După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Olfactiv e sobru si vine peste noi in valuri: aromele lemnului si fructele rosii duc greul asaltului, dar avem parte si de efluvii condimentate, adieri minerale, ba chiar si o aluzie de carne maturata. Corpul,suplu, rotund si matasos, vine perfect in prelungire si e, poate, mai lejer decat ne-am putea astepta (dar asta, cel putin din punctul meu de vedere, e de bine). Defecte? Poate unul singur, nu pot scapa de senzatia ca l-am gustat un pic cam devreme. Nu ma intelegeti gresit, e foarte bun si-acum, incercam doar sa va sugerez ca e genul de vin din care, daca aveti conditiile necesare, merita sa va faceti provizii si sa destupati cate o sticla-doua pe an. Producatorul ne sugereaza sa-l pastram pana-n 2029, eu as fi chiar un pic mai optimist.
Mai intai mi se pare musai sa va spun ca vinul din sticla e mai sobru decat ne-ar putea sugera efortul de marketing al cramei. Olfactiv e plin si bogat, dar fara a fi exploziv, gustul e rotund, o discreta onctuozitate domolind aciditatea vijelioasa. E, totusi, un vin de terasa/club? Da, daca ne luam doar dupa ambalaj si alcoolul relativ scazut (12,5%). Dar parca mai bine i-ar sta la masa. Sunt ferm convins ca daca se intalneste cu o rata va fi dragoste la prima vedere.
Pai sa notam mai intai ca avem in pahar un perlaj fin, intens si persistent. Olfactiv e destul de discreta, cu arome mai curand dinspre fructe albe (mere, pere si ceva mai multe piersici), dar exista si o nota de coaja de paine, si cateva adieri florale. Gustul e lejer, racoritor, iar vinul umple bine gura. Mai adaugati dumneavoastra si un grozav efect racoritor, sprijinit pe un „duca-s-ar pe gat” de exceptie si veti ajunge, probabil, la concluzia ca, pe vremurile astea calduroase, o singura sticla e sigur insuficienta.
Olfactiv, gradina de fructe tropicale parca ne-ar trimite spre Lumea Noua a vinului. Dar vin repede si niste elegante note vegetale, menite sa ne mai schimbe un pic ideile, in timp ce gustul, cu notele lui sapide, de-a dreptul maritime, ne convinge definitiv ca suntem in Sardinia. Corpul e lejer, exista chiar si o discreta onctuozitate, ce subliniaza si mai bine rotunjimea. Citricele (mai spre grapefruit) isi fac aparitia abia in finalul destul de lung, racoritor si discret mineral. Da, e un vin perfect pentru vara. Dar cu siguranta nu l-as refuza (ba chiar dimpotriva!) nici la iarna.
Un rosé mai aparte, as zice, macar prin prisma faptului ca aciditatea sta frumos in banca ei, asa ca vinul nu debordeaza de prospetime (cum ar zice amatorii genului). Castiga insa astfel in eleganta, rotunjime si calitati gastronomice. In plus, desi olfactiv este cumva impetuos, notele florale si cele de fructe albe, care le acompaniaza perfect pe cele rosii, il cam scot din atat de raspandita zona „capsunel-parfumel”. Un vin chiar gustos (n-am gasit alt termen), care va fi numai bun si alaturi de ceva preparate estivale (deci lejere), dar si la simple taclale cu prietenii.
Aromele cu care suntem întâmpinaţi sunt sobre şi mai curând dinspre zona lemnului (tutun, ciocolată, condimente), abia mai apoi sosind şi aromele dinspre afine, mure, cireşe negre şi niscaiva coacăze. Dar nu vă lăsaţi păcăliţi de această primă impresie: vinul e suplu, prietenos şi cumva cald, iar postgustul lung vă va convinge repede să luaţi şi o a doua gură. Dar, să fie clar, nu e vorba nicidecum de un vin de băut cu cana, cam are nevoie de niscaiva mâncare. O carne roşie pe grătar? Da, cam asta pare a fi asocierea lui preferată.
Multe fructe (piersici, pere, niscaiva exotice), ceva condimente, o adiere florala... Petite Helena ne intampina olfactiv cu multa gratie si eleganta, care continua in gustul rotund si suplu. Prospetimea e la cote mari, discreta onctuozitate stavilind cu greu aciditatea vijelioasa. Chardonnay-ul domina alternativ asamblajul (cand cel baricat, cand cel ne-), in timp ce Sarba sta sfioasa mai in spate, facandu-si simtita prezenta mai mult in postgust. Una peste alta, un cupaj ce merita cu prisosinta gustat. De preferinta repetat.
La prima adulmecare zicem ca avem de-a face cu un vin dur, „barbatesc”. Dar e doar o falsa alarma, fiindca gustativ descoperim un vin moale, matasos, nu foarte corpolent si cam degraba chemator de o a doua gura. Fructe rosii si negre, un praf de condimente, discrete aluzii vegetale, toate se impletesc de minune in acest vin rotund si elegant.
Mai intai mi-a placut interesanta mineralitate. Mai apoi v-as povesti despre aciditatea vijelioasa, cu greu potolita de o binevenita onctuozitate. Si, deloc in ultimul rand, m-as referi la postgustul lung, citric, mineral si cu aluzii de fructe albe. Concluzia? Daca aveti nevoie de un aliat de nadejde in lupta cu niste aperitive zdravene, ori cu niscaiva pui grasuti, am o veste buna: Sauvignon-ul de la DFR e solutia perfecta.
Ca sa fie clar: eleganta si moliciunea definesc acest vin, lucru evident inca de la prima adulmecare (acolo unde, sigur, gasim o frumoasa simfonie de fructe rosii, ne place, o notam si trecem mai departe). Gustul e plin, rotund, cu o aciditate suficienta ca sa imprime prospetime si niste tanini, inca nerotunjiti pe deplin (hai, ca-i tanar) ce confera o textura mai curand de plus decat de catifea. E foarte bun acum? Da! Il mai pastram? Iarasi da, chiar cred ca merita. Altiminteri, orice carnuri rosii (de la rata si miel incolo), mai ales daca-s mai zdravan condimentate, se vor bucura cu siguranta de asocierea cu al nostru Rosso.
Sa fim bine intelesi, nu asteptati de la mine, de data asta, descriptori clasici. Da, am am plecat dupa ei, i-am cautat, dar am gasit un vin rotund, cald, chiar unduios si sagalnic, asa ca nu m-au mai interesat. Sigur, exista multe fructe rosii, destule arome de la lemn, daca vreti le puteti cauta, dar pierdeti (timpul). Mai bine gustati repetat. Și sa nu uit, e un vin care are deja 5 ani, dar cred ca va fi si mai bun peste inca 5, sau poate chiar 10. Cu ce-l asociem? Of, hai sa zic carnuri rosii, mai delicate, dar care pot fi si bine condimentate. Insa, recunosc, deja am plecat spre biblioteca. Gib Mihaescu, un pahar (hai doua-trei) de Cuvee Grandiflora? Eu zic ca merge perfect.
Vizual, e de remarcat perlajul fin, nu prea abundent, dar persistent. Olfactiv avem si coaja de paine, si fructe albe, si adieri florale. Gustul e in primul rand proaspat, dar plin si chiar rotund, cu o complexitate care-l scoate clar din zona „starter”. Sigur, taclalele cu prietenii raman oricand un prilej potrivit, dar va fi mai bine cu ceva mancare pe masa. Aperitive, evident, dar si alte preparate simple si usoare, pe baza de branzeturi, peste, fructe de mare ori carnuri albe vor fi mai mult decat binevenite.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...