Tot Loire, tot Udrea, dar altceva. Adică, altceva decât mă așteptam eu la un Sauvignon de Loire. Cel puțin pe nas, pentru că, Slavă Domnului, în gust revine la sentimente mai de Lume Veche. Ca să fiu mai precis, nasul m-a dus către cei mai expansivi enologi din Noua Zeelandă, care s-au apucat să facă vin după un party cu de toate. Nu detaliez... Mă rog, nu detaliez ce s-a consumat la acel party, dar trebuie să recunosc că atâtea flori, lychee și papaya eu n-am văzut nici în piața din Guangzhou. Dar, ca și viața, trece și acest atac olfactiv exuberant și vinul începe să aducă a Tours, cu o structură mlădioasă, însă foarte exactă, cu o aciditate crocantă și cu un final proaspăt și răcoritor. Un vin care merită încercat pentru că, pun pariu, sunt mulți care se vor îndrăgosti de el.

Inchide review

De pe malurile Loarei, dintr-o regiune unde prospețimea este literă de lege, Les Ligeriens este gândit ca un vin al momentelor simple — spontan, convivial, fără complicații. Un stil care nu caută profunzimi filozofice, ci plăcerea directă a unui pahar bine făcut, împărțit cu prietenii. Aromatic, vinul surprinde printr-un amestec generos de fructe coapte — mango, ananas, mere și mai ales piersici albe — peste care apar discret notele tipice de Sauvignon: agrișe, ușor vegetal, proaspăt. Totul este luminos și accesibil, fără excese. Gustativ, este echilibrat și rotund, cu un alcool moderat (12,5%) și o structură amplă la început, care se strânge elegant într-un final citric, de grapefruit. Mineralitatea fină, ușor salină, îi dă prospețime și îl păstrează viu și plăcut. Un vin simplu, corect și prietenos, făcut pentru aperitive, pește sau brânzeturi de capră — dar mai ales pentru acele momente fără planuri, în care stai la povești și uiți de timp.

Inchide review

Relaxat, primăvăratic, disco funk. Iarbă și soc, atât pe ochi dar și pe nas. Gălbui, solar, sprinten, cu aciditate bine pusă la punct și cu suficient farmec cât să nu rămână doar “încă un alb de Loara”. Un alb care nu cere sobrietate. Vrea temperatură bună, pahar potrivit și companie decentă. Ah, și muzică. French funk, disco ball și poate ceva fruct de mare-n blid.

Inchide review

Tot Loire, tot Udrea, dar altceva. Adică, altceva decât mă așteptam eu la un Sauvignon de Loire. Cel puțin pe nas, pentru că, Slavă Domnului, în gust revine la sentimente mai de Lume Veche. Ca să fiu mai precis, nasul m-a dus către cei mai expansivi enologi din Noua Zeelandă, care s-au apucat să facă vin după un party cu de toate. Nu detaliez... Mă rog, nu detaliez ce s-a consumat la acel party, dar trebuie să recunosc că atâtea flori, lychee și papaya eu n-am văzut nici în piața din Guangzhou. Dar, ca și viața, trece și acest atac olfactiv exuberant și vinul începe să aducă a Tours, cu o structură mlădioasă, însă foarte exactă, cu o aciditate crocantă și cu un final proaspăt și răcoritor. Un vin care merită încercat pentru că, pun pariu, sunt mulți care se vor îndrăgosti de el.

Inchide review

De pe malurile Loarei, dintr-o regiune unde prospețimea este literă de lege, Les Ligeriens este gândit ca un vin al momentelor simple — spontan, convivial, fără complicații. Un stil care nu caută profunzimi filozofice, ci plăcerea directă a unui pahar bine făcut, împărțit cu prietenii. Aromatic, vinul surprinde printr-un amestec generos de fructe coapte — mango, ananas, mere și mai ales piersici albe — peste care apar discret notele tipice de Sauvignon: agrișe, ușor vegetal, proaspăt. Totul este luminos și accesibil, fără excese. Gustativ, este echilibrat și rotund, cu un alcool moderat (12,5%) și o structură amplă la început, care se strânge elegant într-un final citric, de grapefruit. Mineralitatea fină, ușor salină, îi dă prospețime și îl păstrează viu și plăcut. Un vin simplu, corect și prietenos, făcut pentru aperitive, pește sau brânzeturi de capră — dar mai ales pentru acele momente fără planuri, în care stai la povești și uiți de timp.

Inchide review

Relaxat, primăvăratic, disco funk. Iarbă și soc, atât pe ochi dar și pe nas. Gălbui, solar, sprinten, cu aciditate bine pusă la punct și cu suficient farmec cât să nu rămână doar “încă un alb de Loara”. Un alb care nu cere sobrietate. Vrea temperatură bună, pahar potrivit și companie decentă. Ah, și muzică. French funk, disco ball și poate ceva fruct de mare-n blid.

Inchide review