Ciprian Haret
Pasionat de vinuri
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Absolvent al Facultatii de Istorie din Galati, am capatat virusul vinului odata cu o vizita prelungita la Pietroasele. De fapt, a fost vorba de practica arheologica in zona respectiva, dar de atunci obsesia pentru acest subiect a devenit din ce in ce mai mare. M-am hotarat sa-mi expun propriile pareri lumii virtuale pe la sfarsitul lunii iulie 2009. Cu lipsa de modestie, ma pot declara un "veteran" in lumea blogging-ului de vin autohton deoarece, atunci cand am pornit la drum, cei care activau in acest spatiu puteau fi numarati pe degetele de la o singura mana. Am preferat un stil cat mai simplu, direct dar si foarte sarcastic, atunci cand subiectul il impune. Sunt un mare impatimit al vinurilor de Bordeaux, in special, dobandind o fascinatie aproape de neexplicat pentru tot ceea ce tine de aceasta zona. Prefer vinurile mature ale Lumii Vechi, exemplarele din Lumea Noua inca nereusind sa-mi spuna ceva in mod special (exista si exceptii, desigur). Au trecut deja 5 ani de impresii, critica aspra si povesti din lumea vinului, iar pasiunea nu a a slabit nici o clipa, ba chiar a devenit din ce in ce mai puternica.
Daca alegi sa urmaresti recomandarile lui va fi adaugat listei tale de preferinte, urmand sa primesti alerte atunci cand acesta le recomanda.
Cand ai in spate o familie uriasa ca Lurton, nu stiu exact ce poate iesi rau. Chiar si acest "vinut" destinat maselor insetate, fara mari pretentii de complexitate, este exact ceea ce ar trebui sa fie in aceasta categorie: direct, fara fandoseli inutile, cu fructul in fata, suculent, savuros si proaspat. Ma opresc aici pentru ca nu are vreun rost sa scriu romane despre acest vin. Este mult mai indicat sa il incercati "pe viu".
Nu am fost, nu sunt si nu voi fi vreodata un mare admirator al vinurilor australiene. Stiu ca multe sunt calitative, singura mea problema majora este cu stilul adoptat: greu, gemos, fruct bombastic, concentrat, cu niveluri mari de alcool. Dar, ocazional, se intampla sa dau peste cate un exemplar care ma ia usor prin surprindere, cum este si cazul acestui Cabernet de Coonwarra si produs de Sister's Run. Nas regulamentar, cu fruct rosu copt, coacaze, liquorice, aluzii de ciocolata dar nimic exagerat. Surpriza cea mare vine la nivel gustativ, unde sculenta, supletea si prospetimea sunt cuvintele de ordine. Aciditate excelenta, tonica si taninuri moi dar prezente. Finalul nu este din cale afara de lung, dar nici nu pot avea pretentii foarte mari la acest nivel de pret. Deci, se poate, dragi producatori de la Antipozi!
Intr-o lumea a vinului dominata de o deja frustranta uniformitate, devine din ce in ce mai dificil sa putem gasi exemplare cu personalitate distincta. Acest demers este unul aproape imposibil, mai ales intr-o piata imatura, ca cea autohtona. Totusi, ocazional, rasar cativa muguri de speranta, iar Dagon Clan este unul dintre ei. Vinul de astazi demonstreaza ca, atunci cand esti fidel propriilor filosofii si principii, poti reusi sa evadezi din cusca autosuficientei. Din punctul meu de vedere, acest cupaj clasic pentru Dealu Mare este unul atipic si nu are nimic in comun cu vinurile care ies in mod obisnuit din regiunea respectiva. Nu are densitatea si concentratia pe care le astepti de obicei, ci prefera sa afiseze suculenta maxima si o textura care aduce mai degraba cu un Pinot Noir. Fructul este pur si natural in exprimare, fara a se forta o extractivitate peste limita suportabilitatii. Ba chiar apar si note citrice foarte intrigante, care m-au dus cu gandul inspre un Tempranillo. Proaspat, carnos, delicios, liniar in atac, aciditate sus si taninuri fine; un al doilea pahar se cere de la sine, dupa ce l-ai devorat insetat pe primul. Da, nu este un vin pentru toata lumea si l-as incadra oarecum in categoria "geeky". Deloc tipic pentru Dealu Mare (aviz puristilor), dar eu sunt genul de impatimit care asteapta sa fie surprins mai des, iar astfel de suspecti apar extrem de rar in peisajul mioritic.
Din punctul meu de vedere, Incantation 2018 este inca un vin prea tanar si nelinistit, care trebuie decantat. Abia dupa circa 2 ore, s-a asezat in fata partiturii si a inceput sa o interpreteze cum se cuvine; fructe rosii, condimente, aluzii de vanilie si de pruna proaspata, toate aceste elemente gravitand in jurul unui punct focal surprinzator de rafinat. La nivel gustativ, ma bucura faptul ca nu s-a exagerat peste cu extractul peste masura personal acceptata, rezultand un vin suplu, cu o suculenta delicioasa. Abia pe final, Cabernet-ul isi face simtita prezenta printr-o structura otelita de taninuri abundente si note crud-vegetale. Puneti macar o sticla deoparte, exista loc destul de evolutie in cativa ani.
Pentru subsemnatul, vinurile de Rhone ofera un raport calitate-pret exceptional. Si nu ma refer aici la celebrele Chateauneuf, Cote Rotie sau Hermitage, ci la baza piramidei. Aici, saltul calitativ a fost unul urias, mai ales in ultimii 20 de ani. Saint Cosme este un producator "cult" al zonei, iar acest umil Cotes-du-Rhone este dovada vie a saltului calitativ de care pomeneam. Parfumurile florale se imbina perfect cu cele de fructe negre-albastre, cu aluziile picante si de ierburi aromate tip garrigue. Foarte bine sudat, dens si cu o structura taninoasa impresionanta pentru locul sau in ierarhia regiunii. Chiar daca atacul intital este usor dulceag, finalul este unul cat se poate de sec, in cel mai pur stil frantuzesc. Daca asa se prezinta un exemplar entry level, imaginati-va ce va asteapta pe urmatoarele trepte ale scarii de clasificare.