Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Cei care-au mai incercat acest vin, de altfel destul de cunoscut pe la noi, nu vor fi dezamagiti nici de editia 2020. E la fel de direct si expresiv ca-ntotdeauna, cu mult fruct proaspat si nuante florale, dar si note ierboase intense, care amintesc de un cu totul alt soi. Gustativ impresia de prospetime se pastreaza, dar daca-l lasati sa se incalzeasca in pahar veti constata ca si textura are lucruri interesante de zis, asta pe langa o usoara dulceata pe final - oricum, totul e bine echilibrat si se comporta admirabil la o gama larga de temperaturi. Are si un dop usor de scos, asa ca nu stiu daca sa-l recomand ca vin de picnic, de zi cu zi sau gastronomic - i-ar sta bine langa tot felul de vietati marine, dar si langa salate. Asa ca-l recomand ca vin simpatic, usor de baut si inteles, si va decideti voi exact ce faceti cu el.
Iata un Shiraz cu care mergi la sigur: usor de desfacut, usor de apreciat, si in acelasi timp cat se poate de interesant. Aromatic e intens, cum ne-am si astepta, cu o combinatie seducatoare de fruct proaspat, tonuri florale si tot felul de ingrediente de patiserie si cofetarie. Dar partea cea mai interesanta e gustul: carnos si in acelasi timp suplu, proaspat, persistent. E foarte bun imediat dupa deschidere, dar se va exprima la maxim daca il lasati sa respire un pic mai mult (si eventual il si raciti o idee).
Duo by Enira nu dezamageste nici de data asta: carnos, dens, solid, plin de arome de fruct supracopt, cu nuante pamantoase si condimentate. Are insa si aciditate cat sa-l faca jucaus si plin de vino-ncoa: o mica bestie prietenoasa.
Cum am vazut si la alte Sauvigon-uri Blanc dobrogene, si acesta vine cu arome intense de fruct dulce - nu neaparat din registrul exotic, ci mai degraba confiat. Desigur, sustinute din spate de note mai proaspete de citrice si ardei verde regulamentar. Gustul are acelasi profil dulceag, cu onctuozitate ridicata si aciditate nu tocmai taioasa, care lasa balanta mai inclinata spre zona decadentei decat spre cea a prospetimii, dar in limite decente. Pe scurt, vorbim de un stil foarte usor de inteles si apreciat, dar nu lipsit de merite - textura si finalul mi-au placut mult.
Cum am vazut si la alte Sauvigon-uri Blanc dobrogene, si acesta vine cu arome intense de fruct dulce - nu neaparat din registrul exotic, ci mai degraba confiat. Desigur, sustinute din spate de note mai proaspete de citrice si ardei verde regulamentar. Gustul are acelasi profil dulceag, cu onctuozitate ridicata si aciditate nu tocmai taioasa, care lasa balanta mai inclinata spre zona decadentei decat spre cea a prospetimii, dar in limite decente. Pe scurt, vorbim de un stil foarte usor de inteles si apreciat, dar nu lipsit de merite - textura si finalul mi-au placut mult.
Nici n-am apucat bine sa ma dezmeticesc, ca vinul asta m-a luat pe sus, cu atacul lui intens de fructe foarte coapte (ba chiar stafidite), cu textura carnoasa si senzatii dulcege din belsug. A continuat direct, fara surprize, spre un final lung si condimentat, cu aciditate si taninuri vizibile, care echilibreaza foarte bine ansamblul. A doua zi, mai multa eleganta: senzatii dulcege estompate, fruct clar conturat, ceva note eterice. Si mai ales o impresie de suculenta neasteptata pentru nivelul asta de alcool. Nu stiu altii cum sunt, mie treaba asta chiar mi-a placut. Doar nu-l lasati sa se incalzeasca prea tare.
Nici n-am apucat bine sa ma dezmeticesc, ca vinul asta m-a luat pe sus, cu atacul lui intens de fructe foarte coapte (ba chiar stafidite), cu textura carnoasa si senzatii dulcege din belsug. A continuat direct, fara surprize, spre un final lung si condimentat, cu aciditate si taninuri vizibile, care echilibreaza foarte bine ansamblul. A doua zi, mai multa eleganta: senzatii dulcege estompate, fruct clar conturat, ceva note eterice. Si mai ales o impresie de suculenta neasteptata pentru nivelul asta de alcool. Nu stiu altii cum sunt, mie treaba asta chiar mi-a placut. Doar nu-l lasati sa se incalzeasca prea tare.
Nici n-am apucat bine sa ma dezmeticesc, ca vinul asta m-a luat pe sus, cu atacul lui intens de fructe foarte coapte (ba chiar stafidite), cu textura carnoasa si senzatii dulcege din belsug. A continuat direct, fara surprize, spre un final lung si condimentat, cu aciditate si taninuri vizibile, care echilibreaza foarte bine ansamblul. A doua zi, mai multa eleganta: senzatii dulcege estompate, fruct clar conturat, ceva note eterice. Si mai ales o impresie de suculenta neasteptata pentru nivelul asta de alcool. Nu stiu altii cum sunt, mie treaba asta chiar mi-a placut. Doar nu-l lasati sa se incalzeasca prea tare.
Dragaica din 2018 m-a luat prin surprindere: vinul suplu pe care-l stiam din editiile anterioare pare sa fi luat in greutate. Aromele s-au dus mai spre zona supracoapta, pastrand totusi notele condimentate, in timp ce textura e plina, cu tanini aderenti si aciditate relativ joasa in context. Ideal ar fi sa-l aerati un pic si poate sa-l raciti un pic, doar un pic. In fine, ramane vinul bun cu care ne-am obisnuit, dar reflecta anul de recolta foarte cald.
Mere Golden si Ionatan, ceva lime si ierburi aromatice, usoare indicii minerale - vinul de azi se deschide foarte frumos in pahar daca e lasat sa se incalzeasca o idee si sa se reobisnuiasca cu aerul. Gustul are un pic de onctuozitate, dar mai ales o senzatie tonica pe final: o combinatie dintre aciditatea buna si o usoara doza de compusi fenolici. Nu va asteptati la prea multa dulceata; e un vin un pic angular, pe care ar fi mai bine sa-l puneti langa ceva de mancare, mai ales ca in mod sigur face pofta de asa ceva. Si gratie texturii il veti putea asocia cu multe lucruri.
Craciunul a trecut dar mese festive vor mai fi, iar vinul de azi e facut pentru asa ceva. Are de toate pentru toti: fruct proaspat si expresiv, destule senzatii dulcege la nivel gustativ, multe condimente (din gama data de baric: scortisoara, cacao, un pic de vanilie), dar si tanini un pic neimblanziti, pentru cei care se bucura de asa ceva (desigur, sunt utili si pentru mancaruri bazate pe carne). In fine, un exemplar onest, bine facut, care beneficiaza de un pic de aerare, dar se exprima placut si fara pregatiri prealabile.
Iata ca Feteasca Neagra poate da rezultate cat se poate de placute si in nordul tarii - de data asta in Teaca, pe langa mai cunoscuta Lechinta, in Bistrita-Nasaud. Dupa cum putem intui, e vorba de o Feteasca baricata, lucru care se poriveste perfect cu aromele intense si precise de fruct proaspat (cu tuse pamantoase) si corpul matasos, suplu, dublat de aciditate serioasa. E un vin foarte usor de baut, suculent, si in acelasi timp complex, expresiv si plin de viata. Vine de pe o linie complet paralela cu cea a exemplarelor din Dealu Mare, dar este una din cele mai placute surprize ale anului, din punctul meu de vedere. De incercat neaparat!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...