: Costadune Grillo e nimic mai puțin decât o bijuterie care pentru iubitorii de alb își va găsi un loc fruntaș în caseta descoperirilor lor de top. De aceea n-o să zic mai multe despre el, ci o să vă invit să-l descoperiți! E o întâlnire formidabilă a unui alt loc și timp decât le știm cu perfecțiunea așa cum poate n-am mai gustat-o niciodată. Pentru mine așa a fost și sper să am gura aurită și de data asta!
Nu îmi amintesc să mai fi băut vreodată un Chardonnay de la mama lui (Burgundia, coasta Auxerre) atât de bun și atât de îngăduitor cu prețul! Azi aveți ocazia să gustați (și să puneți deoparte) un vin cum rar veți mai întâlni: complex, bogat, onctuos și echilibrat, năucitor de ofertant în gust și arome, mineral și expresiv, de o ținută formidabilă. Pe mine m-a prins degustarea acestui mare vin în plin proces de renovare a casei. Cu tot zorul pe care îl implică un asemenea demers, nu m-am limitat la testarea unei singure înghițituri, ca de obicei, ci am dat gata singur toată sticla. Muncitorii m-au boscorodit fiindcă m-am sustras de la partea mea de îndatoriri, dar Dumnezeul vinului m-a înțeles și m-a iertat. Așa-i el de bun!
Un Riesling de Rin numai bun pentru începători (această varietate de Riesling oferă, după mine, în zonele în care este cultivat, cele mai spectaculoase vinuri albe de băut într-o viață!). Eu îl voi cumpăra fiindcă oferă un stil de vinificare perfect pentru a face introducerea într-o poveste captivantă și fiindcă atunci când am primit mostra de degustare, am băut-o singur. Vinul ăsta trebuie împărtășit! Spun cu cea mai mare siguranță că acest Riesling organic tânăr din Rheinhessen, cu notele sale mineral-citrice, parcursul său proaspăt și vioi, gustul delicios amintind de piersici și mere verzi, precum și aciditatea sprințară caracteristică soiului vor deschide apetitul pentru vinurile mai serioase din lumea Riesling-urilor de Rin celor curioși să înceapă această minunată călătorie a aromelor și gusturilor pe care aș fi un ingrat să n-o recomand!
Revine Schola Sarmenti, producător de o excelentă reputație la Un vin pe zi, de data asta cu un Primitivo dintr-un an bun și, în plus, maturat cât trebuie la sticlă, astfel încât să ofere un vin delicios. Pregătit să placă, cu o structură intens fructată, face parade de vișine coapte, prune afumate, cacao și condiment, peste care fructele negre de pădure contribuie fericit la un final en fanfare. Recomand așadar vinul de azi care mi-a plăcut tare (l-am dat pe gâscă la cuptor pentru care am făcut un sos de fructe de pădure special ca să mă păstrez în filmul vinului!), asta chiar dacă, după cum deja bine știți, nu sunt un fan declarat al soiului.
Mare bucurie a fost să mă întâlnesc cu ediția din 2020 a lui Amicale, unul dintre cele mai recente vinuri preferate de-ale mele. Am fost fericit să constat că producătorii lui au reușit să păstreze aproape neschimbat portretul aromatic și gustativ al predecesorului său, ba și structura lui despre care cred însă că a fost îmbunătățită, acest Amicale fiind ceva mai suplu și mai catifelat decât înaintașul său. Cum pot să afirm toate acestea? Simplu: mai am câteva sticle din Amicale cel anterior, așa că, cu această ocazie, am deschis una și le-am comparat.
Există în lumea asta vinuri făcute în așa fel încât să devină memorabile. Între acestea se disting acele vinuri care, cu puțin exercițiu, devin imposibil de confundat. Una dintre aceste păsări rare este Ganacha Tintorera - La Atalaya Del Camino, și justific ceea ce spun prin faptul că de curând m-am întâlnit cu a doua ediție a acestui brand, după cea din 2021, care mi-a rămas în memorie prin structura, gustul și expresia sa aparte. Atalaya Del Camino reeditează experiența de atunci și, din câte îmi aduc aminte, rămâne constant calitativ, iar semnătura sa particulară de vinificație s-a păstrat ușor recognoscibilă. Așadar, pentru cei care ați ratat listarea ediției din 2021, sfatul meu este să n-o treceți cu vederea pe aceasta, fiindcă pierdeți șansa întâlnirii cu un mare vin. Pentru cei care își aduc aminte cum a fost precedenta (q.e.d!), cuvintele sunt de prisos, însă nu și asigurarea pe care o dau liniștit: vinul este la fel de bun!
Iată un vin dintr-un soi despre ale cărui origini cu siguranță a scris fie producătorul, fie unul dintre distinșii mei colegi. Referitor strict la eticheta de azi, opinia mea e că oferă un vin viguros, făcut să placă, ușor de asociat, fără mari pretenții de a se face înțeles și astfel cu un real succes în consumarea lui ca atare sau în asocieri culinare dintre cele diverse. Spus mai pe șleau, nu pot să laud astăzi neapărat un Negru de Drăgășani dintre cele memorabile pe care le-am degustat, ci să-i confirm producătorului că a reușit să facă ceea ce și-a propus: un vin gustos și satisfăcător ce poate fi servit imediat la un preț mai mult decât atractiv pentru raritatea sepajului anunțat, dar în care poate fi orice, ca într-o shaorma cu de toate.
Astăzi avem ocazia să facem cunoștință sau să ne reîntâlnim cu unul dintre marii seniori ai vinului românesc. Soare este vinul solar și pământos, înțelept și jucăuș pe care mi l-am dorit înainte de a mi-l puteam permite, un vin mare, care mi-a câștigat respectul an după an, după ce, în sfârșit l-am cunoscut. Aaa, era să uit ceva foarte important: 2017 la Soare a fost un an memorabil. Așa e și vinul: nu-l ratați!
Iată ceva deosebit, un Sauvignon Blanc făcut într-un stil aparte, de Lume Veche, cum n-am mai degustat demult. Vinul e surprinzător: când molcom, când impetuos, are un parcurs când rectiliniu, liniștit, când plin de meandre ale gustului și aromelor, în funcție de cum își schimbă temperatura în pahar. E ca un râu ce izvorăște din munte năvalnic și jucăuș, apoi crește ca o primăvară printre dealuri acoperite de soc, devine matur și serios odată ce traversează câmpiile acoperite de miriști și ajunge, înțelept și cuminte să se desăvârșească, în același pahar, când îi vine sorocul, într-o Dunăre de senzații coapte, senine și blânde, cum altele mai seamănă, dar chiar la fel nu-s.
Există trei soiuri roșii de strugure de vin în Italia după care nu mă prea dau în vânt: Montepulciano d'Abruzzo, Primitivo și Lambrusco. Bine, și Dolcetto d'Alba, dacă-i pe așa. Asta fiindcă, în majoritate, vinurile făcute din aceste soiuri sunt, pentru gustul meu, exagerate: strident machiate, lipsite de eleganță și au, pe de-asupra, un caracter necizelat, cam bădăran. Asta nu înseamnă însă că nu există excepții care contrazic tot ce am zis mai sus. Una dintre ele e vinul de azi: un Primitivo atât de impresionant și de frumos structurat încât îți vine să juri că într-o noapte fără lună, macaronarii care l-au pritocit, au vrut să-și bată joc de toți deștepții, și, pe ascuns, au strecurat ca mafioții în vinărie o cisternă plină cu fructe de pădure proaspete și alte minunății condimentate pe care le-au vârât cu nemiluita în tancurile de fermentare, încât au făcut ei ce-au făcut de numai Primitivo nu le-a ieșit. Sau, cine știe, așa s-o exprima soiul ăsta ca lumea și prostul de mine abia acum a aflat...
Vinul acesta îmi aduce aminte de ce am candidat la un job la probabil cel mai important nou și mare producător de vinuri din România. Am făcut-o atunci din postura unui consumator de vinuri destul de avizat și nu pentru că mi-ar fi plăcut în mod deosebit vinurile casei care m-a angajat (recunosc, cu două excepții pe care le cunoșteam dinainte și pe care le iubesc și acum!), ci pentru succesul pe care-l aveau în piață niște vinuri pe care nu le înțelegeam. În perioada lungă pe care am petrecut-o alături de echipa formidabilă a acestui producător am învățat mai multe despre consumatorul obișnuit atât autohton cât și internațional decât la toate cursurile și specializările pe care le-am urmat înainte și după asta, la un loc. De această decizie pot să spun fericită din viața mea se leagă modul în care voi recomanda vinul de azi. Trumpeter 2021 este un Malbec atipic pentru abordarea clasică, nesemănând cu niciun sinonim pe care să-l fi gustat din Franța, patria lui de origine, dimpotrivă: parcă săpate cu dalta, are în structura lui un caracter de Lume Nouă dus într-una dintre cele mai comerciale extreme pe care le-am întâlnit. Bombă de fruct, da, belșug de condiment și foarte mult lemn - de unde mai mult ca sigur se trage categoria Reserva), caracter voluntar cu taninuri care se simt pregnant, finish scurt, dar nu prăfos, însă care lasă pe palat impresii bogate, de vin serios. Este fără urmă de îndoială un vin reușit pentru gastronomie - ține piept la aproape orice, mai ales dacă vă place mîncarea condimentată, dar nu oricum, ci cu vitejie militară. Din punctul meu de vedere este una dintre cele mai democratice etichete listate la "un vin pe zi", excurs care merită felicitat și, de ce nu, încercat, mai ales în zilele astea pline de patos pe care am ajuns să le trăim.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...