In cativa ani, cei de la Valea Ascunsa au demonstrat ca pot produce vinuri albe solide. Nici Isprava Soniei nu face exceptie. Note puternice de pomelo si agrise, un rest de zahar tolerabil si un final citric, coerent. Chiar daca albele demiseci nu sunt printre favoritele mele (mai ales, Sauvignon Blanc), acest exemplar este cat se poate de bine sudat, pentru ce se doreste a fi.

Inchide review

Din capul locului trebuie spus că un premiu câștigat la Mundus Vini e mare lucru. Asta fiindcă, întocmai cum arată numele competiției, aici participă vinuri din toată lumea, costurile de înscriere sunt deloc neglijabile, iar juriul este foarte exigent. Argintul este în acest caz "isprava Soniei": un Sauvignon Blanc de la o cramă obscură dintr-o țară prea puțin cunoscută ca producătoare de vin, pentru că asta e încă cruda realitate, urcă azi pe podium și la "un vin pe zi". Dacă doriți să vedeți și să simțiți ce înseamnă un vin de terroir de o calitate recunoscută, acum e momentul! Ați mai băut cu siguranță Sauvignon Blanc, un soi de o tipicitate aproape de neconfundat și vă place. Surpriza vine prin stil și abordare, care sunt cu adevărat unice. Pentru cei care știu la ce mă refer, Isprava Soniei e mai degrabă un vin clasic, de lume veche, în care nuanțele și cumințenia fac o expresie din ce în ce mai rară. Că merită cumpărat măcar și numai pentru asta, e puțin spus.

Inchide review

Recompensat cu argint la Mundus VIni, acesta e un Sauvignon Blanc super-simpatic, interesant, și care dovedește că nu doar Riesling-ul sau Chenin-ul pot fi baute cu plăcere într-o varianta demiseacă. Mai ales mi se pare că își arată foarte frumos originea - lucru greu cuantificabil, fiindcă vorbim și de cramă și oameni, nu doar de zonă. Dar mi-au plăcut foarte mult aerul serios și totuși jucăuș, aromele care combină lucruri taioase, vegetal-minerale sau citrice, cu note mai solare de piersici și caise confiate - totul menținut într-un ansamblu unitar, mai degrabă discret, dar complex, fără exagerările climatelor mai calde (sau ale lumii noi). Iar gustativ e exact la fel: zahărul dă o nota jucăușă, dar aciditatea și notele minerale (ori citrice) nu-l lasă să-și facă de cap, mijlocul e frumos conturat iar finalul e de Sauvignon Blanc rasat, insă cu un pic de... zahăr. Dacă ceva poate fi delicios fără să sară în ochi, acesta e acel lucru.

Inchide review

In cativa ani, cei de la Valea Ascunsa au demonstrat ca pot produce vinuri albe solide. Nici Isprava Soniei nu face exceptie. Note puternice de pomelo si agrise, un rest de zahar tolerabil si un final citric, coerent. Chiar daca albele demiseci nu sunt printre favoritele mele (mai ales, Sauvignon Blanc), acest exemplar este cat se poate de bine sudat, pentru ce se doreste a fi.

Inchide review

Din capul locului trebuie spus că un premiu câștigat la Mundus Vini e mare lucru. Asta fiindcă, întocmai cum arată numele competiției, aici participă vinuri din toată lumea, costurile de înscriere sunt deloc neglijabile, iar juriul este foarte exigent. Argintul este în acest caz "isprava Soniei": un Sauvignon Blanc de la o cramă obscură dintr-o țară prea puțin cunoscută ca producătoare de vin, pentru că asta e încă cruda realitate, urcă azi pe podium și la "un vin pe zi". Dacă doriți să vedeți și să simțiți ce înseamnă un vin de terroir de o calitate recunoscută, acum e momentul! Ați mai băut cu siguranță Sauvignon Blanc, un soi de o tipicitate aproape de neconfundat și vă place. Surpriza vine prin stil și abordare, care sunt cu adevărat unice. Pentru cei care știu la ce mă refer, Isprava Soniei e mai degrabă un vin clasic, de lume veche, în care nuanțele și cumințenia fac o expresie din ce în ce mai rară. Că merită cumpărat măcar și numai pentru asta, e puțin spus.

Inchide review

Recompensat cu argint la Mundus VIni, acesta e un Sauvignon Blanc super-simpatic, interesant, și care dovedește că nu doar Riesling-ul sau Chenin-ul pot fi baute cu plăcere într-o varianta demiseacă. Mai ales mi se pare că își arată foarte frumos originea - lucru greu cuantificabil, fiindcă vorbim și de cramă și oameni, nu doar de zonă. Dar mi-au plăcut foarte mult aerul serios și totuși jucăuș, aromele care combină lucruri taioase, vegetal-minerale sau citrice, cu note mai solare de piersici și caise confiate - totul menținut într-un ansamblu unitar, mai degrabă discret, dar complex, fără exagerările climatelor mai calde (sau ale lumii noi). Iar gustativ e exact la fel: zahărul dă o nota jucăușă, dar aciditatea și notele minerale (ori citrice) nu-l lasă să-și facă de cap, mijlocul e frumos conturat iar finalul e de Sauvignon Blanc rasat, insă cu un pic de... zahăr. Dacă ceva poate fi delicios fără să sară în ochi, acesta e acel lucru.

Inchide review