După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Arome sobre, frumoase si elegante de fructe rosii (mure, agrișe), ce vor fi mai pregnante dupa aerisire, sustinute de cele ale lemnului. Gustul e plin, catifelat, cu tanini frumos rotunjiti. Astringenta iese nitel in fata, dar e numai buna ca sa balanseze discretele note dulci. Cat despre postgust, e lung si elegant,cu aceleasi fructe si o delicioasa adiere de ciocolata. Am zis ciocolata? Da, il puteti asocia cu cateva patratele, va fi minunat. Dar parca tot trebuie ceva mancare (vita, vanat), fie si numai daca ne gandim ca e vorba de un vin cu alcoolul la 14,5%. Si o sa fie optim, daca ma intrebati pe mine, la preparate din acelea indelung desavarsite in caldura domoala a cuptorului.
Un spumant simpatic şi foc de voios, plin de fructe roşii (căpşunele sunt soliste), de la adulmecare şi până în postgust. Proaspăt, un pic crocant, e, dacă vreţi, versiunea cu bule (multe!) a rosé-ului prietenos, de terasă, ce poate fi asociat mai ales cu voia bună. Şi, eventual, cu niscaiva salate estivale ori chiar cu deserturi răcoritoare pe bază de, aţi ghicit!, căpşune.
N-o spun pentru prima oara (asadar scuze ca ma repet!), vinurile din gama Cupola Sanctis reprezinta un pic mai mult decat un simplu cadou pentru, in cazul de fata, Costica ori Lenuta. In sticlele astea gasim niste vinuri foarte frumos lucrate, cu raza mare de actiune, de care ar fi pacat sa ne amintim doar in zilele onomastice. Fructe rosii in deplina armonie, prospetime, dar si catifelare, basca „duca-s-ar pe gat” (dar grija mare, are totusi 14% vol.alc.). Ce mai, un vin rosu absolut reusit, pe care n-are rost sa-l bem doar pentru ca data din calendar ne obliga. Iar editia 2018 vine cu o aciditate un pic mai pronuntata si niste tanini mai proeminenti, care ma duc cu gandul, poate mai mult decat altadata, c-ar fi cumva pacat sa nu profitam de dopul zdravan cu care este dotata sticla. Adica da, zic c-ar fi si niscaiva potential de invechire. Sigur, dam pe gat o sticla pentru Costel, alta pentru Nuti, dar ne putem gandi si la o degustare un pic mai atenta. Poate maine, sau peste un an, ori peste cinci...
Un „nas” simpatic si plin de „vino-ncoa”, cu fructe rosii (basca o cireasa neagra), bine sustinute de un voal condimentat (are si piper? Are!). Corpul e mai curand lejer, cum ii sta bine soiului, cu aceleasi fructe si o prospetime admirabil tinuta in balanta de o moliciune care permite o insotire perfecta cu carnuri rosii condimentate. In rest ce sa va mai spun? Tanini fini, postgust lung, „duca-s-ar pe gat” din plin... Da, mi-a cam placut!
Luand aceasta cava pas cu pas, sa incepem prin a spune, pentru amatorii de informatii oenologice, ca in pahar poposeste un cupaj format din 35% Xarel·lo, 35% Parellada, 30% Macabeo (si ca veni vorba, cupajul de Xarel·lo, Parellada si Macabeo e cel clasic pentru cava). Perlajul? Nu foarte abundent, insa destul de fin si, mai ales, persistent. Olfactiv dam peste fructe albe si citrice, foarte bine imbinate, doar uneori o piersica isi iteste capul, iar alteori (rareori) un mar verde. Gustul e plin, „umple gura”, cu aceleasi fructe in prim-plan. O prospetime absolut debordanta, strunjita doar foarte putin de nota de onctuozitate adusa, presupun, de Xarel·lo. Postgustul e destul de lung, cu un zdravan „duca-s-ar pe gat”. Merge si ca starter, merge si alaturi de preparate estivale, merge, cred, oricum.
„Proaspat si elegant” scrie pe eticheta si recunosc ca nu ma pot opune. Numai ca vinul are si alte atuuri: un strop de mineralitate (da, Dobrogea!) si o adiere fina de onctuozitate care pot atrage si un rar-amator de Sauvignon Blanc (ca mine). Si-mi mai place si din alt motiv: e un foarte bun exemplu de ce va sa zica terroir-ul. Daca in mod normal Sauvignonul merge cel mult la pesti cu carnea alba, lejer insipida, pe asta l-as alatura chiar si unui crap din Dunare, ca sigur merge ca uns.
Aromele sunt sobre (dar, nu stiu cum, in acelasi timp voioase), cu tot ce v-ati putea astepta: fructe rosii, piper, un strop vegetal, o picatura de lemn. Gustul e lejer, rotund, cu o usoara aciditate (sprijinita pe o unda astringenta) ce ma face sa-l visez alaturi de carnuri rosii mai grasute (dar nu chiar grase!), sau, mai ales, la o tocanita (bine, hai, ragout). Sarmale, ziceti? Perfecta alegere!
Un Crémant de Bourgogne din Beaune ce ne intampina cu un perlaj frumos, zdravan la inceput, fin si persistent mai apoi. Aromele fine, de fructe rosii, continua si in gustul plin, rotund, proaspat si reconfortant. Postgustul lung, cu o adiere delicata de cirese negre, completeaza fericit acest spumant excelent si teribil de polivalent. Fiindca va fi bun si baut simplu, la o intalnire cu prietenii, și ca aperitiv, dar e poate chiar mai nimerit la masa, de la antreuri si pana pe la rata (doar cu pestele n-are treaba, dar sa nu fim mofturosi). Una peste alta, o noua dovada ca, atunci cand ai aproape 240 de ani de traditie in spate, precum Patriarche Père et Fils, nu prea iti poti permite sa faci vinuri oarecare.
Primele arome care ne intampina sunt cele de fructe rosii, flancate (mai discret) de adieri florale. A doua adulmecare a paharului ne aduce si condimentele lemnului, care continua si in gust (sa ajutam fructele cu o aerisire de vreo jumatate de ora, ziceti? Nu-i rea ideea!). Care gust e destul de rotund si cu o placuta senzatie de catifea oferita de taninii destul de fini. Altminteri, corpul e suficient de lejer si astringenta suficient de pronuntata cat sa ma faca sa vi-l recomand mai curand alaturi de inaripate durdulii, tocaturi si gratare de purcel, italienisme pe baza de sos ragu ori pizze bogate in carne. Va rezulta o convietuire teribil de placuta.
Pe (foarte) scurt, as putea doar sa va spun ca e genul ala de vin pe care doar il gusti si deja incepi sa visezi la peste, nici nu trebuie sa te uiti pe eticheta sa-l vezi ca vine de la Niculitel. Dar stiu ca nu ajunge, iar acest Chardonnay e mai mult decat atat (da, o sa placa si celor care nu se dau in vant dupa soiul asta). Asa ca trebuie mai intai sa salut prima impresie, cea olfactiva, adica: eleganta, usor minerala, un pic vegetala, cu un acompaniament discret de fructe albe. Gustul vine perfect in prelungire si e proaspat, un pic colturos (crispy, cum ar spune anglo-saxofonii). Postgustul, prelung, indeamna la o a doua gura; ar merge, la o adica, baut doar de sete si de placere, dar o sa planga pestele. Somn pe gratar, ziceti? Ei da, cam la el visez si eu...
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...