Sunt prizonier voluntar în Galaţi, cu evadări ocazionale, din 1979. Absolvent de Filosofie, ulterior de Drept. Publicat în reviste culturale (Dominus, Dilema veche) şi de Filosofie (Eidos, Analele UDJG). În lumea vinului din 2009, autor al blogului tematic Lucruribune.blogspot.com, unul dintre cele mai vechi, mai bune şi modeste din patria noastră, deşi azi răsuflă mai greu, articole publicate în print şi online în Vinul.ro, Millesime, Somelierul etc. O pagină săptămânală în cotidianul local Viaţa Liberă (2014-2015), apariţii în media tv, radio, influencer de rit vechi pe Facebook şi alte locuri iluzorii, cilibiu, iar printre alte calităţi, soţ, tată şi alte ipostaze prozaice.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Daca un scriitor mediocru ar scrie brusc ceva foarte bun, din pacate pentru opera, "cazierul" literar il va trage in jos. Probabil criticii il vor desconsidera, spunand ceva de genul "avand in vedere ultimele doua romane, acesta este o imbunatatire, mai ales pentru un scriitor provincial cu este...". E bine ca Vinex Murfatlar isi publica noile vinuri mai cu mot sub pseudonim, in fine, nu tocmai, pentru ca e chiar numele proprietarului, dar intelegi voi...caci altfel cu greu as fi putut fi convins sa platesc fara sa gust intai licoarea. Dar acest Chardonnay dobrogean spulbera preconceptiile, fiind bine lucrat, cel mai probabil cu lemn in fermentatie, cu volubilitate usor untoasa, usor vanilata, dar cu ornament de fructe: piersici, pere, putin grepfrut. Aciditatea se releva in gust, sustinand expresia aromatica si asigurand o curgere frumoasa pe gat. E un exemplu ca daca se vrea...se poate.
Vin competent, bazat pe prospețime si aciditate, cu fatete vegetale si florale, profund citric, cu remanenta medie. Partea bună este că n-am avut halucinații si nici n-am simțit note de thujon. Partea proastă e ca nici n-am scris poeme demne de Rimbaud si Verlaine, ci doar m-am bucurat de vin intr-o seara toridă de vara.
Imediat ce nasul se apropie de pahar, iti dai seama ca e aici ceva mai mult decat multe vinuri industriale care, desi sunt un blend tipic bazat pe Sangiovese, profita de pe urma indicatiei geografice Toscana fara a oferi o satisfacatoare palpare a fondului de unde provine. Dati-i ceva timp licorii sa se deschida si respectul pentru munca lor se va adanci. Pamantos, mineral, intunecat, cu fructe mai negre zemoase, gust elegant, nu perfect, dar totusi pentru pretul cerut astazi este un veritabil un bang for a buck. Il puteti si pastra cativa ani. As paria ca va isi va adauga o valenta in plus, insa pentru cine nu joaca la pariuri, e foarte placut chiar acum.
Intruparea 2014 a fetestii negre de la Aliman ofera aceeasi satisfactie ca de obicei fanilor cramei, propunand arome de maturare (si maturitate, mai ales din punct de vedere vizual), cu pielarie si tabac, picanterii orientale si fructe negre zaharisite. Insa marca cramei este gustul catifelat. Sigur "catifelat" e o senzatie tactila, insa cred ca intelegem sentimentul de moliciune levantina si de densitate, de plinatate. Aciditatea nu e foarte evidenta in ansamblu, insa asta nu insemna ca nu-i acolo, ci doar ca nu e atat de evidenta ca la alte vinuri rosii. Chiar si remanenta e dintr-un registru de bombonerie. Pana la urma e o expresie buna a unui anumit tip de a face vinul.
Daca nu ai baut vreodata un Verdejo de Rueda atunci acesta este exemplarul potrivit sa incepi! Are toate caracteristicile potrivite si bine dozate: culoare tinereasca, auriu cu tente verzui, aromatica placuta, cu note de piersica, fructe tropicale, iarba, gust cu aderenta, ajutat de aciditatea nativa, cu inflexiuni tonice si minerale pe palat, care modereaza caracterul aromatic al vinului. Dati-i cu fructe de mare, ca n-o sa fie rau!
Rebrandingul si reorganizarea de la Vinarte au adus cateva noutati. Astfel Nedeea, de multi ani o eticheta singulara, a devenit anul acesta o gama, in care regasim cupaje din varietati autohtone, chestiune placuta auzului. Sa vedem acum cum stam cu celelalte simturi. Vinul rose se gaseste la confluenta dintre Babeasca neagra si Feteasca Neagra, vizual ne ofera o nuanta foie de ceapa-cupru. Propune arome placute, proaspete, mix de fructe rosii si ceva vegetal, ierbos, gust robust, cu "muscatura" acida, racoritoare, cu note tonice, amintind de piersica alba si grapefruit. In concluzie, un rose foarte satisfacator in aceste vremuri toride, produs din varietati romanesti.
Jar este un blend nu prea comun de Pinot noir si Feteasca neagră din Dealu mare, cu fermentatie naturală, profil old school, fara intensități flamboaiante. Are nevoie de aer ca sa se exprime fluent, dar si de o temperatura corectă. Exprima arome de condimente (paprica, chimen), putin fum si preponderent fructe negre. Dar, trecand peste acestea, gustand licoarea simti ca e ceva adevarat, autentic in vinurile acestei mici crame.
Jar este un blend nu prea comun de Pinot noir si Feteasca neagră din Dealu mare, cu fermentatie naturală, profil old school, fara intensități flamboaiante. Are nevoie de aer ca sa se exprime fluent, dar si de o temperatura corectă. Exprima arome de condimente (paprica, chimen), putin fum si preponderent fructe negre. Dar, trecand peste acestea, gustand licoarea simti ca e ceva adevarat, autentic in vinurile acestei mici crame.
Acest Cabernet sauvignon de Dealu Mare se infatiseaza ochiului intr-o roba rosu-amarant. Scuze, puteam sa zic rosu-rubiniu sau chiar bordo ori rosu-purpuriu, insa fac cu fiica-mea un training de largire a spectrului coloristic. Adica ea ma invata care-una si alta :) Are arome de ardei verde si de fructe rosii, un gust mustos, usor curgator insa fara a duce lipsa de taninuri, care sunt (spre linistirea papilelor) din soiul dulce. Remanenta medie, usor picanta. Acuma, ma tot intreb ce-i cu zanele astea. Daca la zana verde (vinul alb al cramei) puteam sa-i scot din sinapse pe Byron, Verlaine, Rimbaud si toata gasca, la zana purpurie n-ar fi de zis decat ca sunt unii in America care vand praf de zane- purpuriu- la doar 14 dolari sticluta. Aparent induce emotie, dar si putere, creativitate si ambitie. Ma rog, nu stiu daca la asta s-au gandit si cei de la Domeniul Muntean, insa am o banuiala ca nu e pe departe.
Iata ca sfintii au ajuns in 2017. De-a lungul anilor, anii de recolta de sub acesta onomastica eticheta s-au schimbat. Insa, fiecare a propus un vin rosu, sec, jovial, cum sta bine contextului, fara insa a lipsi o minima eleganta sau chiar potential de evolutie. E cazul si acum. Desi vinul se prezinta acum rosu-rubiniu cu reflexii purpurii, cu arome mustoase de fructe rosii si negre (afine&coacaze, prune), mici picanterii bine alese(vanilie, cuisoare e prea mult, asa ca va propun tinte), gust suculent, dulce acrisor, cu taninuri prezente, dar amabile, dulci, si remanenta decenta in profil fructat-picant, pana la urma sunt convins ca isi va pastra potentialul de evolutie.
Vin competent, bazat pe prospețime si aciditate, cu fatete vegetale si florale, profund citric, cu remanenta medie. Partea bună este că n-am avut halucinații si nici n-am simțit note de thujon. Partea proastă e ca nici n-am scris poeme demne de Rimbaud si Verlaine, ci doar m-am bucurat de vin intr-o seara toridă de vara.
In anii 50 Charles Brotte a dorit sa-si puna vinurile intr-o sticla deosebita. Tema a fost miscarea vitei de vie sub puternicele rafalele ale Mistralului, celebrul vant care matura an de an sudul Frantei. Un sticlar din regiune si-a incercat norocul iar rezultatul il vedem si astazi. Vinul din sticla este un Cotes du Rhone alb, amestec de Grenache blanc, Clairette si Viognier. Aromele sunt delicate cu note amintind de lime, piersici si mandarine, avand o corpolenta respectabila care integreaza cu succes aciditatea. Rezultatul este un gust placut si lin curgator, cu remanenta dulceag-acrisoara. Un vin amabil!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...