Un entuziast gourmet şi critic de vin din Bucureşti, sunt îndrăgostit de “plăcerile tihnite”. Doresc să orientez şi să mă orientez, alături de cei care mă urmăresc, prin oferta de vinuri bune şi foarte bune a magazinelor specializate (şi nu numai!) de la noi.
Critic de vin internaţional, jurnalist de vin si oenolog pasionat, am o experienţă de peste 20 ani în comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobândită în străinătate, unde am lucrat în diverse crame şi podgorii din Italia, Franţa şi Anglia şi unde mi-am perfecţionat competențele de degustător.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Astăzi aveți ocazia să vă adjudecați un vin cam deosebit, făcut dintr-un soi destul de rar întâlnit și la un nivel de vinificație de cea mai bună calitate. Tocmai fiindcă e neobișnuit, vă dau niște indicii de degustare, cum nu-mi mai stă demult în obicei. Deci, iată: Roccamora 2021 e un vin rubiniu întunecat, cu un atac viguros, foarte fructat, care se dezvoltă pe palat, la următoarele înghițituri, surprinzător de catifelat și de elegant aromatic. Nasul detectează fructe roșii, piele argăsită, tutun și cola (aici voiam să fac o glumă tehnică, dar cu oameni ca dvs. chiar nu e cazul), iar gustul amplu este la început dulceag, ca apoi să devină sec și onctuos, lăsând pe finalul cald și vibrant să se exprime note de trandafiri, cireșe, marțipan, ceva trufe negre și pudră de cacao. Una peste alta, e un vin foarte reușit, extrem de nimerit pentru mesele elaborate de Sărbători și care, după părerea mea, face toți banii!
Fiindcă am un nume banal, de mic m-au intrigat numele cu o sonoritate deosebită peste care dădeam în cărțile pe care le-am citit (mulțumiri postume marilor Jules Verne și Alexandre Dumas și pentru asta!). Pe măsură ce am crescut, am descoperit că nu numai străinii, ci și ai noștri au nume tulburător de frumoase: când citești despre Tonitza, Dalles sau Malaxa, de pildă, în afară de ce rămâne scris, îmi plăcea să-mi imaginez cum erau oamenii aceștia, cum arătau și cum se comportau, așa cum îți faci îndeobște un portret personal al zeilor. Când, apoi, ai plăcerea să cunoști oameni pe care-i cheamă Crivăț, Exarhu, Frâncu sau Negură, poți să pui cap la cap ce îți imaginezi despre persoanele în cauză și cum ți se arată ei de fapt. Jocul e tare fain, chestia e să ai cu cine! Acum, că ați prins ideea, să ne întoarcem așadar la vinul de azi pe care l-am scris duminică, zi în care am citit despre posesorul unui nume genial, care mă obsedează de ceva vreme: Domenico Ghirlandaio. Pictorul florentin, de al cărui nume se leagă și cel al lui Michelangelo, care i-a fost ucenic, nu m-a impresionat neapărat prin arta sa, ci mai mult prin poveste. Vinul de astăzi - Ciacci Piccolomini d'Aragona are, tot așa, o poveste nemaipomenită, din care eu am reținut doar că proprietatea din Montalcino despre care vorbim, e îngrijită și acum de o familie descendentă direct din Papa Pius al II-lea și că aici se face vin încă din secolul al XVII-lea. Mi-a plăcut Toscana Rosso al lor din 2021 fiindcă am găsit în pahar un vin foarte versatil. Merge cu orice. Dar fix ca în cazul lui Ghirlandaio, pe gustul meu există un alt vin al lor care a fost dintotdeauna discipolul lui Rosso - și anume giganticul Brunello di Ciacci despre care aș fi incântat să scriu într-un episod viitor. ________________________________________
The rarest theorbo - Allegro by E. G. Baron played on the German Theorbo by Chris Hirst. Așa e vinul ăsta.În forma de mai sus am fost tentat să predau review-ul pentru vinul de azi. Doar atât și ar fi fost suficient să transmit, ca referință să-i zic ezoterică, absolut tot ce mi-a oferit acest Chardonnay, pe care nu l-am degustat, ca de obicei, ci l-am băut alaltăieri până la ultima picătură. Și totuși, vă sunt dator cu niște explicații mai clare, mai ales că vinul e excepțional: De Vitis Metamorfosis se leagă trei nume mari. Dealu Mare, locul de origine al multora dintre vinurile noastre de prim rang, Fiorenzo Rista, vechi si reputat oenolog, stabilit aici de o perioadă respectabilă de timp și experiența sa acumulată la grupul italian Antinori, din care se zice că face parte și Vitis - și care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Ca detaliu picant, până la acest Chardonnay, eu n-am știut că Vitis face și vinuri albe – le cunoșteam și le apreciam pe cele roșii. În fine, Chardonnay-ul acesta e o pasăre rară: pariez că nu seamănă cu niciunul pe care l-ați mai întâlnit, fiindcă împachetează tot ce știți despre vinificarea în sec a acestui soi generos într-o formă atât de tandră, jucăuș-sobră și surprinzătoare încât poate deveni, ca un drog, adictiv. Ca să rezonați cu ce încerc să vă conving, vă invit, înainte să cumpărați vinul, să ascultați preț de două minute jumătate piesa din link-ul cu care am început. E interpretată la teorbă, un instrument rarissim și fascinant de un muzician genial (grazie, Chris Hirst!). Și dacă am noroc să vă placă, o să vă prindeți ce-am vrut să zic!
De-abia s-au stins ecourile celei mai recente controverse din lumea vinului de la noi (sau s-or fi stins deja?) privind data din calendar când s-ar cuveni să sărbătorim Feteasca Regală, că, iată, la Unvinpezi apare întreita expresie a Feteștilor de la noi. Regala, Alba și Neagra dintr-un foc. Perfect timing, aș zice, însă nu dezvolt motivele ca să nu zgândăresc o cicatrice care, aparent, de-abia s-a vindecat, ci profit de ocazie să felicit producătorul Velvet Winery pentru o inițiativă demnă de toată lauda: asamblarea tuturor celor trei soiuri reprezentative, făcută cu mare meșteșug, într-un vin complex și gustos, care mie mi-a mers la inimă. N-o să fac acum pe deșteptul să mă hazardez să zic că pot identifica contribuția fiecărui soi din asamblaj în parte, vreau doar să semnalez un vin expresiv și bine structurat, generos aromatic pe zone de fruct și condiment, cu gust plin, mineral, cu aciditate plăcută și parcurs proaspăt, jovial. Deci, cât mai avem zile atât de fierbinți în față, iată: dacă avem cu cine, avem și cu ce!
Zilele astea, aflandu-ma la Bucuresti dupa destul de multa vreme, am norocul sa particip la cele trei mai evenimente de vin organizate in Capitala. La primul dintre ele, care s-a terminat lunea asta, am avut surpriza sa constat, in randul vizitatorilor nespecialisti, o vie si scormonitoare aplecare pentru aflarea unor detalii din cele mai subtile despre vinurile degustate: momentul recoltarii, aciditate, rest de zahar, metoda de vinificatie, tip si durata de maturare (daca-i la lemn, atunci din care si cat a stat vinul in baric/butoi? Ati folosit batonaj?), informatii pe care stiam ca le cer doar specialistii. N-a fost sa fie asa, consumatorii obisnuiti voiau sa stie totul despre vinul din pahar. Asta m-a uimit foarte, precum si faptul ca, in acelasi context, cam nimeni nu isi nota nimic despre informatiile cerute, dar asta-i alta poveste. Luind nota despre acest posibil nou trend, voi trata vinul de astazi un pic mai tehnic, nu cum v-am obisnuit pana acum, fiindca vad ca e foarte posibil ca asta sa doriti si in comentariile de la Un vin pe zi: mai putina poezie si mai mult informatie pura. Vinul de astazi (spaniol, provenind din cea mai cunoscuta regiune producatoare de vinuri rosii din aceasta tara – Rioja (zonele Alavesa si Alta) este un Tempranillo 100% (cel mai cunoscut soi rosu spaniol), are DOC (Denumire de Origine Calificata), se bucura de un stil de vinificatie clasic (cu 13,5% alcool/vol, ceea ce-i remarcabil pentru regiunea din care provine!), a fost tinut pe boasca pentru maceratie timp de 17 zile in cisterne de otel cu temperatura controlata, strugurii au fost culesi in luna octombrie 2016 la maturitate deplina – anul 2016 fiind recunoscut in Rioja ca unul cu temperaturi peste medie inregistrate in luna iulie si seceta pronuntata in septembrie; a fost maturat in baricuri (225L) de stejar american la a treia utilizare (70%) si baricuri noi de stejar frantuzesc (30%) timp de 24 luni. Aciditatea totala a vinului este de 6,3 gr./l, cu un PH de 3,46, si a fost imbuteliat in martie 2019 intr-o editie de aproximativ 100.000 de sticle. Vinul, de categorie Reserva (adica invechit la Crama minimum 3 ani, cu maturare la lemn cel putin 6 luni) prezinta o culoare rubiniu-violacee, intunecat la profunzimea paharului si are gust sec, mediu corpolent, cu atac proaspat de fructe rosii, condiment si cutie de lemn, in evolutie distingandu-se fructe negre de padure, note vegetale (muschi de padure), cacao si condimente dulci, finish-ul vinului fiind cald si vibrant, cu impresii de compot de cirese, tabac si lemn de cedru. Taninurile vinului sunt coapte si moi, conferind vinului o impresie catifelata si o remanenta amintind de alunele de padure de pe la noi.
Din peisajul roze-urilor foarte bune de la noi, Cuvee Alexis se distinge ca unul dintre putinele vinuri cu stil de Anjou pe care le-am intalnit la noi. Asamblajul de Cabernet Sauvignon cu Merlot pe 13,5% alc/vol si aciditate vioaie ofera o paleta aromatica predominant fructata, gustul sec cu finish vibrant intregind o experienta de degustare proaspata si revigoranta. Recomand cu mare simpatie acest vin care mie mi-a placut foarte tare, cu atat mai mult cu cat are o eticheta frumoasa, care complimenteaza masa si gazda care-l serveste si ca provine din Dragasani – o bijuterie inca destul de bine ascunsa din noua si frumoasa coroana a vinurilor romanesti.
Ananas, soc, citrice, parada de flori albe si condimente pe o baza minerala aducand a cremene si suc de grapefruit, aciditate sprintena si parcurs volubil in pahar, finish lung, proaspăt, vibrant. Asa e vinul de azi: o frumusete in registrul alb. Cine mai doreste, cine mai pofteste, sa se hotareste cat mai este. Tronc, o zisei si pe asta, nu ca nu stiu bine romaneste, ci fiindca furat de pahar, n-am gasit, vorba aia, alta rima!
Sa nu zica lumea, dupa atatea review-uri favorabile pe care i le-am facut lui Darius Pripon, creatorul vinurilor de la Jelna, ca am un parti-pris cu respectabilul... nu pot decat sa recidivez, fiindca n-am! Si zic asa: vinul de astazi nu numai ca e foarte bun, dar are, in ADN, si tipicitate, si prospetime, si mineralitate, si, sunt convins, si viitor. Atu-ul lui de astazi, pentru achizitionare, este pretul (dar asta stiti deja). Ce nu stiti este ca vita de vie din care provine, normata la sange, are, in medie, sub 10 ani de viata si ca datorita acestui fapt, scoate inca vinuri vibrante si tonice, asemanatoare ca stil cu omoloagele sale de Lume Noua. Asa ca, nu dati banii afara din casa, daca tot va e pofta de un Sauvignon blanc bun. Pariati cu ei pe Dealu’ Negru lu’ Pripon si... o sa va placa!
Na, dintr-o suflare am sa zic ce am de zis despre vinul asta din Orhei, cu conditia sa fim cinstiti si sa privim lucrurile senin: daca n-ai Mercedes, mergi cu Loganul, nu-i asa? Pana la urma, dupa ce l-ai luat, te si bucuri (eu am Duster, sunt foarte multumit, ba chiar pot sa zic ca am vandut, fara sa plang prea apasat GLE-ul). Masina Dacia din 2020 te duce bine la destinatie, oricare ar fi ea, are si dotari care sa te faca sa te simti destul de alintat si de confortabil la drum, n-arata nici rau si, in plus, nu-i prea tenteaza pe hoti, daca cumva n-ai garaj. E o alegere onesta, mai mult decat satisfacatoare, onorabila si are demnitatea ei. Exact ca vinul asta: 2020 – cupaj relativ complex bun, sec, care te poarta chiar fain unde vrei sa ajungi: un Individo chiar simpatic, cu accent moldovenesc.
Kerner este un soi de strugure deosebit si rar. In registrul alb fiind unul dintre preferatele mele (am si baut vreo cateva Kerner-uri napraznice pana acum, doua dintre ele provenind de la noi din tara), sunt deosebit de incantat sa ma întâlnesc cu vinul acesta, facut de Villa Vinea in 2022. Le-a reusit. Am fost incantat sa descopar in el o anumita tipicitate de soi pe care eu o gasesc delicioasa (aromele fine de ceai de tei cu lamaie), care se insinueaza superb peste registrul aromatic dominant de soc, citrice, ardei gras si condiment, gustul fiind proaspat, mineral si expresiv, de o corpolenta si aciditate generoase incat sa sustina minunat brânzeturile grase si preparatele de Paste, pentru care ne pregatim. Este un vin foarte, foarte bun. Sfatul meu este sa nu-l ratati!
Kerner este un soi de strugure deosebit si rar. In registrul alb fiind unul dintre preferatele mele (am si baut vreo cateva Kerner-uri napraznice pana acum, doua dintre ele provenind de la noi din tara), sunt deosebit de incantat sa ma întâlnesc cu vinul acesta, facut de Villa Vinea in 2022. Le-a reusit. Am fost incantat sa descopar in el o anumita tipicitate de soi pe care eu o gasesc delicioasa (aromele fine de ceai de tei cu lamaie), care se insinueaza superb peste registrul aromatic dominant de soc, citrice, ardei gras si condiment, gustul fiind proaspat, mineral si expresiv, de o corpolenta si aciditate generoase incat sa sustina minunat brânzeturile grase si preparatele de Paste, pentru care ne pregatim. Este un vin foarte, foarte bun. Sfatul meu este sa nu-l ratati!
Unul dintre seniorii marilor vinuri romanesti – merlot-ul Prince Matei are o istorie frumoasa, relativ lunga (in comparatie cu majoritatea vinurilor noastre recunoscute in prezent de iubitori ca remarcabile) si un numitor comun neschimbat de la aparitia primei sale editii, si anume recolta anului 1998 : calitatea sa deosebita. Intr-un articol pe care l-a scris in urma cu mai bine de 10 ani, respectabilul nostru coleg Valentin Ceafalau a titrat acest vin ca fiind “prima legenda a vinului romanesc modern”, elogiu pe drept cuvenit la care subscriu din toata inima, apreciind pedigree-ul si rafinamentul de inalta tinuta al acestui print, adica atributele demne de orice vin cu mari pretentii de pretutindeni in lumea asta. Nota personala pe care as dori s-o adaug recenzand Rezerva 2016 de astazi este aceea ca vinul este rezultatul primului an de recolta cu adevarat bun care vine dupa 2014 – un reper nefericit pentru majoritatea soiurilor noastre rosii in registrul premium. Pentru hedonisti, vinul de azi este asadar o ocazie de neratat, pentru ca ofera cu generozitate cam tot ce poate impartasi acest soi (darnic, de fel) intr-un registru excelent de expresie si maturare, in care vom descoperi cu incantare atat caracterul mult laudat al zonei din care provine, cat si etalonul maiestriei vinificatorilor care l-au zamislit. Permiteti-mi sa inchei aruncand o necesara lumina asupra originii numelui acestui mare vin al nostru: il evoca pe Matei Basarab, domnitor al Tarii Romanesti si ctitor al Episcopiei Buzaului, eparhie de care se leaga istoria podgoriei din Zoresti - locul de unde origineaza vinul, nu alte bazaconii, cum mult prea des si mai neinspirat mi-a fost dat sa aud.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...