Răzvan Jurca
Un entuziast gourmet şi critic de vin din Bucureşti, sunt îndrăgostit de “plăcerile tihnite”. Doresc să orientez şi să mă orientez, alături de cei care mă urmăresc, prin oferta de vinuri bune şi foarte bune a magazinelor specializate (şi nu numai!) de la noi.
Critic de vin internaţional, jurnalist de vin si oenolog pasionat, am o experienţă de peste 20 ani în comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobândită în străinătate, unde am lucrat în diverse crame şi podgorii din Italia, Franţa şi Anglia şi unde mi-am perfecţionat competențele de degustător.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Recenziile expertului Răzvan Jurca
-
POJEGA VALPOLICELLA RIPASSO 2019-Guerrieri Rizzardi
Dintotdeauna mi-au placut producatorii italieni din Valpolicella care se incumeta (si reusesc, mai ales aceia) sa faca Amarone ca lumea si, in plus, o mica bijuterie venetiana care se numeste Ripasso. Ripasso ca lumea nu poate exista fara Amarone, tocmai fiindca in procesul complex de productie al acestui stil de vin, este necesara baza de struguri presati din care s-a scos regele Amarone si peste care se adauga must proaspat din strugurii acreditati pentru Amarone (in cazul vinului de azi, triada formata din Corvina, Rondinella si Molinara) pentru o a doua fermentare. Ripasso astfel obtinut seamana cu Amarone – cele foarte bune se apropie periculos as zice de hlamida regala a celui incoronat, incat recunosc ca, chiar si mie, care la un moment dat m-am putut lauda ca am degustat Amaronele aproape tuturor producatorilor, mi-e greu sa dau un verdict, daca in pahar am Regele sau sosia. Pojega 2019 este un astfel de vin, amplu, superb constituit, cu arome identice si cu acel caracter inselator pe care-l laudam mai sus. (Aproape) singurul detaliu care-l da de gol este anul de recolta – un Amarone acceptabil nu iese pe piata decat dupa minimum patru ani de la reperul de pe eticheta, cum zice legea nescrisa a producatorilor de calitate din aceasta zona. Dar asta ramane intre noi, iar Ripasso Pojega (Classico Superiore DOC) care sigur va va placea, ramane secretul nostru!
-
CENTOCAMINI ROSSO TOSCANA 2020-Tenuta Di Artimino
Cand participi la concursuri de profil sau la degustari in orb (evenimente la care nu stii ce ti se serveste in pahar, misiunea ta fiind doar sa judeci calitatea vinului), de cele mai multe ori iti poti da seama din capul locului daca ai in fata un vin italian, datorita stilului aproape inconfundabil in care majoritatea vinurilor din aceasta tara isi dezvaluie expresia. Iar astazi, nu iese foc fara fum: Centocamini (nume care inseamna 100 de hornuri, referire facand la splendinda vila Medicea din Artimino – Toscana, supranumita La Ferdinanda, al carei acoperis e impanzit de astfel de cosuri de fum) va propune o calatorie a gustului prin inima acestei tipicitati. Adica: un vin rosu sec (pana aici nimic nou), deloc cuminte (am mai vazut), dar nici pe departe inselator (ne apropiem de miezul chestiunii). Centocamini este ceea ce numim un vin onest, care nu vrea sa para mai mult decat este si care isi etaleaza cu mandrie parada de fructe rosii lejer afumate, acompaniate de note florale, condiment si impresii de lemn proaspat lacuit, care fac ansamblului un portret rustic (bingo!), de care nu poti decat sa te indragostesti!
-
POGGILARCA CARMIGNANO 2017-Tenuta Di Artimino
A doua mea intalnire cu vinurile celor de la Tenuta di Artimino (cea dupa Centocamini), a decurs conform asteptarilor. Poggilarca - cupajul bland de Cabernet Sauvignon, Merlot si Sangiovese din regiunea Prato (provincie a Toscanei), a fost exact ce-mi imaginam sa fie: un vin robust, dar atat de bine slefuit incat zici ca-i molcom: cald si cu alura rustica – un Italian prin excelenta, asadar, in care se simte frumos lemnul in care a fost maturat si care isi etaleaza cu gratie parade de fructe rosii si vanilie si despre care putem spune acum ca a atins varsta la care poate fi baut imediat ce sticla a fost deschisa, fara sa insistam asupra aerarii la decantor cu care suntem atat de obisnuiti.
-
PORTA 6 TINTO 2020-Vidigal Wines
Un vin si un mesaj iconice din inima Portugaliei, cupajul de astazi (Tinta Roriz, Castelao si Touriga Nacional) aduce aminte mai vechilor si norocosilor bautori de vinisorul curat si bun pe care-l gaseai odinioara prin bodegi. Vin facut anume parca sa curga in pahare de la lasarea serii pana dis de dimineata, acest rosu sec, molatic si subtil, cu fix atata iz de doaga incat sa-l faca regele mesei pe care sfaraie fripturi si momite proaspat aduse de pe gratar m-a cucerit de la prima inghititura. Am sa-l comand, cred, cu baxul. Valoarea mestesugit adaugata a producatorului Vidigal pentru aceasta sticla este eticheta, absolut ciudata, romantica si superba, ce prinde un crampei atat de pitoresc din Lisabona, transmitand exact starea pe care o construieste acest vin. A, da, si dopul, pe care cand o sa deschideti sticla, o sa vedeti un desen tare, tare amuzant. Pariez ca nu va va lasa inima sa-l aruncati!
-
AMS TRAM GRAM LES SACRES REBUS BLANC 2021-Calmel & Joseph
Iarasi Franta, iarasi Languedoc la un vin pe zi, cu un vin alb superb, ale carui note de degustare, pe care le-am copiat cu nerusinare de pe wine focus si le redau aici pentru ca sunt perfect de acord cu ele, suna asa: Asamblaj complex de 40% Grenache Blanc, 20% Roussane, 20% Vermentino si 20% Viognier, Les Sacres Rebus (Lucrurile sfinte n.t.) ofera un vin somptuos, plin de fructe albe, piersici si condimente, in pur stil mediteranean. Plin, proaspat si delicios de fructat, netezimea fructelor completeaza structura remarcabila a acestui vin cu notele sale de fenicul, menta si citrice. Vinurile albe sunt subreprezentate in aceasta regiune (Languedoc - Rousillon) mai cunoscuta pentru vinurile sale rosii, dar aici avem un exemplu frumos a ceea ce poate produce regiunea in acest vin de un farmec imens ce ofera un raport calitate pret de invidiat.
-
RUSALCA ALBA 2021-Crama Oprisor
Avem demult obiceiul, acasa, ca atunci cand apar pestii proaspeti pe piata, sa organizam o masa din care sa nu lipseasca trufandalele sezonului, festin pe care ne-am obisnuit sa-l stropim cu Rusalca. Avand in vedere ca acest asamblaj complex de soiuri albe a aparut, daca nu ma insel, prin 2010, cu anul de vinificatie 2008, iată, sunt ceva ani de atunci... Noua ne place Rusalca atat pentru fascinanta poveste a numelui ei, cat mai ales pentru gustul versatil, care nu stiu cum se face, dar complimenteaza senzational mai toate speciile acvatice sau amfibii care ne trec prin farfurie, la fiecare dintre ele oferind o alta senzatie - si, asta-i farmecul ei care merita pomenit - toate minunate! Si fiindca prima data cand m-am intalnit anul acesta cu Rusalca din 2021 a fost cam acum o luna si jumatate (cand am tras la tigaie o sarja generoasa de pui de balta "recoltati" chiar in noaptea precedenta micului nostru banchet), rezultatul fiind cel stiut (si asteptat!), nu pot decat sa mai recomand o data acest vin minunat. Altfel spus, daca judecata si memoria nu ma insala, Rusalca e unul dintre micile noastre vinuri mari. Mic, pentru ca nu toata lumea stie cat talent si cata clasa se ascund in spatele etichetei sale profund oltenesti si mare, pentru ca la anul, respectand formula care l-a consacrat, isi ia buletin!
-
INCANTATION 2019-Domeniile Urlaţi
De Incantation ma leaga unele dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am din calatoria mea prin lumea vinului. Era prin 2010, cred ca imi amintesc corect, cand directorul de atunci al Domeniilor Urlati a invitat la o reuniune de lucru mai multi oenologi si pasionati de vin, marturisindu-ne ca s-a gandit c-ar fi timpul sa scoata pe piata primul cupaj premium rosu al producatorului din Dealu Mare. Invitatia consta, de fapt, in rugamintea domniei sale de a ne stradui fiecare sa cream, la fata locului, un asamblaj in parametrii doriti dintr-o serie de vinuri din soiuri pure deja maturate la baric. Intamplarea, sau norocul a fost, ca dintre toate probele rezultate, degustate apoi in orb, cea mai reusita sa fie votata aceea pe care a asamblat-o subsemnatul, astfel nascandu-se primul Incantation - din anul de recolta 2008. Iata ca dupa mai bine de 10 ani de la primul vintage pe care l-am nasit, dau acum nas in nas cu editia 2019 a acestui vin care, prin structura, gust, arome si pedigree, zic ca face cinste povestii pe care v-am spus-o: intr-un cuvant, vinul e atat de bun incat m-as fi mandrit sa-l fi facut si pe acesta!
-
LUCENTE 2019-Luce della Vite
Ce stranie coincidenta: zilele astea, in timp ce, absolut intamplator, frunzaresc La Vita Nuova a lui Dante, suna curierul si primesc ultimul Lucente al lui Frescobaldi, sa-mi dau si eu cu parerea despre vinul asta, nou si el. Bine s-a nimerit, zic: iata cum scrierea de tinerete a unui mare toscan, se intalneste cu tineretea unui mare vin, la fel se toscan si de acum iconic si pe la noi. Iar asta la fix 700 de ani de cand despre vesnic tanarul Alighieri se vorbeste numai la trecut... Deschid vinul si, sincer, ma intreb ce sa scriu. Sa fiu cumva aspru cu el si sa-i reprosez prea multa energie? Sa fiu oare prea afectuos si sa-i prevestesc maturitatea, asa cum ea m-a coplesit la predecesorii săi? Ei, bine, nu ma lasa constiinta sa fac nici una, nici alta. Ci doar sa spun, ca de fiecare data cand am baut Lucente, ca vinul asta, fie el tanar sau matur, are pentru gustul meu o semnatura aparte, pe care o recunosc oricand, pentru ca de ea m-am indragostit iremediabil. E la fel ca Dante, cand l-am citit cand eram tanar - si la fel ca Dante, cand il citesc acum. Iar constiinta mea e impacata. Fiindca, oare nu tot marele toscan ne-a spus: Lumina constiintei e facuta din dragoste? Daca n-am imbatranit prea mult ca sa-mi amintesc exact, eu cred ca da!
-
CUVEE PETIT 2020-Crama Avincis
Cine ma cunoaste de comesean de mai multi ani încoace stie ca in materie de vin alb, iubesc Sauvignonul Blanc îndeosebi facut in maniera Fume (adica, mai bine sa fie in stil de Lume Noua, intens, expresiv, plin, cu portretul aromatic dominat de fructe exotice si note vegetale, eventual maturat in ceva lemn, care sa-i invigoreze structura). Ei bine, Sauvignonul Blanc din Cuvee Petit ma duce imediat cu gândul la aceasta expresie de vinificatie care imi place atat de mult: vinul e voluntar, degaja bogate arome de pepene galben si grapefruit, e mineral, dar are si tuse tonice de iarba proaspata. Gustul e sec si intens: se simte frumos impresia de socata care, combinata cu aciditatea vie, face ca finalul vinului sa fie deosebit de placut: lung si persistent. Avem azi in capul listei un vin tare fain si mult pe placul meu. Sper sa va placa la fel de mult si dumneavoastra!
-
CUVEE PETIT 2021-Crama Avincis
Cine ma cunoaste de comesean de mai multi ani încoace stie ca in materie de vin alb, iubesc Sauvignonul Blanc îndeosebi facut in maniera Fume (adica, mai bine sa fie in stil de Lume Noua, intens, expresiv, plin, cu portretul aromatic dominat de fructe exotice si note vegetale, eventual maturat in ceva lemn, care sa-i invigoreze structura). Ei bine, Sauvignonul Blanc din Cuvee Petit ma duce imediat cu gândul la aceasta expresie de vinificatie care imi place atat de mult: vinul e voluntar, degaja bogate arome de pepene galben si grapefruit, e mineral, dar are si tuse tonice de iarba proaspata. Gustul e sec si intens: se simte frumos impresia de socata care, combinata cu aciditatea vie, face ca finalul vinului sa fie deosebit de placut: lung si persistent. Avem azi in capul listei un vin tare fain si mult pe placul meu. Sper sa va placa la fel de mult si dumneavoastra!
-
CONTESA PECORINO 2020-Contesa Vini
Imi amintesc ca, in urma cu ceva ani, am mai scris la “un vin pe zi” despre Pecorino. Pecorino este un soi mai putin cunoscut noua, care creste in zona centrala a Italiei, denumit astfel dupa obiceiul pastorilor locali de a-si lasa oile sa se delecteze cu strugurii neimprejmuiti de pe marginile drumului de la pasune spre stana unde urmau sa fie mulse. Pentru noi, cei pasionati de orice are legatura cu vinul, asemanarea vizuala a acestui strugure vine cu soiul Sauvignon Blanc – difera, evident, registrul aromatic si grosimea pielitei bobului, care la Pecorino este mai subtire si mai delicata. In general, Pecorino (am degustat cateva vinuri foarte reusite din acest soi), ofera un vinisor direct, liniar, foarte usor de inteles si foarte satisfacator de baut intr-o zi de vara, cand nu prea vrei sa te iei la tranta cu gradele alcoolice. De aceasta data, in Contesa Vini, intanlim un Pecorino mai putin rustic si mai degraba inclinat pe panta vinurilor cu pretentii de conac. Un vin sec-sec, bine lucrat, cu arome proaspete de lamaie, mar verde, pere parguite, iarba proaspat cosita, cu gust mineral, de o oarecare corpolenta, care-i sade tare bine si caracter tonic, fresh si crocant. Inutil de spus ca se asociaza perfect cu branza italieneasca omonima, dar la fel de bine si cu telemeaua noastra de oaie, aia veche si untoasa, ori cu peste de apa dulce (pastrav sau rapitori mai mari) sau, fitza mare, cu un risotto cu fructe de mare, scaldat in lamaie si lime, cum face doamna casei. Atunci, poate ca-i util, mai ales daca va face cu ochiul sa cumparati o sticla si sa o dati diseara la masa alaturi de cele pomenite mai sus.
-
12 E MEZZO MALVASIA BIANCA DEL SALENTO 2020-Varvaglione
Pe Varvaglione l-am degustat la garaj, cu băieții. Băieții sunt vecinii mei din cartierul bucureștean muncitoresc in care m-am mutat în 2012, în principal fiindcă apartamentul pe care l-am cumpărat... avea garaj la parterul blocului. Lux și boierie! Ce n-am știut atunci - lucru de care sunt pe deplin conștient acum, e cât de mișto sunt băieții: când m-am mutat, cu soția, ne-au primit rezervat, dar nu ostil. Între timp, ne-am imprietenit, tot cu vinul! În așa fel încât acum ar fi mai bine să nu râdeti de băieți, fiindcă au devenit mai tari ca somelierii: beau vinul corect, numai în pahare cu picior, și mustăcesc dacă vinul nu e cumva servit la parametrii corecți (răcit, aerat, sau decantat, după caz!). Geniale sunt acum concluziile lor critice: Parker sau Suckling sunt mici copii... Așadar, am încheiat degustarea vinului de azi, ieri, fix la 12 jumătate noaptea. Analizat cum se cuvine de Veve, Ionescu, Americanu', Francezu', Raymond și subsemnatul, acest Malvasia Bianco a fost trecut și prin ciur si prin dârmon, cu indicația clară (majoritatea băieților fiind pescari împătimiți) să fie dat pe pește (sau măcar niște icre mai de doamne ajută - dixit Raymond). Concluzia unanimă a fost că vinul a trecut testul garajului 18. Francezu' a zis: mai ai o sticlă? Asta e, în rezumat, dar cu vârf și îndesat, recomandarea la care, la rândul meu subscriu și pe care o semnez azi fără rezerve!