Absolvent al Facultatii de Istorie din Galati, am capatat virusul vinului odata cu o vizita prelungita la Pietroasele. De fapt, a fost vorba de practica arheologica in zona respectiva, dar de atunci obsesia pentru acest subiect a devenit din ce in ce mai mare. M-am hotarat sa-mi expun propriile pareri lumii virtuale pe la sfarsitul lunii iulie 2009. Cu lipsa de modestie, ma pot declara un "veteran" in lumea blogging-ului de vin autohton deoarece, atunci cand am pornit la drum, cei care activau in acest spatiu puteau fi numarati pe degetele de la o singura mana. Am preferat un stil cat mai simplu, direct dar si foarte sarcastic, atunci cand subiectul il impune. Sunt un mare impatimit al vinurilor de Bordeaux, in special, dobandind o fascinatie aproape de neexplicat pentru tot ceea ce tine de aceasta zona. Prefer vinurile mature ale Lumii Vechi, exemplarele din Lumea Noua inca nereusind sa-mi spuna ceva in mod special (exista si exceptii, desigur). Au trecut deja 5 ani de impresii, critica aspra si povesti din lumea vinului, iar pasiunea nu a a slabit nici o clipa, ba chiar a devenit din ce in ce mai puternica.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Nu are rost sa insist prea mult asupra acestui argentinian, pentru ca avem de a face cu un Malbec foarte competent. Cum, de altfel, suntem deja obisnuiti cu ce se produce in aceasta parte a lumii. Este suculent, gustos, proaspat, bine echilibrat si judecat. Toate acestea sunt completate de senzatii florale si de o surprinzatoare tusa minerala. Pe care, sincer, nu ma asteptam sa o gasesc la acest nivel. Ma bucur ca, in ultimii ani, sunt multe vinuri din asa-zisa Lume Noua care incep sa renunte la concentratie excesiva si gemozitate, in favoarea prospetimii si echilibrului.
Pentru subsemnatul, vinurile de Rhone ofera un raport calitate-pret exceptional. Si nu ma refer aici la celebrele Chateauneuf, Cote Rotie sau Hermitage, ci la baza piramidei. Aici, saltul calitativ a fost unul urias, mai ales in ultimii 20 de ani. Saint Cosme este un producator "cult" al zonei, iar acest umil Cotes-du-Rhone este dovada vie a saltului calitativ de care pomeneam. Parfumurile florale se imbina perfect cu cele de fructe negre-albastre, cu aluziile picante si de ierburi aromate tip garrigue. Foarte bine sudat, dens si cu o structura taninoasa impresionanta pentru locul sau in ierarhia regiunii. Chiar daca atacul intital este usor dulceag, finalul este unul cat se poate de sec, in cel mai pur stil frantuzesc. Daca asa se prezinta un exemplar entry level, imaginati-va ce va asteapta pe urmatoarele trepte ale scarii de clasificare.
Navicella este unul dintre putinele vinuri care straluceste mai mult la nivel gustativ, si nu olfactiv. Bineinteles, vorbesc din propria experienta. Nasul este unul destul de retinut, are nevoie de timp sa se deschida; domina impresiile usor verzi de Cabernet, ardei gras, cirese negre, visine, mina de creion si miez de nuca proaspata. Nu este cea mai ademenitoare senzatie olfactiva (pentru unii), dar imi place aceasta abordare. In schimb, la nivel gustativ am fost intampinat de o textura suava, matasoasa si surprinzator de eleganta. Nimic supracopt, fara dulceturi si gemuri, doar o senzatie de "vinozitate" maxima. Aciditatea este perfect integrata, dar structura impetuoasa de taninuri mai are nevoie de timp, pentru a fi imblanzita. Un vin serios, old school, care isi etaleaza perfect originea dintr-o zona mai racoroasa
Daca ar trebui sa aleg un singur cuvant pentru a descrie acest vin, ar fi: cinstit. Un Cabernet provenit dintr-un climat ceva mai racoros, destul de suav si suculent, proaspat, fara asperitati evidente. Da, exista o mica structura ascunsa in spatele fructului, dar nu devine dominanta nici o clipa. Creste in densitate dupa circa 1 ora de respiro, dar nu depaseste limita suportabilitatii personale. Usor de inteles si de consumat, tinand cont de tineretea debordanta a vinului. Dar nu strica sa uitati macar 2-3 ani o sticla prin pivnita/racitor sau ce alte oportunitati de pastrare a vinului detineti.
Ca si in cazul Fetestii Negre din aceeasi gama, acest Cabernet m-a dus cu gandul la soarele toscan. Este un mix interesant de structura a Lumii Vechi, fruct bine copt si concentratie tipice Lumii Noi. Totusi, sunt bucuros sa raportez ca exemplarul nostru nu cade in pacatul unei gemozitati iritante si greu de digerat. Are suplete, prospetime si echilibru. Unul dintre cele mai reusite Cab-uri autohtone, pe care le-am incercat in anul curent. Iar putina rabdare nu va strica pentru cei care prefera sa astepte acel moment optim de consum, pentru un vin de acest calibru.
Pe gama entry, cei de la Jelna propun un Sauvignon direct, in stil neo-zeelandez, foarte aromat. Mai putine note ierboase, dar ceva mai mult fruct exotic zemos, aluzii de coacaze si piersici. Cum era de asteptat in cazul unui vin atat de tanar, debordeaza de prospetime, aciditate sus dar bine sustinuta de corp. Final tonic, in care domina nuantele de grapefruit si lime. O alegere potrivita pentru aceste zile caniculare.
Chiar daca Enira Reserva preia aproape toti laurii cunoscutului producator bulgar, eu am avut mereu o afinitate speciala pentru acest “simplu” Enira. Motivul este simplu; papilele personale il plac. Totusi, varianta 2016 se indreapta intr-o directie care aminteste mai degraba de Reserva. Daca 2015 mi-a atins o coarda sensibila prin afisarea unei texturi foarte suple si a unei prospetimi reconfortante, iata ca acum totul pare injectat cu o doza serioasa de steroizi. Concentratie usor apasatoare a fructului, extractivitate cat cuprinde si un nivel mediu de aciditate, care se lupta putin sa echilibreze balanta pe final. Totusi, vinul devine mai bine inchegat a doua zi dupa deschiderea sticlei, deci v-as recomanda o aerare sustinuta. Pentru stilul al carui exponent se doreste a fi, avem de-a face cu un exemplar foarte bun si sunt convins ca astfel de vinuri au multi adepti.
Prea multe nu pot fi spuse despre acest Malbec, dintr-un motiv foarte simplu: livreaza exact ceea ce astepti de la un argentinian la banii respectivi. Un vin corect, direct si pe deplin constient de limitele sale. Din fericire, nu pica in pacatul unei gemozitati obositoare, ci marseaza in directia unei suculente placute si delicioase. Fructe rosii, condimente, ciocolata neagra, toate sunt acolo. V-as recomanda sa pastrati putin si pentru a doua zi, vinul creste in densitate si coerenta, aducand un punct in plus la capitolul seriozitate.
Nu a fost o idee rea ca Prince Matei sa primeasca un frate mai mic, dupa modelul marilor proprietati din lumea larga. De obicei, ideea este sa te bucuri de aceeasi expertiza de care are parte eticheta principala, dar si de o abordabilitate mai mare in tinerete a etichetei secundare. Ei bine, Petit Matei intruneste aceste conditii, chiar daca structura taninoasa din final i-ar mai permite sa se odihneasca ceva ani in sticla. Pe scurt, avem un vin cu o influenta destul de mare din partea lemnului, dar care afiseaza destul fruct bine copt pentru a face fata provocarii. Sunt curios cum va evolua stilistic aceasta eticheta in viitor.
Nimic nou sub soarele de la Aliman. Nu o spun intr-un mod negativ, din contra; cei de la Alira sunt de apreciat pentru ca ofera clientilor un stil consistent, an dupa an. Fruct bine copt, dulceturi, dar se pare ca acest an vine cu un plus de suculenta si prospetime. Ceea ce nu este un capitol deloc rau in cartea subsemnatului. Fanii Alira nu vor fi dezamagiti.
Cunosteam deja varianta in rosu a acestui vin, asa ca sosirea variantei albe a fost chiar o surpriza pentru mine. Ei bine, pot spune ca Navicella alb este unul dintre cele mai reusite vinuri albe autohtone, pe care le-am incercat de ceva vreme incoace. Sunt foarte putine albe romanesti care detin carisma si personalitate, iar acesta este unul dintre ele. Extrem de echilibrat si elegant la nivel olfactiv, cu note subtile de fructe albe, piper alb, ardei gras, ierburi aromatice si sageti minerale. Senzatia de echilibru se continua si gustativ, unde aciditatea medie, notele citrice, minerale si tonice sunt sudate in cel mai placut mod cu putinta. Daca se va continua pe aceasta linie, Navicella va deveni, cu siguranta, unul dintre albele de referinta de pe aceste plaiuri.
De multe ori, alegerea unui vin burgund poate da multe batai de cap, mai ales cand producatorul joaca in rol foarte important in ecuatie. Iar cand mai multi producatori poarta acelasi nume, sarcina devine si mai complicata. Deci, a nu se confunda cu mult mai celebrul William Fevre, aici avem de-a face cu un producator diferit. Dar datele problemei nu se schimba radical in acest caz. Astfel, suntem intampinati de un Chablis direct, sincer, realizat dupa toate regulile canonului: fruct proaspat, mineralitate si aciditate taioasa. Ceea ce surprinde la acest nivel umil de clasificare este echilibrul de care da dovada suspectul nostru. Ceea ce ma face sa declar acest Chablis o valoare excelenta pentru apelatiunea generica in care este incadrat.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...