Azi mă bucur de trei ori: o dată pentru că... Fetească Neagră, a doua oară pentru că... Săhăteni și a treia oară deoarece Liviu Grigorică. Dacă pentru primele două motivele vă sunt și dumneavoastră evidente, al treilea e mai personal și se justifică așa: dacă ai norocul ca în viață să te îndrăgostești de cursă lungă de niște artiști, stilul lor îți devine inconfundabil. La vin e ca la Bach sau, dacă vreți, opus diametral, ca la Țancă Uraganu. Dacă știi stilul artistului, regăsești în cam tot ceea ce face semnătura sa distinctivă. În ce privește vinul de azi, el poartă iscălitura unui om pe care îl admir de când l-am întâlnit prima oară și pe care tare mi-aș fi dorit să-l am ca mentor. În Galeron, domnul Profesor a reușit asamblarea a trei vinuri de Fetească Neagră din ani diferiți, unele baricate, altul nu, în care declarația de tipicitate a soiului se face simțită la fel de interesant ca în cazul unui alt vin din același soi și asamblat în aceeași manieră de care sunt îndrăgostit, făcut tot în Dealu Mare de o doamnă. Dar Galeronul are, pentru mine cel puțin, particularitatea unică pe care Liviu Grigorică o împărtășește majorității vinurilor pe care le face: memorabilitatea, element care face parte din declarația sa de stil. Spoiler alert, fiindcă nu vreau să zic mai mult - vinul trebuie gustat și degustat pe degajare: nu vă așteptați la un vin liniar, cu tușe bine definite pe un corp generos. Pregătiți-vă pentru nuanțe și schimbări neașteptate de ritm, ca la un thriller bun. Nu e un vin obișnuit, e un vin mare!

Inchide review

Deși au mai cochetat și în trecut cu omagierea unor clădiri istorice bucureștene prin etichetele sale, Domeniile Franco-Române o fac de această dată într-o manieră asumată și deplin declarată, propunând un vin dedicat arhitectului Albert Galeron, nume indisolubil legat de poate cea mai emblematică edificare a Capitalei: Ateneul Român. Pentru a marca această intenție aproape ceremonială, nu a fost suficient un ambalaj premoum. În cupaj au fost aduse ingrediente fundamentale: potențialul soiului-portdrapel al țării noastre, Feteasca Neagră, măiestria deja consacrată a „winemakerului” Liviu Grigorică și sârguința dovedita a lui Valentin Rotaru. Rezultatul este un vin bombastic și stilat, cu volume generoase și o construcție eclectică, susținută de un fruct copt, abundent. Murele și afinele se simt pe deplin în largul lor, acompaniate de discrete, dar seducătoare, note de vanilie si condimente orientale. Taninurile au o mușcătură precisă, bine calibrată — nici prea incisivă, nici prea blândă. Un vin pe care l-aș așeza fără ezitare în calendarul de Advent, într-una dintre căsuțele sale cele mai prețioase.

Inchide review

În Dealu Mare, la Săhăteni, Feteasca Neagră este reinterpretată într-un stil ambițios, aproape arhitectural. Galeron Roșu Cuvée Paul Louis Albert poartă numele arhitectului francez care a proiectat Ateneul Român — o construcție monumentală, echilibrată și riguroasă — și își asumă, la rândul său, rolul de omagiu adus structurii, proporției și durabilității. Asamblajul reunește trei recolte diferite de Fetească Neagră: 2021 (18 luni în baric), 2022 (12 luni în baric) și 2024 (inox), fiecare contribuind la edificiul final al vinului. Nasul este opulent, dominat de stejar proaspăt și baric nou, cu note de prune uscate, vanilie, cedru și accente minerale ce duc cu gândul la trufe negre de pădure. Fructul este prezent, dar îmbrăcat într-o amprentă intensă a maturării în baric, conturând un profil serios, concentrat, construit mai degrabă pe structură decât pe expresia pură de soi. Gustativ, vinul este masiv și bine închegat, cu taninuri ferme, aciditate vie și alcool perfect integrat, în ciuda celor 14,5%. Apar note de cireșe negre, prune și vișine supracoapte, ciocolată amăruie, tabac și piper. Finalul este lung și persistent, cu impresii de fructe negre confiate și o mineralitate discretă. Un vin construit mai degrabă ca o clădire de patrimoniu decât ca o schiță spontană: solid, riguros, cu potențial de învechire și o eleganță care cere timp pentru a se revela. La fel ca Ateneul Român, nu caută să fie grăbit înțeles, ci contemplat.

Inchide review

Azi mă bucur de trei ori: o dată pentru că... Fetească Neagră, a doua oară pentru că... Săhăteni și a treia oară deoarece Liviu Grigorică. Dacă pentru primele două motivele vă sunt și dumneavoastră evidente, al treilea e mai personal și se justifică așa: dacă ai norocul ca în viață să te îndrăgostești de cursă lungă de niște artiști, stilul lor îți devine inconfundabil. La vin e ca la Bach sau, dacă vreți, opus diametral, ca la Țancă Uraganu. Dacă știi stilul artistului, regăsești în cam tot ceea ce face semnătura sa distinctivă. În ce privește vinul de azi, el poartă iscălitura unui om pe care îl admir de când l-am întâlnit prima oară și pe care tare mi-aș fi dorit să-l am ca mentor. În Galeron, domnul Profesor a reușit asamblarea a trei vinuri de Fetească Neagră din ani diferiți, unele baricate, altul nu, în care declarația de tipicitate a soiului se face simțită la fel de interesant ca în cazul unui alt vin din același soi și asamblat în aceeași manieră de care sunt îndrăgostit, făcut tot în Dealu Mare de o doamnă. Dar Galeronul are, pentru mine cel puțin, particularitatea unică pe care Liviu Grigorică o împărtășește majorității vinurilor pe care le face: memorabilitatea, element care face parte din declarația sa de stil. Spoiler alert, fiindcă nu vreau să zic mai mult - vinul trebuie gustat și degustat pe degajare: nu vă așteptați la un vin liniar, cu tușe bine definite pe un corp generos. Pregătiți-vă pentru nuanțe și schimbări neașteptate de ritm, ca la un thriller bun. Nu e un vin obișnuit, e un vin mare!

Inchide review

Deși au mai cochetat și în trecut cu omagierea unor clădiri istorice bucureștene prin etichetele sale, Domeniile Franco-Române o fac de această dată într-o manieră asumată și deplin declarată, propunând un vin dedicat arhitectului Albert Galeron, nume indisolubil legat de poate cea mai emblematică edificare a Capitalei: Ateneul Român. Pentru a marca această intenție aproape ceremonială, nu a fost suficient un ambalaj premoum. În cupaj au fost aduse ingrediente fundamentale: potențialul soiului-portdrapel al țării noastre, Feteasca Neagră, măiestria deja consacrată a „winemakerului” Liviu Grigorică și sârguința dovedita a lui Valentin Rotaru. Rezultatul este un vin bombastic și stilat, cu volume generoase și o construcție eclectică, susținută de un fruct copt, abundent. Murele și afinele se simt pe deplin în largul lor, acompaniate de discrete, dar seducătoare, note de vanilie si condimente orientale. Taninurile au o mușcătură precisă, bine calibrată — nici prea incisivă, nici prea blândă. Un vin pe care l-aș așeza fără ezitare în calendarul de Advent, într-una dintre căsuțele sale cele mai prețioase.

Inchide review

În Dealu Mare, la Săhăteni, Feteasca Neagră este reinterpretată într-un stil ambițios, aproape arhitectural. Galeron Roșu Cuvée Paul Louis Albert poartă numele arhitectului francez care a proiectat Ateneul Român — o construcție monumentală, echilibrată și riguroasă — și își asumă, la rândul său, rolul de omagiu adus structurii, proporției și durabilității. Asamblajul reunește trei recolte diferite de Fetească Neagră: 2021 (18 luni în baric), 2022 (12 luni în baric) și 2024 (inox), fiecare contribuind la edificiul final al vinului. Nasul este opulent, dominat de stejar proaspăt și baric nou, cu note de prune uscate, vanilie, cedru și accente minerale ce duc cu gândul la trufe negre de pădure. Fructul este prezent, dar îmbrăcat într-o amprentă intensă a maturării în baric, conturând un profil serios, concentrat, construit mai degrabă pe structură decât pe expresia pură de soi. Gustativ, vinul este masiv și bine închegat, cu taninuri ferme, aciditate vie și alcool perfect integrat, în ciuda celor 14,5%. Apar note de cireșe negre, prune și vișine supracoapte, ciocolată amăruie, tabac și piper. Finalul este lung și persistent, cu impresii de fructe negre confiate și o mineralitate discretă. Un vin construit mai degrabă ca o clădire de patrimoniu decât ca o schiță spontană: solid, riguros, cu potențial de învechire și o eleganță care cere timp pentru a se revela. La fel ca Ateneul Român, nu caută să fie grăbit înțeles, ci contemplat.

Inchide review