Absolvent al Facultăţii de Istorie din Galaţi, am căpătat virusul vinului odată cu o vizită prelungită la Pietroasele. De fapt, a fost vorba de practica arheologică în zona respectivă, dar de atunci obsesia pentru acest subiect a devenit din ce în ce mai mare. M-am hotărât să-mi expun propriile păreri lumii virtuale pe la sfârşitul lunii iulie 2009. Cu lipsă de modestie, mă pot declara un "veteran" în lumea blogging-ului de vin autohton deoarece, atunci când am pornit la drum, cei care activau în acest spaţiu puteau fi număraţi pe degetele de la o singură mână. Am preferat un stil cât mai simplu, direct, dar şi foarte sarcastic, atunci când subiectul îl impune. Sunt un mare împătimit al vinurilor de Bordeaux, în special, dobândind o fascinaţie aproape de neexplicat pentru tot ceea ce ţine de această zonă. Prefer vinurile mature ale Lumii Vechi, exemplarele din Lumea Nouă încă nereuşind să-mi spună ceva în mod special (există şi excepţii, desigur). Au trecut deja ani buni de impresii, critică aspră şi poveşti din lumea vinului, iar pasiunea nu a a slăbit nici o clipă, ba chiar a devenit din ce în ce mai puternică.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Cand ai in spate o familie uriasa ca Lurton, nu stiu exact ce poate iesi rau. Chiar si acest "vinut" destinat maselor insetate, fara mari pretentii de complexitate, este exact ceea ce ar trebui sa fie in aceasta categorie: direct, fara fandoseli inutile, cu fructul in fata, suculent, savuros si proaspat. Ma opresc aici pentru ca nu are vreun rost sa scriu romane despre acest vin. Este mult mai indicat sa il incercati "pe viu".
Pentru a fi clar de la inceput, Sessantani se refera la varsta viilor din care este obtinut acest monstru. Da, cum era de asteptat, acest Primitivo este un atacant pur-sange, de o impetuozitate dezarmanta. Practic, am avut impresia ca bietele mele papile sunt calcate fara mila de un tanc Panzer. Totul este la intensitate maxima, cu tone de fructe rosii bine coapte, prune afumate, ciocolata, cafea si condimente. Atacul asupra papilelor este nemilos, ca un ciocan aterizat fix in moalele capului; concentratia imensa a fructului este, din fericire, temperata de o structura taninoasa bine definita si de o aciditate binevenita pentru a mai obloji ranile produse. Este absolut clar ca am intalnit un vin destinat exclusiv amatorilor acestui stil ultra modern, care nu vor fi nicidecum dezamagiti de ocazia oferita.
Trebuie să recunosc faptul că Bacanta celor de la Gîrboiu este un vin foarte competent. Notele vanilate, chiar uşor exotice pe alocuri (mango, ananas) sunt bine echilibrate de aluziile citrice şi cele care amintesc de agrişe. Corpolenţa uşor peste medie, dar atacul puternic este surprinzător de bine contracarat de o aciditate susţinută şi de un final citric, tonic, în care îşi face simţită prezenţa coaja de grapefruit. Din punctul meu de vedere, în 2018 a rezultat un vin mai echilibrat, mai proaspăt şi ceva mai discret decât cel din ediţia precedentă.
Prea multe nu pot spune despre acest cupaj, care cuprinde toate Fetestile neaose. Ideea este interesanta, iar vinul este corect executat. Un melanj de fructe albe si verzi, aluzii citrice si nuantr usor vegetale. Apreciez faptul ca nu am fost asaltat de exotisme inutile, care ar fi lasat o impresie cel putin ciudata in contextul dat. Per total, un vin echilibrat si racoritor, numai bun pentru acest sfarsit iluzoriu de vara
Lumea Chardonnay-ului baricat la noi este una destul de pestrita, iar rezultatele nu sunt intotdeauna satisfacatoare. Acest exemplar de la Niculitel poate fi considerat o reusita, chiar daca nu ofera revelatii. Nas corespunzator, cu arome tipice de mere, unt, vanilie si chiar putin popcorn. Gustativ, detine o prospetime decenta, neinsistandu-se pe o corpolenta impunatoare. Final mediu, usor citric si tonic.
Am fost putin surprins de acest cupaj din gama Cupola Sanctis. De ce spun asta? Pentru ca am intalnit un vin de care nu prea am avut parte de la Oprisor. Nu am gasit un exemplar conceput in laborator, cu fruct dulceag si lipsit de o structura sanatoasa. In schimb, am avut parte de un vin usor de baut, cu o textura supla, cu fruct care se exprima mult mai natural si cu o suculenta excelenta. Totul este completat de taninuri ferme pe final, care aduc un strop de seriozitate. Nu stiu daca este o schimbare voita a stilului sau, pur si simplu, asa a iesit. Dar stiu sigur ca agreez mult mai mult un astfel de rezultat.
Ce-i drept, ocaziile sa incerci un vin oarecum unic in Romania nu apar din cale afara de des. Ramato este o metoda italiana prin care contactul cu pielita strugurilor de Pinot Grigio este ceva mai indelungata. Astfel, rezulta un vin mai inchis la culoare, un soi de hibrid intre un rose si un orange. Acest exemplar afiseaza note intense de cirese, plus aluzii de zmeura si grapefruit. Are o cremozitate placuta la nivel gustativ si un kick citric pe final, care ii aduce si prospetimea. Un vin corect, bine executat si care, bine racit inainte, poate deveni o alternativa interesanta la rose-urile "clasice".
Matei 2010 este exact opusul fratilor sai mai in varsta. Inca foarte incapatanat in a-si etala toate atuurile, compact si cu o structura otelita, neiertatoare. Fructul bine copt sta inca in umbra structurii masive dar, cu siguranta, in cativa ani va prelua fraiele si se va exprima in voie cand vinul va atinge momentul optim de consum. Nu va sfiiti sa il decantati cateva ore bune inainte de a-l devora. Potential cat cuprinde si cred ca asteptarea va da rezultate dintre cele mai pozitive. Pentru cei mai rabdatori dintre voi, bineinteles.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...