Dupa mai mult de 30 de ani de baut vinuri si de lecturi oarecum intense in domeniu, n-am reusit sa ajung decat la o singura concluzie: cu cat descoperi si afli mai multe, cu atat iti dai seama cat de putin, de fapt, stii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Asa ca, daca ma-ntreaba acum cineva ce-i aia vin, nu pot sa raspund, pe scurt, decat atat: o mare bucurie. O bucurie spre care am incercat și încerc sa-i aduc si pe altii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cartilor, degustarilor si, deloc in ultimul rand, prin intermediul site-ului costachel.ro. Si-am s-o fac de-acum inainte si pe unvinpezi.ro, manat de aceeasi idee: c-ar fi meschin din partea mea sa gust un vin bun si sa ma bucur de el de unul singur, fara sa le dau si altora sugestia. Pai n-ar fi pacat sa nu ne bucuram impreuna?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Mai intai facem cunostinta cu un perlaj, foarte abundent initial, fin si persistent. Olfactiv ne intampina arome florale, niscaiva fructe albe si o vaga adiere de coaja de paine. Gustul e plin, foc de proaspat, dar nu foarte acid, discret onctuos, cu fructe albe, o senzatie dulce care rotunjeste si samburi de caisa in final. Foarte bun pentru conversatii relaxate, dar va insoti cu placere niscaiva aperitive usoare.
Ca sa fie clar: eleganta si moliciunea definesc acest vin, lucru evident inca de la prima adulmecare (acolo unde, sigur, gasim o frumoasa simfonie de fructe rosii, ne place, o notam si trecem mai departe). Gustul e plin, rotund, cu o aciditate suficienta ca sa imprime prospetime si niste tanini, inca nerotunjiti pe deplin (hai, ca-i tanar) ce confera o textura mai curand de plus decat de catifea. E foarte bun acum? Da! Il mai pastram? Iarasi da, chiar cred ca merita. Altiminteri, orice carnuri rosii (de la rata si miel incolo), mai ales daca-s mai zdravan condimentate, se vor bucura cu siguranta de asocierea cu al nostru Rosso.
Sa fim bine intelesi, nu asteptati de la mine, de data asta, descriptori clasici. Da, am am plecat dupa ei, i-am cautat, dar am gasit un vin rotund, cald, chiar unduios si sagalnic, asa ca nu m-au mai interesat. Sigur, exista multe fructe rosii, destule arome de la lemn, daca vreti le puteti cauta, dar pierdeti (timpul). Mai bine gustati repetat. Și sa nu uit, e un vin care are deja 5 ani, dar cred ca va fi si mai bun peste inca 5, sau poate chiar 10. Cu ce-l asociem? Of, hai sa zic carnuri rosii, mai delicate, dar care pot fi si bine condimentate. Insa, recunosc, deja am plecat spre biblioteca. Gib Mihaescu, un pahar (hai doua-trei) de Cuvee Grandiflora? Eu zic ca merge perfect.
Vizual, e de remarcat perlajul fin, nu prea abundent, dar persistent. Olfactiv avem si coaja de paine, si fructe albe, si adieri florale. Gustul e in primul rand proaspat, dar plin si chiar rotund, cu o complexitate care-l scoate clar din zona „starter”. Sigur, taclalele cu prietenii raman oricand un prilej potrivit, dar va fi mai bine cu ceva mancare pe masa. Aperitive, evident, dar si alte preparate simple si usoare, pe baza de branzeturi, peste, fructe de mare ori carnuri albe vor fi mai mult decat binevenite.
Olfactiv, Cramposia noastra ne intampina ceva mai sobru, cu arome vegetale si cateva minerale, care nu reusesc totusi sa ascunda niste mere verzi si niscaiva citrice. Gustul este cel asteptat, proaspat, jucaus, prietenos, cu o rotunjime foarte placuta, sprijinita pe o delicata onctuozitate. Cat despre postgust, e lung si, fireste, chemator de o a doua gura.
Olfactiv e sobru, „barbatesc”, aromele fructelor (cirese amare, visine) impletindu-se elegant cu cele ale baricului. Gustul e insa vioi, asa cum ii sade bine unui Primitivo. Prospetimea e dominanta, domolita doar de frumoasa catifea a corpului plin, rotund si frumos curgator. Cireasa neagra e in continuare, solista ansamblului coral al fructelor, dar cedeaza visinei intaietatea in postgustul lung si placut. Sigur ca avem de-a face cu un vin care se va simti perfect pe mesele de Sarbatori (da, chiar si langa sarmale, daca-s competent executate), insa merge gustat si asa, pur si simplu, de placere (doar sa nu uitati ca are 14,5%, da?). Dar la fel de sigur mi se pare c-ar fi bine sa luati mai multe sticle, ca merita verificat si la anul, si La Multi Ani!
La prima adulmecare, senzatia e ca avem de-a face cu un vin sobru. Ciocolata neagra, urmata de tutun si timide fructe rosii, ce mai, te astepti la un vin dur si hotarat. Numai ca gustul e infinit mai prietenos (si mai lejer), rotund, un pic moale, catifelat, proaspat si vag condimentat. Exista chiar si o discreta astringenta, care parca ne-ar trimite spre carnuri rosii mai grasute. Insa daca ma intrebati pe mine, un gratar de vita (un muschi nu prea marmorat), facut cat de simplu, ar fi asocierea perfecta. Problema e ca, de fapt, nici macar n-are nevoie de mancare. Oricum, pana sa fie gata friptura, se termina sticla. Asa ca luati macar doua, ca-i pacat sa nu-i descoperiti, pe indelete, nuantele si fineturile.
Arome sobre, frumoase si elegante de fructe rosii (mure, agrișe), ce vor fi mai pregnante dupa aerisire, sustinute de cele ale lemnului. Gustul e plin, catifelat, cu tanini frumos rotunjiti. Astringenta iese nitel in fata, dar e numai buna ca sa balanseze discretele note dulci. Cat despre postgust, e lung si elegant,cu aceleasi fructe si o delicioasa adiere de ciocolata. Am zis ciocolata? Da, il puteti asocia cu cateva patratele, va fi minunat. Dar parca tot trebuie ceva mancare (vita, vanat), fie si numai daca ne gandim ca e vorba de un vin cu alcoolul la 14,5%. Si o sa fie optim, daca ma intrebati pe mine, la preparate din acelea indelung desavarsite in caldura domoala a cuptorului.
O explozie de fructe intr-un corp viguros, cam asa as putea descrie, foarte pe scurt, Sauvignon-ul de la Crama Jelna. Un vin altminteri greu de definit prin prisma clasicului antagonism Lume Veche – Lume Noua. Da, avem, pe de o parte, eleganta si sobrietate, dar pe de alta parte avem si o (micuta) livada de fructe exotice, basca o exuberanta foarte simpatica. Daca tragem linie, observam se detaseaza corpul zdravan si onctuozitatea ce tine perfect in frau aciditatea vioaie, fara sa rapeasca din prospetime. Adaugati dumneavoastra un postgust lung, aromat si discret condimentat, ca sa obtineti, sper, imaginea unui Sauvignon Blanc iesit din tipare. Un vin de autor, ce mai! Chiar merita sa va conversati cu el.
Vrand-nevrand, gustand Jiana 2020, mi-am adus aminte de prima ei editie. Careia, daca as fi avut sa-i reprosez ceva, era aciditatea cumva tinuta-n frau, care nu-mi permitea sa ma bucur pe deplin de navala fructelor rosii (sa ne-ntelegem: si atunci, si acum, vorbim de o navala placuta, nu la modul fructosel – parfumel). Ei bine, editia de fata vine cu o aciditate aproape navalnica, fructele sunt tot acolo, onctuozitatatea rotunjeste totul, asa ca ansamblul e, din punctul meu de vedere, absolut reusit. Care ansamblu sigur va merge la o tacla bine stropita cu prietenii. Numai ca deja mi s-a facut pofta de o rata. Sau de-un miel. Sau... Da, ati inteles, nu-i rose de terasa, merita cautat un potol care sa-l puna pe deplin in valoare.
Aromatic, duetul fructe rosii – coaja de paine e absolut delicios. Gustul e plin si rotund, prospetimea reprezinta elementul dominant, spumantul umple frumos gura, ce mai, un prosecco absolut excelent, mai ales pentru sezonul estival. Numai bun de baut asa, pur si simplu, va acompania cu placere un evantai destul de larg de preparate usoare. Defecte? Unul singur. O singura sticla e, aproape cu siguranta, insuficienta.
Un spumant simpatic si foc de voios, plin de fructe rosii (capsunele sunt soliste), de la adulmecare si pana in postgust. Proaspat, un pic crocant, e, daca vreti, versiunea cu bule (multe!) a rosé-ului prietenos, de terasa, ce poate fi asociat mai ales cu voia buna. Si, eventual, cu niscaiva salate estivale, ori chiar cu deserturi racoritoare pe baza de, ati ghicit!, capsune.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...