Sunt prizonier voluntar în Galaţi, cu evadări ocazionale, din 1979. Absolvent de Filosofie, ulterior de Drept. Publicat în reviste culturale (Dominus, Dilema veche) şi de Filosofie (Eidos, Analele UDJG). În lumea vinului din 2009, autor al blogului tematic Lucruribune.blogspot.com, unul dintre cele mai vechi, mai bune şi modeste din patria noastră, deşi azi răsuflă mai greu, articole publicate în print şi online în Vinul.ro, Millesime, Somelierul etc. O pagină săptămânală în cotidianul local Viaţa Liberă (2014-2015), apariţii în media tv, radio, influencer de rit vechi pe Facebook şi alte locuri iluzorii, cilibiu, iar printre alte calităţi, soţ, tată şi alte ipostaze prozaice.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Zana Zanelor este o Feteasca Neagra din Dealu Mare. Are arome funky, lucru bun sau rau in functie de respondent, si o aciditate ridicata, usor iesita din corp.
Intruparea 2014 a fetestii negre de la Aliman ofera aceeasi satisfactie ca de obicei fanilor cramei, propunand arome de maturare (si maturitate, mai ales din punct de vedere vizual), cu pielarie si tabac, picanterii orientale si fructe negre zaharisite. Insa marca cramei este gustul catifelat. Sigur "catifelat" e o senzatie tactila, insa cred ca intelegem sentimentul de moliciune levantina si de densitate, de plinatate. Aciditatea nu e foarte evidenta in ansamblu, insa asta nu insemna ca nu-i acolo, ci doar ca nu e atat de evidenta ca la alte vinuri rosii. Chiar si remanenta e dintr-un registru de bombonerie. Pana la urma e o expresie buna a unui anumit tip de a face vinul.
Acest Cabernet sauvignon de Dealu Mare se infatiseaza ochiului intr-o roba rosu-amarant. Scuze, puteam sa zic rosu-rubiniu sau chiar bordo ori rosu-purpuriu, insa fac cu fiica-mea un training de largire a spectrului coloristic. Adica ea ma invata care-una si alta :) Are arome de ardei verde si de fructe rosii, un gust mustos, usor curgator insa fara a duce lipsa de taninuri, care sunt (spre linistirea papilelor) din soiul dulce. Remanenta medie, usor picanta. Acuma, ma tot intreb ce-i cu zanele astea. Daca la zana verde (vinul alb al cramei) puteam sa-i scot din sinapse pe Byron, Verlaine, Rimbaud si toata gasca, la zana purpurie n-ar fi de zis decat ca sunt unii in America care vand praf de zane- purpuriu- la doar 14 dolari sticluta. Aparent induce emotie, dar si putere, creativitate si ambitie. Ma rog, nu stiu daca la asta s-au gandit si cei de la Domeniul Muntean, insa am o banuiala ca nu e pe departe.
Daca nu stii de vinul acesta dinainte sau daca nu cauti repede pe google nu ai cum sa banuiesti ca nu e doar un Côtes de Castillon (o apelatie care nu e tocmai in topul Bordeaux-ului, ca sa fim delicati). Bine, daca pui mana pe sticla ti se aprinde un bec ca nu-i tocmai un vin de consum curent. E solida, cu accesorii de calitate. Sau poate stii cine e Gerard Perse, viticultorul de pe eticheta. E un podgorean amarat care in 1998 a spart pusculita si a gasit in ea 31 milioane euro cu care a cumparat Chateau Pavie. Una peste alta, avem azi un vin masiv, extractiv, cu arome de fructe negre, pielarie si tabac, taninuri masive, insa polisate, usor uscate daca nu ne jucam cu timpul si aerul, care le imblanzeste putin. Vin cu viata lunga in fata.
Daca vi se pare scump acest Chianti, aflati ca de banii acestia cumparati traditie de la 1435, un classico, adica cu procent mai mare de sangiovese(min 80%, in acest caz 90% cu restul Merlot) si din zone mai bune, si un riserva, adica minim doi ani de maturare dintre care minim 3 luni la sticla. Avand in vedere ca 2014 este recolta cea mai recenta de Ser Lepo Mazzei, putem concluziona ca nu n-au numarat zilele pana la implinirea minimului legal, ci ca au dorit sa ofere cea mai buna experienta de care sunt capabili la acest nivel de clasificare. Dupa gustul meu e un Chianti scoala, aducand atat prospetime, cat si o moliciune califelata deranjata de mici taninuri obraznice. Am gustat acum o saptamana recolta anterioara(2013) si credeti-ma ca zece ani de potential de pastrare nu e deloc exagerat. Dupa putin aer vom descoperi o aromatica de frunza de crizantema, o adiere de tei, fructe rosii si negre de padure. Corpolenta medie, profil clasic. Recomandat alaturi de paste cu sos rosu, tocanite si, nu in ultimul rand, pentru sporirea culturii generale.
Daca vi se pare scump acest Chianti, aflati ca de banii acestia cumparati traditie de la 1435, un classico, adica cu procent mai mare de sangiovese(min 80%, in acest caz 90% cu restul Merlot) si din zone mai bune, si un riserva, adica minim doi ani de maturare dintre care minim 3 luni la sticla. Avand in vedere ca 2014 este recolta cea mai recenta de Ser Lepo Mazzei, putem concluziona ca nu n-au numarat zilele pana la implinirea minimului legal, ci ca au dorit sa ofere cea mai buna experienta de care sunt capabili la acest nivel de clasificare. Dupa gustul meu e un Chianti scoala, aducand atat prospetime, cat si o moliciune califelata deranjata de mici taninuri obraznice. Am gustat acum o saptamana recolta anterioara(2013) si credeti-ma ca zece ani de potential de pastrare nu e deloc exagerat. Dupa putin aer vom descoperi o aromatica de frunza de crizantema, o adiere de tei, fructe rosii si negre de padure. Corpolenta medie, profil clasic. Recomandat alaturi de paste cu sos rosu, tocanite si, nu in ultimul rand, pentru sporirea culturii generale.
Bolgheri a devenit DOC in 1994, cand s-a constatat ca supertoscanele (vinuri foarte bune, dar din varietati clasice frantuzesti, nepermise traditional in zona) n-o sa plece nicaieri. Acest vin este un Cabernet-Merlot-Syrah, cu 8 luni in baric. E daca vreti o versiune "lite" pentru mult mai cunoscutele (si scumpele) Matarocchio, Tignanello sau Solaia. Continuand analogia cu telefoanele mobile, uneori se intampla si la vin ca o varianta lite sa fie (luand si pretul in considerare) o afacere mai placuta decat "flagship"-ul. Senzatia pe care ti-o da Il Bruciato este de forta si eleganta, cu aromatica de fructe rosii, condimente de cofetarie, espresso, adieri de tabac si pielarie, gust cu taninuri polisate, imblanzite, dar cu aciditate buna, care creeaza o viteza de curgere periculoasa pentru unele organe interne!
Zorzal ne livreaza un Cabernet surprinzator. Pentru asteptarile noastre, cel putin. Fructe rosii si negre, ardei verde, piper, mocha, gustativ se prezinta usor, delicat, catifelat, cu un puseu de aciditate pe final care eleveaza remanenta. Picant si placut de baut, acest Cabernet de altitudine ne vorbeste despre diversitatea, nu atat a Lumii noi, cat a lumii in general.
Aglianico este un soi vechi, cel mai probabil adus in peninsula italica de coloniștii greci. Blu Onice este un reprezentant de marca al vinurilor din Campania, un rosu inchis, aproape opac, cu nuante purpurii, care da primele indicii ale viitoarei densitati gustative. O aromatica luxurianta, cu avalanse de fructe, mure, prune, afine din afinata, si note de maturare, vanilie, stejar prajit, espresso, ierburi aromatice ne conduce spre un gust propunand o moliciune sudica, cremoasa, cu rotunjimi placute, dulci. Remanenta este respectabila, condusa de senzatii dense, balsamice. In concluzie, avem un vin foarte bun, usor de iubit de aproape toata lumea.
Orice vin are nevoie de o poveste, fie ea si mai putin relevanta sau plauzibila! Vinul de azi are pe eticheta o pereche de incaltari: o cizma si un pantof cu toc, pentru ca zice povestea, Elena Brooks- cea care face vinul, se intorcea intr-o seara de la o distractie si brusc au dat peste ea problemele din crama. Nu a apucat sa-si schimbe decat un singur pantof, pentru ca era deosebit de urgent. Probabil vreun tanc avea nevoie de resuscitare sau de electrosocuri. Oricum, trecand peste detaliile frivole, vinul e fix ceea ce te astepti de la un shiraz australian de acest pret: aromatica intensa, de fructe, mai ales negre (dude, afine, mure), condimente de cofetarie, ciocolata, cu o structura buna si taninuri "piure", ducand spre un final dulce-condimentat. Un vin sanatos, bun la gratare.
Orice vin are nevoie de o poveste, fie ea si mai putin relevanta sau plauzibila! Vinul de azi are pe eticheta o pereche de incaltari: o cizma si un pantof cu toc, pentru ca zice povestea, Elena Brooks- cea care face vinul, se intorcea intr-o seara de la o distractie si brusc au dat peste ea problemele din crama. Nu a apucat sa-si schimbe decat un singur pantof, pentru ca era deosebit de urgent. Probabil vreun tanc avea nevoie de resuscitare sau de electrosocuri. Oricum, trecand peste detaliile frivole, vinul e fix ceea ce te astepti de la un shiraz australian de acest pret: aromatica intensa, de fructe, mai ales negre (dude, afine, mure), condimente de cofetarie, ciocolata, cu o structura buna si taninuri "piure", ducand spre un final dulce-condimentat. Un vin sanatos, bun la gratare.
Jelna, mai demult Jalna (in dialectul sasesc Sänderf, Zändref, Zändraf, in germana Senndorf, Sellendorf, in maghiara Kiszsolna, Zsolna) este un sat in comuna Budacu de Jos din judetul Bistrita-Nasaud, Transilvania, Romania. Asa zice intrarea din Wikipedia. Am inteles, sasii au trecut pe aici, si in caz ca nu stiati contributia lor la viticultura spatiului transilvan (ba chiar si moldav, ca sa va spun un secret) nu poate fi negata, odata ce trecem prin istorie, si asta astazi se traduce prin traditia culturii vitei de vie, o remanenta daca vreti, chiar daca ei insisi, in mare parte, s-au cam dus. Ca un subiect adicacent :), vinul este prietenos, destul de taios, cu o aciditate serioasa, insa tusele verzi, vegetale si de fructe albe, sunt bine rotunjite de un corp surprinzator pentru un vin din vii relativ tinere
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...