PAOLO MENNINI NEGRU DE DRAGASANI 2018 Crama Mennini

Sub catifeaua imaculata, ce vine insotita de parfumuri de mura si cireasa amara, se simte nelinistea unui vin neastamparat, cu personalitate, ce face parca eforturi sa isi ascunda muschii sub croiala neteda. Vine cu mult fruct, dar si cu nuante vegetale șoptite pe sub umbra de fruze de dafin. Pentru mine prima intalnire cu acest Negru de Dragasani a deschis pur și simplu pofta de al vedea evoluand atat in sticla cat si de la o recolta la alta.

Inchide review

Acesta este probabil cel mai "ambitios" Negru de Dragasani incercat de mine. Ca sa fiu mai clar, ambitia enologului pare ca a fost sa invarta la maxim butoanele fiecarui element pentru a obtine o mica bestie, unica in felul ei. La doua zile de la deschidere, as zice ca rezultatul e unul placut: aromele date de baric se completeaza bine cu cele de fruct supracopt, aproape gemos, dar care pastreaza macar un pic din caracterul "spicy" al soiului, plus impresia interesanta de piure de castane pe care am mai intalnit-o si la alti producatori din Dragasani. Gustativ incepe cu destula dulceata, are un mijloc amplu, neasteptat de suculent, de-ai zice ca va aluneca rapid pe gat, dar asta doar pana sa se dezlantuie cu adevarat taninurile un pic uscate si verzi - agresive mai degraba prin abundenta. E adevarat ca eu unul prefer lucrurile mai lin curgatoare, dar pentru amatorii de fruct supracopt, corpolenta si taninuri mai dure acest vin se va potrivi foarte bine. O experienta interesanta, mai ales daca il aerati cu simt de raspundere.

Inchide review

O abordare, cel putin pentru mine, neobisnuita pentru acest soi. Adica un Negru transformat intr-un vin intelectual si sobru, in conditiile in care – din nou, foarte personal – mi se parea ca radacina sa rustica este cea care il defineste si il deosebeste. Imaginea asta de vin high-class este accentuata si de sticla grea si pretioasa… Totusi, nimic gresit la acest vin, ba chiar educatia (élèvage, nu?) il face extrem de promitator in ceea ce priveste capacitatea de invechire. In rest, taninuri inca destul de prezente, dar fin-catifelate (numai bun de pus langa o carne la gratar), fructe de padure din plin, final suculent, cu accente placute de piperuri si condimente

Inchide review

Sub catifeaua imaculata, ce vine insotita de parfumuri de mura si cireasa amara, se simte nelinistea unui vin neastamparat, cu personalitate, ce face parca eforturi sa isi ascunda muschii sub croiala neteda. Vine cu mult fruct, dar si cu nuante vegetale șoptite pe sub umbra de fruze de dafin. Pentru mine prima intalnire cu acest Negru de Dragasani a deschis pur și simplu pofta de al vedea evoluand atat in sticla cat si de la o recolta la alta.

Inchide review

Acesta este probabil cel mai "ambitios" Negru de Dragasani incercat de mine. Ca sa fiu mai clar, ambitia enologului pare ca a fost sa invarta la maxim butoanele fiecarui element pentru a obtine o mica bestie, unica in felul ei. La doua zile de la deschidere, as zice ca rezultatul e unul placut: aromele date de baric se completeaza bine cu cele de fruct supracopt, aproape gemos, dar care pastreaza macar un pic din caracterul "spicy" al soiului, plus impresia interesanta de piure de castane pe care am mai intalnit-o si la alti producatori din Dragasani. Gustativ incepe cu destula dulceata, are un mijloc amplu, neasteptat de suculent, de-ai zice ca va aluneca rapid pe gat, dar asta doar pana sa se dezlantuie cu adevarat taninurile un pic uscate si verzi - agresive mai degraba prin abundenta. E adevarat ca eu unul prefer lucrurile mai lin curgatoare, dar pentru amatorii de fruct supracopt, corpolenta si taninuri mai dure acest vin se va potrivi foarte bine. O experienta interesanta, mai ales daca il aerati cu simt de raspundere.

Inchide review

O abordare, cel putin pentru mine, neobisnuita pentru acest soi. Adica un Negru transformat intr-un vin intelectual si sobru, in conditiile in care – din nou, foarte personal – mi se parea ca radacina sa rustica este cea care il defineste si il deosebeste. Imaginea asta de vin high-class este accentuata si de sticla grea si pretioasa… Totusi, nimic gresit la acest vin, ba chiar educatia (élèvage, nu?) il face extrem de promitator in ceea ce priveste capacitatea de invechire. In rest, taninuri inca destul de prezente, dar fin-catifelate (numai bun de pus langa o carne la gratar), fructe de padure din plin, final suculent, cu accente placute de piperuri si condimente

Inchide review