Un entuziast gourmet şi critic de vin din Bucureşti, sunt îndrăgostit de “plăcerile tihnite”. Doresc să orientez şi să mă orientez, alături de cei care mă urmăresc, prin oferta de vinuri bune şi foarte bune a magazinelor specializate (şi nu numai!) de la noi.
Critic de vin internaţional, jurnalist de vin si oenolog pasionat, am o experienţă de peste 20 ani în comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobândită în străinătate, unde am lucrat în diverse crame şi podgorii din Italia, Franţa şi Anglia şi unde mi-am perfecţionat competențele de degustător.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Eram aproape sigur că ziua de luni va începe cu un "challenge", așa cum se întâmplă, de fapt, cu fiecare nouă săptămână. Provocarea de azi vine din Franța, dar juri că e din Lumea Nouă, se numește Arrogant Frog, dar vinul e făcut de un vinificator poreclit "Umilul oenolog", provine din zone și regiuni diferite (care, uneori chiar se dușmănesc, însă politicos și cât se poate de franțuzit!), e un asamblaj din arogantul Chardonnay cu timidul Viognier, aromele sunt subtile, dar încântătoare, gustul e voluntar, dar superb nuanțat, e vin de gastronomie; în același timp, însă, face față cu brio unei încleștări amicale cu paharul și solo, producătorii (laolaltă cu lumea civilizată) recomandă să fie servit simplu, dar merge și șpriț și, finalmente, face toți banii, dar costă puțin.
Mi-aș fi dorit să mă întâlnesc cu vinul ăsta acum vreo 20 de ani, când am descoperit Chablis-ul. Pentru că aș fi înțeles din capul locului de ce un Chardonnay poate fi mare, la câte expresii seducătoare poate să îmbrace. Paradoxal, vinificatorii Collet au făcut un vin ușor de înțeles, excelent stratificat pe paliere; aromele sunt curate și gustul evoluează în pahar de la crocant la onctuos. Dacă ar fi o mașină, aș zice că are toate opțiunile posibile iar la vinul de azi ele se traduc atât în fermentația malolactică (ea nu vine în standard la Chablis-uri) și în cele 11 luni petrecute pe drojdii împreună cu minunatul batonaj, cel care îi conferă atâta eleganță.
Sunt gata să pariez că o Feteasca Albă ca cea din Origin (a nu se confunda cu vinurile premium de la Budureasca!) de la Familia Darabont nu ați mai întâlnit până acum decât dacă sunteți cumva bihoreni, zonă din care provine vinul de azi și (dar nu e musai!), dacă o cunoașteți pe Betty, tânăra și talentata noua vinificatoare a familiei, cea care până acum a scos câteva adevărate opere de artă oenologică. Așadar, această Fetească Albă e un vin ieșit din parametrii cu care ne-au obișnuit Dealu Mare sau Târnavele, prezentându-se mai mult ca un atlet de lume nouă, cu mușchi bine evidențiați (adică e un vin mai corpolent decât ce știm noi că oferă de obicei soiul) și cu o etalare spectaculoasă de arome care, tot așa, depășesc cam tot ce cunosc eu despre FA (Fetească Albă, adică, în prescurtare de specialitate). Așadar, dacă vă surâde o surpriză frumoasă și bine proporționat de îndrăzneață (așa cum, apropo, o percep eu pe autoarea vinului), nu ezitați să-i dați o șansă. Nu vă va dezamăgi. Pont: Răciți-l mai bine decât sunteți obișnuiți chiar cu vinurile albe și apoi dați-l la pahar aburind. Va evolua surprinzător cât se încălzește pană goliți sticla, așa cum v-am promis! ________________________________________
Cu Schola Sarmenti, producătorul vinului de azi, sunt prieten vechi, adică, dacă îmi aduc bine aminte, mi-am făcut ucenicia în România cu vinurile lor, acelea care se importau pe-atunci, desigur. Fiano de azi, tot așa, zic că este un vin-școală, în sensul că prezintă o remarcabilă tipicitate de soi și caracter (vinul e mineral, floral și delicios de citric), însă corpolența sa este mult peste media vinurilor de Fiano pe care le cunosc. Parcursul lung, gustul amplu și finish-ul generos îl recomandă ca vin de năpraznice asocieri culinare cu bucătăria noastră de sezon, unde pasărea grasă face masa frumoasă. Poftă mare, așadar, și împărtășanie plăcută, fiindcă la vinul ăsta se invită prietenii cei buni!
Chablis-ul familiei Fevre este unul dintre cele mai populare Chardonnay-uri în stil franțuzesc din restaurantele europene foarte bune. Versatilitatea lui îl înscrie printre preferatele bucătarilor cu ștaif, dar și ale somelierilor care asociază preparatele culinare cu vinul de o manieră foarte bine primită și de către cei mai pretențioși dintre clienți. Din indiciile de mai sus deduceți corect că azi avem "în meniu" un vin excelent pentru gastronomie și pairing-uri, remarcabil în registrul sec, cu final răcoritor și lung pentru care merită toate laudele. Am zis!
Foarte curios am fost cum e acest vin italian, fiindcă tare mi-au plăcut sticla și eticheta lui. Înainte să-l deschid, am citit și am aflat că: Cielo e Terra 3 Passo Bianco este un vin organic obținut prin cupajare din soiurile de struguri Chardonnay și Fiano. Strugurii pentru acest vin alb provin din diferite regiuni ale Italiei unde plantațiile se cultivă în sistem bio. Cu o culoare galben aurie, strălucitor în pahar, 3 Passo Bianco miroase a fructe de livadă coapte, alune lejer prăjite, miere și flori de câmp. La gust, vinul, care se prezintă sec, dar cu o agreabilă prezență glicerică, este voluntar, fructat și frumos stratificat. Structura bună se prelungește până în final cu un impresii proaspete, de flori albe și eucalipt.
Doamna Tria, hai cu bijuteria! Așa mi-a venit să exclam când am deschis acest vin, operă a celui mai drag "recidivist" de excelență pe care am avut imensa plăcere să-l văd crescând și desăvârșindu-se sub ochii mei. Meșterul oenolog Darius Pripon este cel care semnează vinul de azi: un alb delicios pe care vi-l puteți adjudeca în premieră absolută, Tria nefiind încă lansat(ă) oficial pe piață. Asamblaj complex și elegant de Fetească Albă, Fetească Regală și Fetească Neagră, scos într-o ediție foarte mică, această superbă noutate imbuteliată prezintă arome suave și elegante de flori albe și fructe de livadă pe un gust versatil și deosebit de plăcut, cu alcoolul rezervat în expresie și, da, desigur, pritocit în registrul sec. Vinul are o structură mai voluntară decât v-ați gândi, detaliu la care cred că își aduce contribuția mai ales soiul roșu vinificat în alb. În concluzie, pentru mine, Tria este aproape cea mai frumoasă întâlnire de care m-am bucurat cu adevărat în acest an, asta după ce am avut norocul să fac, de curând, cunoștință cu o domniță nemaipomenită în toate cele pe care însă, din păcate, nu pot și n-am voie decât să o admir.
Unul dintre proverbele mele favorite de la noi zice: câte bordeie, atâtea obiceie, ca un îndemn la toleranță și înțelegere a ceea ce este diferit, popularizat cu mult înaintea apariției politically corectness-ului de care de multe ori ne amuzăm acum. Când vine vorba de Sauvignon Blanc, soi de strugure din care este confecționat vinul de azi, proverbul de mai sus vine mănușă, și nu ca un adevăr național, ci mai degrabă ca o cugetare regională, care privește strict Drăgășaniul, zona de unde provine Moments. Zic asta fiindcă din Drăgășani am degustat zeci de vinuri din acest soi atât de diferite ca abordare, stil și structură, încât ai zice că mica enclavă oltenească de lângă Jii ar fi un fel de Languedoc sau ceva. De neuitat sunt Genius Loci, experimentele lui Bauer, sau simpaticele și vibrantele albe ale fraților Sandu, ori mai noile Avincis-uri sau vinurile domnului Guvernator. Toate au devenit repere mari, memorabile și diverse, unele chiar ca secolele care ne-au traversat țara. Și mă bucur să văd că au venit în urma lor aceste Momente, vinuri aparte, cu suflet italian care (ne) învață pe lângă proverbiala încăpățânare oltenească și cum să trăim clipa cam tot așa cum se prezintă ele: într-un perfect simplu, abraziv și perpetuu.
La Colțul Pietrei din Dealu Mare, italianul Fiorenzo Rista face vinuri memorabile. Sauvignon-ul blanc de azi este un astfel de vin. Mineral, intens și expresiv, de o calitate mult peste medie, acest sortiment al Cramei Vitis Metamorfosis este alegerea excelentă pentru preparatele ușoare, de vară, să nu mai vorbesc că, bine răcorit, face minuni seara, pe canicula de acum. Se înscrie printre Sauvignon-urile albe preferate de mine, pentru că aromele, gustul și structura sa în înscriu între vinurile ușor de înțeles, deși este îndeajuns de complex, totodată.
El Goru Blanco, vin alb varietal din Spania, șochează, o să vedeți, atât prin eticheta cu totul neconvențională cât mai ales, la deschidere, prin aromele cu totul neobișnuite care amintesc aproape la confuzie de Tamâioasa noastră. Ce interesantă transformare olfactivă a soiului Chardonnay în cupaj cu Muscatul de Alexandria! Eu recunosc că nu am mai întâlnit așa ceva. Unde mai pui că gustul vinului este fin, frumos gliceric, cu alcool rezervat și încununat de un finish proaspăt și lung. Un vin cu totul deosebit care exoticului "Mad hairy fellow" i-a reușit năpraznic!
Așa cum scrie și pe contraeticheta vinului de azi, avem de-a face cu un sicilian autentic, un vin cu totul deosebit unde frumusețea se întâlnește cu dârzenia, sensibilitatea cu o forță nebănuită, farmecul frust cu o linie dură, indulcită sclipitor de o culoare splendidă și de niște arome diafane de fructe care n-au fost inventate încă. E musai de cumpărat acest vin, fiindcă face un portret onest și captivant Siciliei, cu tot ce are insula asta mai bun și mai atrăgător. Dacă ar fi să-l umanizez un pic, pentru mine, Grillo seamănă perfect cu Maria Grazia Cucinotta, o siciliancă frumoasă de pică și una dintre primele mele iubiri virtuale de când s-a inventat Internetul!
L-am săvârșit pe Faune în weekend și anume de o manieră mai băiețească decât i-ar șade bine cărunțelii mele: a trecut pe la mine un prieten, mare pasionat de vin și, ca de fiecare dată când ne vedem, am pus la bătaie spre degustare, în orb, 6 sticle: trei el, trei eu. Cu martori și asistență curioasă, de genul celor care se adună să chibițeze când se întâlnesc spre confruntare doi mari jucători de șah. Sticlele fiind acoperite și servite după judecata proprie de către un binevoitor, habar n-aveam ce ni se turna în pahare, dar ne dădeam savant cu presupusul, ca Louis de Funes în Aripioară sau picior. Venind rândul vinului de azi, am zis după o îndelungată cumpănire că sigur e un Chardonnay, stil burgund, elegant și mineral, deci musai un Chablis. Anul l-am nimerit la fix! Desecretizându-se probele, am văzut că Faune e, de fapt, un Domaine Herault, adică provine de pe Valea Loarei, pe lângă Chinon. Ghinion, cum ar zice un președinte viguros. Sau nu? Asta e întrebarea, pentru că după gustul și părul meu alb, asta ar fi meritat să fie!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...