Ciprian Haret

Daca preferati o Feteasca Neagra mai light, usor diferita de suratele sale din Dealu Mare, atunci acest vin se incadreaza in limitele dorintelor voastre. Olfactiv, avem aluzii de fructe rosii, pruna proaspata, piele si usora note pamantoase. Usor de baut si de inteles, necomplicat la nivel gustativ, cu aciditate sustinuta si taninuri abia perceptibile. De remarcat totusi ca, dupa circa 1 ora de aerare, vinul devine ceva mai carnos si mai suculent.

Crama Jelna este unul dintre putinii jucatori relativ noi din piata noastra, care mi-a atras atentia in ultima vreme. Aici gasim un vinificator al noii generatii si o filosofie mai rar intalnita la noi, care insista pe o exprimare cat mai naturala a vinurilor, obtinute prin fermentarea cu ajutorul drojdiilor salbatice. Astazi ne intalnim cu un vin entry level, dar care surprinde placut in gama lui de pret. Aromatic, era de asteptat sa graviteze in jurul notelor specifice pentru un Muscat, dar livrate la o intensitate medie. Foarte cursiv si usor de baut, fara greutatea corporala a multor vinuri din soiuri aromate, ceea ce pentru mine reprezinta o bila alba in plus. Bine sudat in tranzitia dintre mijloc si final, unde predomina notele citrice si usor minerale. Proaspat, direct, crocant si foarte natural in exprimare, picat la fix pentru a pregati stocul de vara.

Intr-o lumea a vinului dominata de o deja frustranta uniformitate, devine din ce in ce mai dificil sa putem gasi exemplare cu personalitate distincta. Acest demers este unul aproape imposibil, mai ales intr-o piata imatura, ca cea autohtona. Totusi, ocazional, rasar cativa muguri de speranta, iar Dagon Clan este unul dintre ei. Vinul de astazi demonstreaza ca, atunci cand esti fidel propriilor filosofii si principii, poti reusi sa evadezi din cusca autosuficientei. Din punctul meu de vedere, acest cupaj clasic pentru Dealu Mare este unul atipic si nu are nimic in comun cu vinurile care ies in mod obisnuit din regiunea respectiva. Nu are densitatea si concentratia pe care le astepti de obicei, ci prefera sa afiseze suculenta maxima si o textura care aduce mai degraba cu un Pinot Noir. Fructul este pur si natural in exprimare, fara a se forta o extractivitate peste limita suportabilitatii. Ba chiar apar si note citrice foarte intrigante, care m-au dus cu gandul inspre un Tempranillo. Proaspat, carnos, delicios, liniar in atac, aciditate sus si taninuri fine; un al doilea pahar se cere de la sine, dupa ce l-ai devorat insetat pe primul. Da, nu este un vin pentru toata lumea si l-as incadra oarecum in categoria "geeky". Deloc tipic pentru Dealu Mare (aviz puristilor), dar eu sunt genul de impatimit care asteapta sa fie surprins mai des, iar astfel de suspecti apar extrem de rar in peisajul mioritic.

Concurenta din ce in ce mai acerba din piata mondiala a vinului i-a determinat pe cei din Bordeaux sa ia masuri importante. Cel putin in ultimii 25 de ani, calitatea in esaloanele inferioare de clasificare a crescut dramatic. Cu o selectie atenta, poti gasi multe vinuri "umile" de calitate si, mai important pentru Bordeaux, la preturi cat se poate de realiste. Chateau Bonnet este un exemplu scoala in acest sens. Detinut de importanta familie Lurton, vinul de fata m-a surprins la capitolul seriozitate. Nu prea te astepti la asa ceva de la o apelatiune generica, de entry level. Nas intens, cu fruct rosu bine copt, prune usor afumate, tutun aromat si ciocolata. Si la nivel gustativ, lucrurile stau cat se poate de serios; concentratie excelenta, suplete, bogatie a fructului foarte bine dozata. Aciditatea aduce prospetimea mult asteptata, iar taninurile ferme si bine coapte sudeaza perfect elementele pe final. Nu se intampla foarte des sa intalnesti un simplu Bordeaux, la un asemenea nivel de impetuozitate. Consider ca cele 91 de puncte Suckling sunt usor exagerate, dar il inteleg pe american de ce a fost impresionat de acest efort. Asamblaj de Merlot si Cabernet Sauvignon in proportii egale, 50-50"

Cei de la Gramma si-au creat o reputatie solida in randul iubitorilor de vin autohtoni, in special prin albele excelente produse aici. Astfel ca aparitia unui vin rosu in portofoliul cramei a fost o surpriza oarecum neasteptata. Nu pot decat sa ma declar satisfacut de aceasta decizie, pentru ca exemplarul de fata este fix pe gustul meu. Nu asteptati un monstru concentrat, plin de arome, cu lemn din abundenta. Nu veti gasi asa ceva, ci un vin cu intensitate medie, cu suplete, cu subtile note de pielarie si cu prospetimea specifica regiunii ceva mai racoroase din care provine. Bine echilibrat si sudat, cu o predispozitie naturala pentru asocieri gastronomice cat mai diverse.

Crama Jelna este unul dintre putinii jucatori relativ noi din piata noastra, care mi-a atras atentia in ultima vreme. Aici gasim un vinificator al noii generatii si o filosofie mai rar intalnita la noi, care insista pe o exprimare cat mai naturala a vinurilor, obtinute prin fermentarea cu ajutorul drojdiilor salbatice. Astazi ne intalnim cu un vin entry level, dar care surprinde placut in gama lui de pret. Aromatic, era de asteptat sa graviteze in jurul notelor specifice pentru un Muscat, dar livrate la o intensitate medie. Foarte cursiv si usor de baut, fara greutatea corporala a multor vinuri din soiuri aromate, ceea ce pentru mine reprezinta o bila alba in plus. Bine sudat in tranzitia dintre mijloc si final, unde predomina notele citrice si usor minerale. Proaspat, direct, crocant si foarte natural in exprimare, picat la fix pentru a pregati stocul de vara.