Razvan Jurca
Razvan Jurca este un entuziast gourmet si critic de vin din Bucuresti, indragostit de “placerile tihnite”, care doreste sa orienteze si sa se orienteze, alaturi de cei care il urmaresc, prin oferta de vinuri bune si foarte bune a magazinelor specializate (si nu numai!) de la noi.
Cu o experienta de peste 10 ani in comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobandita in strainatate, unde a lucrat in diverse crame si podgorii din Italia, Franta si Anglia si unde si-a perfectionat competentele de degustator, Razvan este critic de vin international, jurnalist de vin membru al FIJEV (Fédération Internationale des Journalistes et Ecrivains des Vins), colaborator al publicatiei Vinul.ro si afiliat comunitatilor snooth.com si mustlovewine.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
COMENTARIILE LUI Razvan Jurca
-
CUVEE PETIT 2021-Crama Avincis
Cine ma cunoaste de comesean de mai multi ani încoace stie ca in materie de vin alb, iubesc Sauvignonul Blanc îndeosebi facut in maniera Fume (adica, mai bine sa fie in stil de Lume Noua, intens, expresiv, plin, cu portretul aromatic dominat de fructe exotice si note vegetale, eventual maturat in ceva lemn, care sa-i invigoreze structura). Ei bine, Sauvignonul Blanc din Cuvee Petit ma duce imediat cu gândul la aceasta expresie de vinificatie care imi place atat de mult: vinul e voluntar, degaja bogate arome de pepene galben si grapefruit, e mineral, dar are si tuse tonice de iarba proaspata. Gustul e sec si intens: se simte frumos impresia de socata care, combinata cu aciditatea vie, face ca finalul vinului sa fie deosebit de placut: lung si persistent. Avem azi in capul listei un vin tare fain si mult pe placul meu. Sper sa va placa la fel de mult si dumneavoastra!
-
SAAC ROZE MAGNUM 2020-Domeniile Urlati
Ce simpatic e roze-ul asta! E amabil, politicos chiar, ca un vecin de sezlong discret, care-ti imprumuta bricheta cand a ta te lasa balta pe plaja (da, ma gasesc la mare cand scriu acest review), fara sa caute sa se bage in seama inutil cu tine, apoi. De aia iti si place de el, vecinul tau bine simtit: deduci ca, negresit, poti sa te bazezi pe caracterul sau de bun samaritean fara obligatii si data viitoare cand iti frige buza dupa un fum... Diferenta dintre, pentru mine vinul de maine si vecinul de azi, care acum citeste linistit o carte buna, este ca pe domn nu stiu cum il cheama, pe cand pe vin, astazi stim cu totii. Dar iata si asemanarile: ambii sunt cool si prietenosi, nu se baga in sufletul tau neinvitati si evident, au gusturi foarte bune si nu vor sa para altceva decat sunt: un om si un vin care impartasesc o delicioasa cumsecadenie. Asa ca daca aveti nevoie de incuviintarea sa invitati o sticla de Saac la pranzul de week-end, eu v-as recomanda sa i-o acordati. Nu va va dezamagi: cool, elegant, total neintruziv si mereu pe faza, va va bucura discret in fiecare pahar, ca orice vin inzestrat cu o calitate rara: e, atunci cand trebuie, la locul potrivit!
L.E.: Acum am aflat si cum se numeste vecinul meu de sezlong, il cheama Karl (tocmai l-a chemat sotia la masa). L-am salutat si ne-am despartit cu simpatie, confirmandu-mi se convingerea ca am intalnit un om de treaba: la plecare, ca sa nu ma paraseasca neajutorat, Karl mi-a lasat discret, langa sticla de Saac, bricheta lui.
-
BLU ONICE 2018-Nativ
La cat de mare e lumea vinului, lumea criticilor de vin e tare mica. Asta desi fiecare dintre noi, cei de aici, avem deja, intr-un fel sau altul loc in ea. Romanii mai ales, pentru ca, nu-i asa, cu totii parca ne-am nascut cu spiritul critic atasat de scutec. Și asta nu-i neaparat rau, ba dimpotriva, dar ce te faci cand trebuie sa te sincronizezi cu preferintele unuia sau altuia dintre opinentii care iti recomanda ceva despre care tu nu stii mai nimic? Eu zic ca-i foarte istet, in acest caz, sa vedem daca impartasim cu omul de la care asteptam solutia castigatoare pentru noi, ceea ce se numeste referentialul de context. Adica: ce gusturi are omul pe care il ascult, cum se imbraca, ce citeste, ce filme-i plac, la ce meciuri se uita... chestii din astea. Detaliile acestea, aparent pestrite, ne ajuta sa trecem mult mai usor puntea dintre necunoscut si familiar, creind niste afinitati subtile care conduc la pregatirea deciziei pe care o luam in final, daca sa rezonam sau nu cu personajul care ne zice: beti vinul asta, ca-i nemaipomenit! E cam ca la filme. Cu totii am vazut nenumarate. Dar, fiecaruia ne-au placut cu adevarat cateva zeci. Iar, continuind triajul, daca ar trebui sa ne mutam toata viata pe o insula pustie (unde sa avem, evident, televizor si player DVD), am alege, la rigoare, doar vreo 5 sau 6 pe care sa le vedem la nesfarsit, fara sa ne plictisim niciodata. Ei, daca ar fi sa-l compar ca valoare cu filmele de pe lista mea scurta, vinul de azi ar fi unul dintre ele. L-as revizita de fiecare data cu aceeasi placere cu care revad, pentru a mia oara poate, Vanatorul de recompense al lui Ridley Scott. Și nu pentru Harrison Ford (hop, si referentialul), ci pentru Rutger Hauer, care a facut in Blade Runner (titlul original al productiei) rolul vietii lui (monologul de final, ala cu ...like tears in the rain... e in sine de referinta). Acum, daca am reusit sa impartasim afinitatea, e simplu: Blu Onice e Nexus-ul mai uman decat toti oamenii din lume. Prin analogie, vinul asta e mai vin decat majoritatea celor pe care le-am baut pana acum (si de azi, jur ca ma abonez la vinul asta!). Pentru mine, acum ca-l beau in timp ce-l scriu, e fix asa: like tears in the rain. Asa ca inchei spunand atat: daca, din intamplare, nu stiti referentialul de la care am pornit, puneti mana si vedeti filmul si o sa intelegeti ce sa asteptati de la vinul asta. Daca nu, mai dati-mi, va rog, o sansa: incercati Brazil, filmul cult al lui Terry Gilliam. Doar ca acesta este alt vin.