Salvaterra își are sediul în Villa Giona, o reședință istorică din secolul al XVI-lea, printre cele mai fascinante din zonă. În spatele ei stau 600 de hectare de vie în Veneto, de la Lacul Garda până la dealurile vulcanice Euganee, împărțite în opt domenii, și o casă cunoscută pentru stăpânirea tehnicilor de uscare a strugurilor pentru Amarone și Ripasso. Corvina, Corvinone și Rondinella stau la uscat natural trei-patru luni înainte de fermentare, iar 2021 a fost un an pornit cu înghețuri de primăvară și încheiat cu o vară caldă și secetoasă – un an care se simte în pahar. La primul nas, intensitatea vine direct: cireșe negre, mure și vișine, toate în plină coacere, cu lemnul dulce strecurat printre ele ca o semnătură a strugurilor stafidiți. Fructul copt domină – apoi o violetă și o zmeură proaspătă luminează compoziția și anunță că povestea nu se termină în compot. Gustul contrazice nasul cu eleganță. Aciditatea ridicată deschide un vin suculent, plin, cu taninuri delicate care nu strâng, ci îmbracă. Cei 16% de alcool se topesc în structură – și totuși vinul rămâne proaspăt, aproape revigorant, condus de fructe roșii vii care trădează mai multă tinerețe decât lasă nasul să se ghicească. Finalul e lung, de merișoare și măceșe, exact acolo unde un Amarone obișnuit ar fi pus dulceața.

Inchide review

Un Amarone tinerel, dar vânjos, cum îi stă bine stilului. Culoarea e mai matură decât ar spune anul de producție, aromele un pic închise (are nevoie de măcar 30 de minute de decantare, dar ideal ar fi spre 90), corpul relativ suplu ascunde intensități nebănuite... În total, un vin frumos, prietenos, destul de direct. Note de cireșe negre, smochine, caramel, vișine de compot, dar și ceva lemn de cedru, piper și câteva nuanțe întunecat-pământoase. Gustul crește de la mediu la intens în câteva secunde, aciditatea e vie, iar complexitatea stă ascunsă în spatele unei unități coerente – e acolo, dacă vrei să-l studiezi, dar nu te trage de mânecă. Mai mult, cred că e un vin care și-ar dori compania unei tocănițe de mistreț...

Inchide review

Amarone della Valpolicella este una dintre acele denumiri care stârnesc aproape instantaneu interesul iubitorilor de vin italian. Asociat cu metoda tradițională a deshidratării strugurilor și cu vinuri generoase, deopotrivă în aromă și în alcool, acest stil are însă propriile trepte de complexitate, de la interpretări accesibile și directe până la exemplare cu adevărat memorabile. Salvaterra Amarone della Valpolicella 2021 se așază mai degrabă la baza acestei galerii, fără pretenții de blazon, dar cu suficiente argumente pentru a-și revendica locul în poveste. Fructul generos și discreta amprentă de migdală îi conferă câteva dintre reperele recognoscibile ale stilului, chiar dacă profunzimea și rafinamentul nu sunt neapărat atuurile sale principale. Nu este Amarone-ul pe care îl alegi pentru o revelație, ci unul pe care îl poți deschide fără prea multe ceremonii. Așezat lângă un platou de salumi italienești și câteva brânzeturi maturate, își găsește firesc locul și nu riscă nicidecum să se facă de râs.

Inchide review

Salvaterra își are sediul în Villa Giona, o reședință istorică din secolul al XVI-lea, printre cele mai fascinante din zonă. În spatele ei stau 600 de hectare de vie în Veneto, de la Lacul Garda până la dealurile vulcanice Euganee, împărțite în opt domenii, și o casă cunoscută pentru stăpânirea tehnicilor de uscare a strugurilor pentru Amarone și Ripasso. Corvina, Corvinone și Rondinella stau la uscat natural trei-patru luni înainte de fermentare, iar 2021 a fost un an pornit cu înghețuri de primăvară și încheiat cu o vară caldă și secetoasă – un an care se simte în pahar. La primul nas, intensitatea vine direct: cireșe negre, mure și vișine, toate în plină coacere, cu lemnul dulce strecurat printre ele ca o semnătură a strugurilor stafidiți. Fructul copt domină – apoi o violetă și o zmeură proaspătă luminează compoziția și anunță că povestea nu se termină în compot. Gustul contrazice nasul cu eleganță. Aciditatea ridicată deschide un vin suculent, plin, cu taninuri delicate care nu strâng, ci îmbracă. Cei 16% de alcool se topesc în structură – și totuși vinul rămâne proaspăt, aproape revigorant, condus de fructe roșii vii care trădează mai multă tinerețe decât lasă nasul să se ghicească. Finalul e lung, de merișoare și măceșe, exact acolo unde un Amarone obișnuit ar fi pus dulceața.

Inchide review

Un Amarone tinerel, dar vânjos, cum îi stă bine stilului. Culoarea e mai matură decât ar spune anul de producție, aromele un pic închise (are nevoie de măcar 30 de minute de decantare, dar ideal ar fi spre 90), corpul relativ suplu ascunde intensități nebănuite... În total, un vin frumos, prietenos, destul de direct. Note de cireșe negre, smochine, caramel, vișine de compot, dar și ceva lemn de cedru, piper și câteva nuanțe întunecat-pământoase. Gustul crește de la mediu la intens în câteva secunde, aciditatea e vie, iar complexitatea stă ascunsă în spatele unei unități coerente – e acolo, dacă vrei să-l studiezi, dar nu te trage de mânecă. Mai mult, cred că e un vin care și-ar dori compania unei tocănițe de mistreț...

Inchide review

Amarone della Valpolicella este una dintre acele denumiri care stârnesc aproape instantaneu interesul iubitorilor de vin italian. Asociat cu metoda tradițională a deshidratării strugurilor și cu vinuri generoase, deopotrivă în aromă și în alcool, acest stil are însă propriile trepte de complexitate, de la interpretări accesibile și directe până la exemplare cu adevărat memorabile. Salvaterra Amarone della Valpolicella 2021 se așază mai degrabă la baza acestei galerii, fără pretenții de blazon, dar cu suficiente argumente pentru a-și revendica locul în poveste. Fructul generos și discreta amprentă de migdală îi conferă câteva dintre reperele recognoscibile ale stilului, chiar dacă profunzimea și rafinamentul nu sunt neapărat atuurile sale principale. Nu este Amarone-ul pe care îl alegi pentru o revelație, ci unul pe care îl poți deschide fără prea multe ceremonii. Așezat lângă un platou de salumi italienești și câteva brânzeturi maturate, își găsește firesc locul și nu riscă nicidecum să se facă de râs.

Inchide review