Sunt prizonier voluntar în Galaţi, cu evadări ocazionale, din 1979. Absolvent de Filosofie, ulterior de Drept. Publicat în reviste culturale (Dominus, Dilema veche) şi de Filosofie (Eidos, Analele UDJG). În lumea vinului din 2009, autor al blogului tematic Lucruribune.blogspot.com, unul dintre cele mai vechi, mai bune şi modeste din patria noastră, deşi azi răsuflă mai greu, articole publicate în print şi online în Vinul.ro, Millesime, Somelierul etc. O pagină săptămânală în cotidianul local Viaţa Liberă (2014-2015), apariţii în media tv, radio, influencer de rit vechi pe Facebook şi alte locuri iluzorii, cilibiu, iar printre alte calităţi, soţ, tată şi alte ipostaze prozaice.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Din Bistrita Nasaud nu vin doar mari scriitori datatori de frisoane la BAC, cum ar fi Cosbuc sau Rebreanu, ci si o pleiada de crame tinere din de altfel istorica regiune a tarii, cu indelungata traditiei in cultivarea vitei de vie. Dintre ele se remarca Jelna, care a reusit sa exploateze specificul mai racoros al zonei, propunand ca vin mare al cramei un cupaj in care pretentiosul Pinot noir este rege, ajutat de nobilii de serviciu ai podgoriilor lumii Cabernet Sauvignon si Merlot. Rezultatul este un vin serios, care insa reuseste usor sa se destinda si sa se manifeste jovial. Exista o suplete necaracteristica blendurilor mai sudice, insa exista si o finete in plus, nefortata si naturala. Exista si arome de baric, condimentate, care completeaza miezul fructat, de fructe rosii, porumbe coapte, cu o taninozitate moderata. E un vin care poate fi consumat cu succes acum, insa l-as mai lasa cativa ani sa se deplieze total.
In termenii literaturii consemnate, inainte de a fi o Eva a fost Pandora, prima femeie de pe Pamant, creata de printr-un efort comun al zeilor. Toti zeii, mai putin Zeus, care crease deja barbatul. Probabil stiti cum curge povestea mai departe, cum printr-un fals act de generozitate Zeus i-a daruit frumoasei o cutie in care stateau inchise toate relele lumii, iar Pandora nestiind ce orori sunt captive acolo nu si-a putut infrana curiozitatea de a-si deschide darul. Din fericire, deschiderea sticlei de la Crama Pandora nu elibereaza in lume grozavii, ci arome curate de fructe rosii, aciditate placuta, un rose bine facut, la limita demisecului, nivel mediu-scazut de alcool, cat sa placa la cat mai multa lume. Totusi, dupa golire, nu uitati sa aruncati o privire in interiorul sticlei. Dupa povestea antica, ceea ce ramane acolo este speranta. Speranta ca mai avem timp de vorba, ca mai avem o sticla, ca suntem bine, sanatosi.
Vinul de azi este o alegere foarte pentru iubitorii de vinuri albe proaspete si vibrante. Aceasta editie recenta nu dezamageste, capturand esenta caracteristica a soiului, dar si un specific al podgoriei Lechinta in partea sa bistriteana, care beneficiaza de un climat mai racoros. Cu o culoare pala si stralucitoare, acest vin exprima arome intense precum grapefruit, limeta si ardei verde. Notele citrice se completeaza perfect cu subtile accente ierboase, adaugand complexitate si prospetime. Pe palat, Sauvignon Blanc 2022 de la Crama Jelna este un vin vivace, cu o aciditate racoritoare si o textura compacta. Gustul dominant de citrice este intarit de nuante delicate de mar verde si kiwi. Finalul este revigorant, cu o nota de ierburi proaspete. In concluzie: un vin jovial, bine realizat, evocand locul de unde provine.
Stim ca acest strugure este un portdrapel al viticulturii din Chile, dupa cum si Errazuriz este un nume cu rezonanta pentru cunoscatori, producand vin din secolul 19. Se propune cu note de mure, cirese negre, prune, piper, ciocolata, o corpolenta medie, delicata, accentuata fericit daca avem grija sa nu-l servim prea rece, taninuri de granulatie fina, polisate, texturat, repede curgator. Are si o evolutie buna, trecand prin niste transformari daca i se lasa timp, mai ales aromatic, degustatorul detectand noi si placute note, ca de condimente sau coaja de portocala, lemn dulce. Intamplarea a facut sa-l incerc alaturi de un kebap de oaie si s-a descurcat admirabil. In concluzie e un vin care se straduie convingator sa ofere "de toate, pentru toti" sau ca sa fim in ton cu Oscarurile: "Everything, Everywhere..."
Un vin racoritor, interesant, care propune note bizare, aproape de cele comune unui sauvignon blanc, pe langa fragute si zmeura. Gustativ este fin, debordand de prospetime si repede curgator. Un rose foarte util in aceste timpuri caniculare.
Aglianico este pentru sudul Italiei ce sunt Nebbiolo si Sangiovese pentru nord, un soi fanion din care se obtin vinuri foarte pretioase. Cum este si cazul licorii de astazi: un melanj de arome atragatoare datorate maturarii in baric (lemn dulce, note picante, condimentate) si note de fructe negre si rosii zaharisite (din dulceturi, din compot) in combinatie cu un vin de baza foarte reusit, din vii foarte vechi, fin si precis. Impreuna dau un compozit delicios, rotund, care nu oboseste degustatorul si care imprima respect, datorita incarcaturi aromatice. Este un vin foarte bine facut, usor curgator si hedonic.
Vinul de astazi, de altfel cel mai bun vin rosu al cramei, ma face sa remarc ca nu sunt multe etichete romanesti care sa evoce atat de clar o opera literara. Pentru ca Grandiflora este o trimitere directa la excelenta nuvela din 1928 a unui important fiu al micii urbe valcene: Gib. Mihaescu. Textul este disponibil integral in primele rezultate la o cautare pe orice motor de cautare si nu veti pierde 30 de minute din viata lecturand-o. In "La Grandiflora", numele unei terase descrisa ca celebra in Dragasani, se infiripa trama domnului Manaru, victima si agresor deopotriva al unei obsesii erotice initiate de vinul prea abundent in locanta amintita si de banuielile asupra relatiei necuviincioase a sotiei sale cu prietenul sau Ramura, sotie care trebuie spus ramane exilata la vie pe toata durata actiunii. Mana-ru, ramuri, vie, vin, Dragasani...Acum, sincer, ma indoiesc ca domnul Manaru ar fi facut scandaloasele sale fapte daca vinul la indemana ar fi fost acest Cuvee Grandiflora, pentru ca licoarea e prea serioasa si impunatoare ca sa se lase folosita ca un combustibil pentru provinciale psihoze erotice, insa pentru episoade gingase mai normale se poate dovedi un liant competent.
Ca di Rajo este o crama din Treviso, in inima Prosecco DOC. Totusi vinul spumant de astazi nu este un Prosecco. De ce? Nu pentru ca nu s-ar fi utilizat aceeasi metoda si aceleasi instalatii, ci pentru ca strugurele folosit este Chardonnay si nu traditionalul Glera. Ambalajul il propune ca un cadou pentru cei care apreciaza obiectele stralucitoare, dar se dovedeste un obiect de consum foarte potrivit pentru orice alta situatie sau oameni. Floral, cu pere si mere, gust potrivit de fin, cu un nivel de zahar calalogat brut, chiar daca la nivel mai ridicat in categorie, insa per total e un vin spumant agreabil si care poate trece cu succes prin mai multe asocieri culinare.
Acest cupaj inedit din sudul Frantei seamana cu Gerard Depardieu, mai putin la finetea interpretarii. E masiv, exuberant, usor rustic si nu din cale afara de elegant. Descoperim un melanj de fructe negre, un strop de vanilie cat sa dea o nuanta elevata, insa pe ansamblu avem un vin foarte tanar, puternic, un vin de pus la o masa cu multe carnuri grele pe ea. Aerarea intr-un decantor va mai polisa din taninurile nabadaioase
Cred ca in ultimele editii s-a schimbat un pic "linia melodica" a acestui vin, pe langa evidenta schimbare a etichetei, pastrand ceva din impresia arhicunoscuta si indragita de multi, de supra-copt, insa a devenit mai suplu si cu o aciditate mai sesizabila, cu note de fructe rosii proaspete, pe langa obisnuitele picanterii datorate lemnului de stejar, toate acestea facand vinul mult mai prietenos decat in anii trecuti cu o pleiada de preparate langa care nu s-ar fi putut aseza comod pana acum, cum ar fi pizza (de exemplu margherita sau prosciutto funghi) sau paste (nu prea scaldate in sos de rosii, daca nu e si carne in sos). E un vin interesant, care marcheaza o binevenita schimbare de stil!
Daca aveti copii sub 5 ani, sau poate pur si simplu aveti o zi mai grea, acest voios spumant spaniol, o adaugire recenta din portofoliul producatorul mai cunoscut pentru vinurile sale din Rioja, se poate dovedi un sprijin binemeritat. Nu e profund, nici nu trebuie in astfel de momente, insa e vivace, citric, usor salin, si astfel ne poate racori si relaxa discret.
Poate vi s-a intamplat sa dati de sticle serioase, grele, dop ok, prezentare frumoasa, dar vinul...dezamagitor. Tocmai de aceea este reconfortant sa descoperi ceva oarecum pe invers: sticla normala, dop de tabla cu filet, eticheta okish dar nimic prea fancy, insa vinul sa fie...peste asteptari. Sigur ca e un vin argentinian, insa numele Lurton e frantuzesc si are ceva greutate. Descoperim arome clare de fructe rosii, ciocolata, gustativ se releva puternic si generos, cu impresii de skittles pe palat, acid, iute curgator, genul perfect pentru gratar.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...