Absolvent al Facultăţii de Istorie din Galaţi, am căpătat virusul vinului odată cu o vizită prelungită la Pietroasele. De fapt, a fost vorba de practica arheologică în zona respectivă, dar de atunci obsesia pentru acest subiect a devenit din ce în ce mai mare. M-am hotărât să-mi expun propriile păreri lumii virtuale pe la sfârşitul lunii iulie 2009. Cu lipsă de modestie, mă pot declara un "veteran" în lumea blogging-ului de vin autohton deoarece, atunci când am pornit la drum, cei care activau în acest spaţiu puteau fi număraţi pe degetele de la o singură mână. Am preferat un stil cât mai simplu, direct, dar şi foarte sarcastic, atunci când subiectul îl impune. Sunt un mare împătimit al vinurilor de Bordeaux, în special, dobândind o fascinaţie aproape de neexplicat pentru tot ceea ce ţine de această zonă. Prefer vinurile mature ale Lumii Vechi, exemplarele din Lumea Nouă încă nereuşind să-mi spună ceva în mod special (există şi excepţii, desigur). Au trecut deja ani buni de impresii, critică aspră şi poveşti din lumea vinului, iar pasiunea nu a a slăbit nici o clipă, ba chiar a devenit din ce în ce mai puternică.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Nu a fost o idee rea ca Prince Matei sa primeasca un frate mai mic, dupa modelul marilor proprietati din lumea larga. De obicei, ideea este sa te bucuri de aceeasi expertiza de care are parte eticheta principala, dar si de o abordabilitate mai mare in tinerete a etichetei secundare. Ei bine, Petit Matei intruneste aceste conditii, chiar daca structura taninoasa din final i-ar mai permite sa se odihneasca ceva ani in sticla. Pe scurt, avem un vin cu o influenta destul de mare din partea lemnului, dar care afiseaza destul fruct bine copt pentru a face fata provocarii. Sunt curios cum va evolua stilistic aceasta eticheta in viitor.
Nimic nou sub soarele de la Aliman. Nu o spun intr-un mod negativ, din contra; cei de la Alira sunt de apreciat pentru ca ofera clientilor un stil consistent, an dupa an. Fruct bine copt, dulceturi, dar se pare ca acest an vine cu un plus de suculenta si prospetime. Ceea ce nu este un capitol deloc rau in cartea subsemnatului. Fanii Alira nu vor fi dezamagiti.
Nu cred ca aceasta gama de la Oprisor, dedicata celor mai importanti sfinti din calendarul religios, mai are nevoie de vreo prezentare. In continuare, se remarca o constanta in stil si calitate a acestor vinuri, care nu se departeaza foarte mult de canon. Usor de inteles, cu fructe rosii dulci, suculente, aluzii vanilate si taninuri bine coapte. Toate-s vechi si noua toate, vorba poetului
Ca de obicei, atunci cand te afli in fata unui vin spaniol, nu prea ai ce sa-i reprosezi. Cu atat mai mult unui Ribera del Duero. Totusi, acest Pruno m-a surprins nitel, in sensul in care nu s-a prezentat intr-o declinare moderna, cu fructul in fata, ci mai degraba mi-a adus aminte de un Bordeaux clasic. Destul de auster in exprimare, cu prospetime in detrimentul concentratiei exagerate, cu note lemnoase bine integrate, suplete si suculenta. Departe de a fi complicat, dar foarte usor de asociat cu diverse preparate gastronomice sau chiar de unul singur, intr-o seara ploioasa de toamna
Cunosteam deja varianta in rosu a acestui vin, asa ca sosirea variantei albe a fost chiar o surpriza pentru mine. Ei bine, pot spune ca Navicella alb este unul dintre cele mai reusite vinuri albe autohtone, pe care le-am incercat de ceva vreme incoace. Sunt foarte putine albe romanesti care detin carisma si personalitate, iar acesta este unul dintre ele. Extrem de echilibrat si elegant la nivel olfactiv, cu note subtile de fructe albe, piper alb, ardei gras, ierburi aromatice si sageti minerale. Senzatia de echilibru se continua si gustativ, unde aciditatea medie, notele citrice, minerale si tonice sunt sudate in cel mai placut mod cu putinta. Daca se va continua pe aceasta linie, Navicella va deveni, cu siguranta, unul dintre albele de referinta de pe aceste plaiuri.
De multe ori, alegerea unui vin burgund poate da multe batai de cap, mai ales cand producatorul joaca in rol foarte important in ecuatie. Iar cand mai multi producatori poarta acelasi nume, sarcina devine si mai complicata. Deci, a nu se confunda cu mult mai celebrul William Fevre, aici avem de-a face cu un producator diferit. Dar datele problemei nu se schimba radical in acest caz. Astfel, suntem intampinati de un Chablis direct, sincer, realizat dupa toate regulile canonului: fruct proaspat, mineralitate si aciditate taioasa. Ceea ce surprinde la acest nivel umil de clasificare este echilibrul de care da dovada suspectul nostru. Ceea ce ma face sa declar acest Chablis o valoare excelenta pentru apelatiunea generica in care este incadrat.
De multe ori, alegerea unui vin burgund poate da multe batai de cap, mai ales cand producatorul joaca in rol foarte important in ecuatie. Iar cand mai multi producatori poarta acelasi nume, sarcina devine si mai complicata. Deci, a nu se confunda cu mult mai celebrul William Fevre, aici avem de-a face cu un producator diferit. Dar datele problemei nu se schimba radical in acest caz. Astfel, suntem intampinati de un Chablis direct, sincer, realizat dupa toate regulile canonului: fruct proaspat, mineralitate si aciditate taioasa. Ceea ce surprinde la acest nivel umil de clasificare este echilibrul de care da dovada suspectul nostru. Ceea ce ma face sa declar acest Chablis o valoare excelenta pentru apelatiunea generica in care este incadrat.
De multe ori, alegerea unui vin burgund poate da multe batai de cap, mai ales cand producatorul joaca in rol foarte important in ecuatie. Iar cand mai multi producatori poarta acelasi nume, sarcina devine si mai complicata. Deci, a nu se confunda cu mult mai celebrul William Fevre, aici avem de-a face cu un producator diferit. Dar datele problemei nu se schimba radical in acest caz. Astfel, suntem intampinati de un Chablis direct, sincer, realizat dupa toate regulile canonului: fruct proaspat, mineralitate si aciditate taioasa. Ceea ce surprinde la acest nivel umil de clasificare este echilibrul de care da dovada suspectul nostru. Ceea ce ma face sa declar acest Chablis o valoare excelenta pentru apelatiunea generica in care este incadrat.
Dupa cum am tot spus si cu alte ocazii, atunci cand iti apare in drum un vin produs de marea familie Lurton, nu ar trebui sa iti faci multe griji; vei primi exact ce trebuie, pe fiecare palier de pret disponibil. La fel sta situatia si cu acest Sauvignon destul de interesant, care incearca sa impace atat fanii Lumii Vechi cat si pe cei ai Lumii Noi. Practic, avem un mix cu nuante exotice dar, in acelasi timp, invaluit intr-un scut de eleganta si retinere aromatica. Foarte usor de inteles si de baut, direct, savuros si surprinzator de bine echilibrat, in cel mai pur stil frantuzesc.
Dupa cum am tot spus si cu alte ocazii, atunci cand iti apare in drum un vin produs de marea familie Lurton, nu ar trebui sa iti faci multe griji; vei primi exact ce trebuie, pe fiecare palier de pret disponibil. La fel sta situatia si cu acest Sauvignon destul de interesant, care incearca sa impace atat fanii Lumii Vechi cat si pe cei ai Lumii Noi. Practic, avem un mix cu nuante exotice dar, in acelasi timp, invaluit intr-un scut de eleganta si retinere aromatica. Foarte usor de inteles si de baut, direct, savuros si surprinzator de bine echilibrat, in cel mai pur stil frantuzesc.
Crama Nastase este un jucator nou in piata vinului imbuteliat de la noi, dar deja si-a castigat o mica legiune de fani printre cunoscatori, mai ales prin Feteasca Neagra produsa aici. Ei bine, Feteasca Regala este un vin bun, chiar daca are un usor aer rustic (dar este de partea pozitiva a acestui spectru). Olfactiv inca este dominat de note drojdioase gen banana si mango, plus o doza sanatoasa de pere. Atacul este direct si necrutator, corpolenta la cote inalte, aciditatea medie si neintruziva. Finalul insa devine foarte interesant, fiind dominat de nuante mineral-calcaroase, care mi-au mers direct la suflet. Un semn evident al solului vulcanic prezent acolo.
Inainte de a trece la impresiile lasate de acest vin, trebuie sa fac o marturisire: nu am inteles niciodata combinatia de Sauvignon Blanc si Chardonnay. Nu pot sa inteleg exact de ce, dar este ceva acolo care, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, nu rezoneaza in cazul papilelor personale. Asta pana sa apara de nicaieri acest Anno, produs de Licorna. Si da, este cel mai reusit exemplar de acest gen pe care l-am incercat pana acum. La mile distanta de o incercare similara si mai timpurie a aceluiasi producator, dar pe gama Bon Viveur. Olfactiv, imediat dupa deschidere, este unul dintre cele mai originale vinuri albe autohtone care mi-au trecut prin fata narilor; un amalgam surprinzator de soc, multa menta si cimbrisor. Dupa circa 2 ore de respiro, notele mentolat-condimentate dau putin inapoi si lasa loc aluziilor citric-minerale. Gustativ, am avut parte de un vin precis, echilibrat, bine sudat si coerent. Aciditatea este foarte bine integrata si inca tine in frau impresia de corpolenta adusa de Chardonnay. Nu va lasati influentati de anul recoltei, pare ca vinul este la apogeu, asa ca va invit sa-i acordati o sansa.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...