Dupa mai mult de 30 de ani de baut vinuri si de lecturi oarecum intense in domeniu, n-am reusit sa ajung decat la o singura concluzie: cu cat descoperi si afli mai multe, cu atat iti dai seama cat de putin, de fapt, stii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Asa ca, daca ma-ntreaba acum cineva ce-i aia vin, nu pot sa raspund, pe scurt, decat atat: o mare bucurie. O bucurie spre care am incercat și încerc sa-i aduc si pe altii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cartilor, degustarilor si, deloc in ultimul rand, prin intermediul site-ului costachel.ro. Si-am s-o fac de-acum inainte si pe unvinpezi.ro, manat de aceeasi idee: c-ar fi meschin din partea mea sa gust un vin bun si sa ma bucur de el de unul singur, fara sa le dau si altora sugestia. Pai n-ar fi pacat sa nu ne bucuram impreuna?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Sa fie clar de la bun inceput: numele e teribil de bine ales. Fiindca avem de-a face cu un cupaj gratios, delicat si jucaus, in care aromele florale si fructate (am zis deja delicate, da?) sunt perfect puse in valoare de prospetimea data de aciditatea optima. Cu inocenta e mai greu (are totusi 13,5% vol. alcool, dar care-s foarte bine integrate). Si daca mai adaug si onctuozitatea specifica Chardonnay-ului, plus notele fine imprimate de baric, cred ca am conturat suficient un vin optim pentru o deschidere eleganta de masa, dar care n-are musai nevoie de mancare pentru a ne inviora ziua si a ne impinge la discutii cu prietenii.
Primele arome care ne intampina sunt cele de fructe rosii, flancate (mai discret) de adieri florale. A doua adulmecare a paharului ne aduce si condimentele lemnului, care continua si in gust (sa ajutam fructele cu o aerisire de vreo jumatate de ora, ziceti? Nu-i rea ideea!). Care gust e destul de rotund si cu o placuta senzatie de catifea oferita de taninii destul de fini. Altminteri, corpul e suficient de lejer si astringenta suficient de pronuntata cat sa ma faca sa vi-l recomand mai curand alaturi de inaripate durdulii, tocaturi si gratare de purcel, italienisme pe baza de sos ragu ori pizze bogate in carne. Va rezulta o convietuire teribil de placuta.
Nu prea ai ce mare lucru sa spui despre un Vinho Verde, fie el si foarte reusit precum cel de fata. Arome florale si vegetale, gust lejer, usor citric si destul de rotund. Adaosul de CO2 nu face decat sa-i sporeasca prospetimea (oricum existenta) si senzatia de sprit. Postgustul nu e lung, dar e delicios si cheama repede o a doua gura. Concluzia? Terasa, terasa si iar terasa. Cu prieteni in jur, ca e rost de povesti lungi si mult vinho verde. Si sa nu uit: n-am baut de prea multe ori vinuri din categoria asta, asa ca nu stiu cata valoare are parerea mea ca-i cel mai placut din ce-am gustat pana acum. Nu pot decat sa va provoc sa-l incercati.
Pe (foarte) scurt, as putea doar sa va spun ca e genul ala de vin pe care doar il gusti si deja incepi sa visezi la peste, nici nu trebuie sa te uiti pe eticheta sa-l vezi ca vine de la Niculitel. Dar stiu ca nu ajunge, iar acest Chardonnay e mai mult decat atat (da, o sa placa si celor care nu se dau in vant dupa soiul asta). Asa ca trebuie mai intai sa salut prima impresie, cea olfactiva, adica: eleganta, usor minerala, un pic vegetala, cu un acompaniament discret de fructe albe. Gustul vine perfect in prelungire si e proaspat, un pic colturos (crispy, cum ar spune anglo-saxofonii). Postgustul, prelung, indeamna la o a doua gura; ar merge, la o adica, baut doar de sete si de placere, dar o sa planga pestele. Somn pe gratar, ziceti? Ei da, cam la el visez si eu...
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...