Razvan Jurca
Razvan Jurca este un entuziast gourmet si critic de vin din Bucuresti, indragostit de “placerile tihnite”, care doreste sa orienteze si sa se orienteze, alaturi de cei care il urmaresc, prin oferta de vinuri bune si foarte bune a magazinelor specializate (si nu numai!) de la noi.
Cu o experienta de peste 10 ani in comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobandita in strainatate, unde a lucrat in diverse crame si podgorii din Italia, Franta si Anglia si unde si-a perfectionat competentele de degustator, Razvan este critic de vin international, jurnalist de vin membru al FIJEV (Fédération Internationale des Journalistes et Ecrivains des Vins), colaborator al publicatiei Vinul.ro si afiliat comunitatilor snooth.com si mustlovewine.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Razvan Jurca
-
PORTA 6 TINTO 2020-Vidigal Wines
Un vin si un mesaj iconice din inima Portugaliei, cupajul de astazi (Tinta Roriz, Castelao si Touriga Nacional) aduce aminte mai vechilor si norocosilor bautori de vinisorul curat si bun pe care-l gaseai odinioara prin bodegi. Vin facut anume parca sa curga in pahare de la lasarea serii pana dis de dimineata, acest rosu sec, molatic si subtil, cu fix atata iz de doaga incat sa-l faca regele mesei pe care sfaraie fripturi si momite proaspat aduse de pe gratar m-a cucerit de la prima inghititura. Am sa-l comand, cred, cu baxul. Valoarea mestesugit adaugata a producatorului Vidigal pentru aceasta sticla este eticheta, absolut ciudata, romantica si superba, ce prinde un crampei atat de pitoresc din Lisabona, transmitand exact starea pe care o construieste acest vin. A, da, si dopul, pe care cand o sa deschideti sticla, o sa vedeti un desen tare, tare amuzant. Pariez ca nu va va lasa inima sa-l aruncati!
-
AMS TRAM GRAM LES SACRES REBUS BLANC 2021-Calmel & Joseph
Iarasi Franta, iarasi Languedoc la un vin pe zi, cu un vin alb superb, ale carui note de degustare, pe care le-am copiat cu nerusinare de pe wine focus si le redau aici pentru ca sunt perfect de acord cu ele, suna asa: Asamblaj complex de 40% Grenache Blanc, 20% Roussane, 20% Vermentino si 20% Viognier, Les Sacres Rebus (Lucrurile sfinte n.t.) ofera un vin somptuos, plin de fructe albe, piersici si condimente, in pur stil mediteranean. Plin, proaspat si delicios de fructat, netezimea fructelor completeaza structura remarcabila a acestui vin cu notele sale de fenicul, menta si citrice. Vinurile albe sunt subreprezentate in aceasta regiune (Languedoc - Rousillon) mai cunoscuta pentru vinurile sale rosii, dar aici avem un exemplu frumos a ceea ce poate produce regiunea in acest vin de un farmec imens ce ofera un raport calitate pret de invidiat.
-
RUSALCA ALBA 2021-Crama Oprisor
Avem demult obiceiul, acasa, ca atunci cand apar pestii proaspeti pe piata, sa organizam o masa din care sa nu lipseasca trufandalele sezonului, festin pe care ne-am obisnuit sa-l stropim cu Rusalca. Avand in vedere ca acest asamblaj complex de soiuri albe a aparut, daca nu ma insel, prin 2010, cu anul de vinificatie 2008, iată, sunt ceva ani de atunci... Noua ne place Rusalca atat pentru fascinanta poveste a numelui ei, cat mai ales pentru gustul versatil, care nu stiu cum se face, dar complimenteaza senzational mai toate speciile acvatice sau amfibii care ne trec prin farfurie, la fiecare dintre ele oferind o alta senzatie - si, asta-i farmecul ei care merita pomenit - toate minunate! Si fiindca prima data cand m-am intalnit anul acesta cu Rusalca din 2021 a fost cam acum o luna si jumatate (cand am tras la tigaie o sarja generoasa de pui de balta "recoltati" chiar in noaptea precedenta micului nostru banchet), rezultatul fiind cel stiut (si asteptat!), nu pot decat sa mai recomand o data acest vin minunat. Altfel spus, daca judecata si memoria nu ma insala, Rusalca e unul dintre micile noastre vinuri mari. Mic, pentru ca nu toata lumea stie cat talent si cata clasa se ascund in spatele etichetei sale profund oltenesti si mare, pentru ca la anul, respectand formula care l-a consacrat, isi ia buletin!
-
INCANTATION 2019-Dealu Mare - Urlati
De Incantation ma leaga unele dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am din calatoria mea prin lumea vinului. Era prin 2010, cred ca imi amintesc corect, cand directorul de atunci al Domeniilor Urlati a invitat la o reuniune de lucru mai multi oenologi si pasionati de vin, marturisindu-ne ca s-a gandit c-ar fi timpul sa scoata pe piata primul cupaj premium rosu al producatorului din Dealu Mare. Invitatia consta, de fapt, in rugamintea domniei sale de a ne stradui fiecare sa cream, la fata locului, un asamblaj in parametrii doriti dintr-o serie de vinuri din soiuri pure deja maturate la baric. Intamplarea, sau norocul a fost, ca dintre toate probele rezultate, degustate apoi in orb, cea mai reusita sa fie votata aceea pe care a asamblat-o subsemnatul, astfel nascandu-se primul Incantation - din anul de recolta 2008. Iata ca dupa mai bine de 10 ani de la primul vintage pe care l-am nasit, dau acum nas in nas cu editia 2019 a acestui vin care, prin structura, gust, arome si pedigree, zic ca face cinste povestii pe care v-am spus-o: intr-un cuvant, vinul e atat de bun incat m-as fi mandrit sa-l fi facut si pe acesta!
-
LUCENTE 2019-Luce della Vite
Ce stranie coincidenta: zilele astea, in timp ce, absolut intamplator, frunzaresc La Vita Nuova a lui Dante, suna curierul si primesc ultimul Lucente al lui Frescobaldi, sa-mi dau si eu cu parerea despre vinul asta, nou si el. Bine s-a nimerit, zic: iata cum scrierea de tinerete a unui mare toscan, se intalneste cu tineretea unui mare vin, la fel se toscan si de acum iconic si pe la noi. Iar asta la fix 700 de ani de cand despre vesnic tanarul Alighieri se vorbeste numai la trecut... Deschid vinul si, sincer, ma intreb ce sa scriu. Sa fiu cumva aspru cu el si sa-i reprosez prea multa energie? Sa fiu oare prea afectuos si sa-i prevestesc maturitatea, asa cum ea m-a coplesit la predecesorii săi? Ei, bine, nu ma lasa constiinta sa fac nici una, nici alta. Ci doar sa spun, ca de fiecare data cand am baut Lucente, ca vinul asta, fie el tanar sau matur, are pentru gustul meu o semnatura aparte, pe care o recunosc oricand, pentru ca de ea m-am indragostit iremediabil. E la fel ca Dante, cand l-am citit cand eram tanar - si la fel ca Dante, cand il citesc acum. Iar constiinta mea e impacata. Fiindca, oare nu tot marele toscan ne-a spus: Lumina constiintei e facuta din dragoste? Daca n-am imbatranit prea mult ca sa-mi amintesc exact, eu cred ca da!
-
CUVEE PETIT 2021-Crama Avincis
Cine ma cunoaste de comesean de mai multi ani încoace stie ca in materie de vin alb, iubesc Sauvignonul Blanc îndeosebi facut in maniera Fume (adica, mai bine sa fie in stil de Lume Noua, intens, expresiv, plin, cu portretul aromatic dominat de fructe exotice si note vegetale, eventual maturat in ceva lemn, care sa-i invigoreze structura). Ei bine, Sauvignonul Blanc din Cuvee Petit ma duce imediat cu gândul la aceasta expresie de vinificatie care imi place atat de mult: vinul e voluntar, degaja bogate arome de pepene galben si grapefruit, e mineral, dar are si tuse tonice de iarba proaspata. Gustul e sec si intens: se simte frumos impresia de socata care, combinata cu aciditatea vie, face ca finalul vinului sa fie deosebit de placut: lung si persistent. Avem azi in capul listei un vin tare fain si mult pe placul meu. Sper sa va placa la fel de mult si dumneavoastra!
-
12 E MEZZO MALVASIA BIANCA DEL SALENTO 2021-Varvaglione
Pe Varvaglione l-am degustat la garaj, cu băieții. Băieții sunt vecinii mei din cartierul bucureștean muncitoresc in care m-am mutat în 2012, în principal fiindcă apartamentul pe care l-am cumpărat... avea garaj la parterul blocului. Lux și boierie! Ce n-am știut atunci - lucru de care sunt pe deplin conștient acum, e cât de mișto sunt băieții: când m-am mutat, cu soția, ne-au primit rezervat, dar nu ostil. Între timp, ne-am imprietenit, tot cu vinul! În așa fel încât acum ar fi mai bine să nu râdeti de băieți, fiindcă au devenit mai tari ca somelierii: beau vinul corect, numai în pahare cu picior, și mustăcesc dacă vinul nu e cumva servit la parametrii corecți (răcit, aerat, sau decantat, după caz!). Geniale sunt acum concluziile lor critice: Parker sau Suckling sunt mici copii... Așadar, am încheiat degustarea vinului de azi, ieri, fix la 12 jumătate noaptea. Analizat cum se cuvine de Veve, Ionescu, Americanu', Francezu', Raymond și subsemnatul, acest Malvasia Bianco a fost trecut și prin ciur si prin dârmon, cu indicația clară (majoritatea băieților fiind pescari împătimiți) să fie dat pe pește (sau măcar niște icre mai de doamne ajută - dixit Raymond). Concluzia unanimă a fost că vinul a trecut testul garajului 18. Francezu' a zis: mai ai o sticlă? Asta e, în rezumat, dar cu vârf și îndesat, recomandarea la care, la rândul meu subscriu și pe care o semnez azi fără rezerve!
-
SAAC ROZE MAGNUM 2020-Domeniile Urlati
Ce simpatic e roze-ul asta! E amabil, politicos chiar, ca un vecin de sezlong discret, care-ti imprumuta bricheta cand a ta te lasa balta pe plaja (da, ma gasesc la mare cand scriu acest review), fara sa caute sa se bage in seama inutil cu tine, apoi. De aia iti si place de el, vecinul tau bine simtit: deduci ca, negresit, poti sa te bazezi pe caracterul sau de bun samaritean fara obligatii si data viitoare cand iti frige buza dupa un fum... Diferenta dintre, pentru mine vinul de maine si vecinul de azi, care acum citeste linistit o carte buna, este ca pe domn nu stiu cum il cheama, pe cand pe vin, astazi stim cu totii. Dar iata si asemanarile: ambii sunt cool si prietenosi, nu se baga in sufletul tau neinvitati si evident, au gusturi foarte bune si nu vor sa para altceva decat sunt: un om si un vin care impartasesc o delicioasa cumsecadenie. Asa ca daca aveti nevoie de incuviintarea sa invitati o sticla de Saac la pranzul de week-end, eu v-as recomanda sa i-o acordati. Nu va va dezamagi: cool, elegant, total neintruziv si mereu pe faza, va va bucura discret in fiecare pahar, ca orice vin inzestrat cu o calitate rara: e, atunci cand trebuie, la locul potrivit!
L.E.: Acum am aflat si cum se numeste vecinul meu de sezlong, il cheama Karl (tocmai l-a chemat sotia la masa). L-am salutat si ne-am despartit cu simpatie, confirmandu-mi se convingerea ca am intalnit un om de treaba: la plecare, ca sa nu ma paraseasca neajutorat, Karl mi-a lasat discret, langa sticla de Saac, bricheta lui.
-
BLU ONICE 2018-Nativ
La cat de mare e lumea vinului, lumea criticilor de vin e tare mica. Asta desi fiecare dintre noi, cei de aici, avem deja, intr-un fel sau altul loc in ea. Romanii mai ales, pentru ca, nu-i asa, cu totii parca ne-am nascut cu spiritul critic atasat de scutec. Și asta nu-i neaparat rau, ba dimpotriva, dar ce te faci cand trebuie sa te sincronizezi cu preferintele unuia sau altuia dintre opinentii care iti recomanda ceva despre care tu nu stii mai nimic? Eu zic ca-i foarte istet, in acest caz, sa vedem daca impartasim cu omul de la care asteptam solutia castigatoare pentru noi, ceea ce se numeste referentialul de context. Adica: ce gusturi are omul pe care il ascult, cum se imbraca, ce citeste, ce filme-i plac, la ce meciuri se uita... chestii din astea. Detaliile acestea, aparent pestrite, ne ajuta sa trecem mult mai usor puntea dintre necunoscut si familiar, creind niste afinitati subtile care conduc la pregatirea deciziei pe care o luam in final, daca sa rezonam sau nu cu personajul care ne zice: beti vinul asta, ca-i nemaipomenit! E cam ca la filme. Cu totii am vazut nenumarate. Dar, fiecaruia ne-au placut cu adevarat cateva zeci. Iar, continuind triajul, daca ar trebui sa ne mutam toata viata pe o insula pustie (unde sa avem, evident, televizor si player DVD), am alege, la rigoare, doar vreo 5 sau 6 pe care sa le vedem la nesfarsit, fara sa ne plictisim niciodata. Ei, daca ar fi sa-l compar ca valoare cu filmele de pe lista mea scurta, vinul de azi ar fi unul dintre ele. L-as revizita de fiecare data cu aceeasi placere cu care revad, pentru a mia oara poate, Vanatorul de recompense al lui Ridley Scott. Și nu pentru Harrison Ford (hop, si referentialul), ci pentru Rutger Hauer, care a facut in Blade Runner (titlul original al productiei) rolul vietii lui (monologul de final, ala cu ...like tears in the rain... e in sine de referinta). Acum, daca am reusit sa impartasim afinitatea, e simplu: Blu Onice e Nexus-ul mai uman decat toti oamenii din lume. Prin analogie, vinul asta e mai vin decat majoritatea celor pe care le-am baut pana acum (si de azi, jur ca ma abonez la vinul asta!). Pentru mine, acum ca-l beau in timp ce-l scriu, e fix asa: like tears in the rain. Asa ca inchei spunand atat: daca, din intamplare, nu stiti referentialul de la care am pornit, puneti mana si vedeti filmul si o sa intelegeti ce sa asteptati de la vinul asta. Daca nu, mai dati-mi, va rog, o sansa: incercati Brazil, filmul cult al lui Terry Gilliam. Doar ca acesta este alt vin.
-
PROMIS TOSCANA 2017-Gaja Ca'Marcanda
Oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai frumos Bolgheri din acest inceput de vara? Raspunsul imi sta pregatit pe limba odata cu Promis, rezultat al anului de recolta 2014. Vinul provine din celebrul mai sus pomenit reper toscan de calitate exceptionala pentru vinurile rosii – si anume din a doua proprietate achizitionata de Angelo Gaja in Toscana: Ca’Marcanda din Castagneto Carducci. De ce zic ca-i cel mai frumos? Pentru ca Promis 2014(an foarte bun in Bolgheri) apare la noi in 2019, bine rotunjit si minutios pregatit pentru iesirea sa la rampa, oferind degustatorului cu asupra de masura satisfactia rara a intalnirii cu un mare vin. Ca sa va deschid apetitul, iata: vin sec, catifelat, cu o delicioasa impresie amabila din 3 soiuri rosii (doua internationale si unul local) in cupaj: Merlot, Syrah si Sangiovese, 12 luni de baric, caracter dual (floral si fructat in atac, corp mediu dupa gustul meu, plin, dupa al altora mai critici decat mine, finish lung, sobru, cu tanini molcomi invaluind note de piele, tabac si cirese amare, suculent si cu o aciditate tonica. Una peste alta, o minunatie de vin, binevenit ca un somn de frumusete!
-
TERRASSE DU DIABLE 2015-Domaines Les Pallieres - Brunier
Nu stiu daca editorii site-ului vor permite sa treaca aceasta licenta, dar daca vor ingadui publicarea originalului acestui review, iata: printr-insul va recomand astazi un vin dat dracului, asta in sensul neaos de asa de bun fiind! Faptul ca provine de pe Terasele Diavolului din Gigondas sustine intr-o oarecare masura oximoronul cu care m-am jucat mai sus. Mai mult decat atat, zona de origine a fascinantei licori (Valea Ronului) e una care de veacuri hraneste atat gusturi dintre cele mai virtuoase cat si fantezii creatoare magistral marturisite, daca e sa ne gandim numai la faptul ca domeniul se invecineaza cu Montmirail, locul de bastina al celebrului personaj Godefroy de Papincourt – interpretat de Jean Reno in seria de comedii frantuzesti Vizitatorii a anilor ’90 (recomand si filmele – savuroase si acum)! Avem, deci, cadrul perfect pentru certificatul de nastere al unui vin “de actiune”, numai bun sa descreteasca frunti, sa stea la nobile mese si sa nasca, prin melanjul sau seducator de fructe negre, cirese amare si ierburi aromatice uitate intr-o cutie de lemn, satisfactii profunde sau, dupa caz, intrebari existentiale de genul: cine stie daca nu cumva, in taina, bunul Dumnezeu si crancenul Satanail nu-s frati?
-
AMARONE DELLA VALPOLICELLA CLASSICO 2019-Brunelli
Sa ma ierte iubitorii de Amarone pe stil vechi (cei care isi aduc aminte de regula nescrisa si apoi oficializata in Veneto de a nu se scoate pe piata acest sortiment decat dupa cel putin patru ani de la recolta), dar noile reglementari DOCG consfintesc faptul ca in ziua de azi timpul nu mai are rabdarea pe care o avea odata. Si anume, avem de la Brunelli (producator reputat din San Pietro in Cariano – Valpolicella) un cupaj de Corvina Veronese, Rondinella si Corvinone vintage 2016 in limitele acceptate de calitate chiar si de generatia veche si, evident, carcotasa, in randul careia deja ma numar si eu. Adica, vinul este bun. La banii cu care puteti achizitiona eticheta de astazi este chiar foarte bun, fiindca in aromele, gustul, structura si echilibrul vinului se poate recunoaste codul genetic al stilului venetian de vin consacrat sub numele de Amarone. Dupa gustul meu insa, pentru particula “Classico” mai are de luptat, fie si formal, inca vreo doi ani. Sau nu? Asta urmeaza sa judecati dumneavoastra.