Nu mai ştiu exact cum m-am îndrăgostit de vin. Probabil că s-a întâmplat pe o terasă deasupra unui bulevard, observând uimit cum se oglindesc energia şi tumultul oamenilor de dedesubt într-un simplu pahar de Riesling. Mă gândesc deci că a bea un pahar de vin nu e doar o plăcere, ci şi un mijloc de a cunoaşte lumea. Şi nu unul pentru cei leneşi, pentru că vinul bun trezeşte curiozitatea, te face să iubeşti diversitatea, te îndeamnă să călătoreşti. Nu sunt un critic de vin, ci un iubitor al lui - am încercat multe vinuri, le-am privit cu atenţie şi curiozitate şi m-am simţit uneori suficient de curajos încât să scriu despre ele. Mi se pare că cel mai bun lucru pe care-l poţi face când scrii despre vinuri este să le recomanzi pe acelea care te-au transportat, într-un fel sau altul, din locul în care te aflai. Da, cred că mi-am amintit cum am devenit pasionat de vin: am citit undeva o recomandare inspirată.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Un Cabernet ceva mai lejer decat ies de obicei din Dealu Mare, cu corp suplu, concentratie medie, nivel ceva mai scazut de alcool decat se practica in zona, dar cu o concentratie de tanini care ne reaminteste ca vorbim totusi despre un soi care ofera structura din plin. Fructul e mai degraba proaspat, nu debordeaza de dulceata sau intensitate, iar baricul vine cu ciocolata si condimente - ansamblul fiind in final unul echilibrat, usor de baut, foarte potrivit cu mancare.
Cu un nas plin de fructe si condimente, Cuvee Guillaume se dovedeste a fi ceva mai sobru in gust - ceva dulceata, mult echilibru, dar evantaiul de arome inca mai are nevoie de timp sa se deschida. Un pic de aer il va ajuta mult in aceasta directie, insa matasea deasa de tanini fini si aciditatea excelenta sugereaza ca n-ar fi rau de loc sa pastrati cateva sticle si pentru anii care vin. Un cupaj surprinzator si foarte reusit!
Imi pot imagina cu usurinta ce asocieri culinare ar fi recomandate in cazul unui Cabernet argentinian: vita, vita, inca un pic de vita, poate si cu ceva garnitura de vanat. Insa eu gasesc ca acest rosu dens a mers excelent cu o mancare sugerata mai degraba in cazul unui vin alb: pulpe de pui cu sos de smantana si ciuperci (OK, recunosc am folosit un iaurt mai cremos in loc de smantana). Aromele foarte expresive, dar mai degraba fructate, fara multe alte fatete, potenteaza excelent tentele "earthy-savory" ale ciupercilor; taninii densi sunt foarte fini si deloc verzi, deci nu vor parea agresivi alaturi de carnea alba delicata - a carei dulceata ascunde foarte bine si zaharul rezidual evident al vinului. Aciditatea e suficienta daca smantana nu e foarte grasa sau multa, insa partea cea mai frumoasa e finalul, cand sus-amintita complementaritate a aromelor aproape ca genereaza focuri de artificii - lucru care nu s-ar intampla daca vinul in sine nu ar avea un postgust lung si intens. Nu ma intelegeti gresit: pe langa faptul ca asocierea culinara e contraintuitiva (motiv pentru care am si prezentat-o), nu e nici unica, nici necesara: Kaiken Ultra e foarte placut si pe cont propriu, cu adevarat recomandabil. Asa ca nu ezitati nici sa-l cumparati, nici sa experimentati cu alte mancaruri. Dar orice ati face, aerati-l si raciti-l un pic inainte.
Cum deja ne-a obisnuit, Cuvee Andrei e un Cabernet cu textura bogata, tanini densi foarte frumos slefuiti, si cu o suculenta care-l face jovial si placut. Aromatic inca abunda de fruct proaspat, dar potential de evolutie exista cu certitudine. O combinatie reusita si rara de delicios, elegant si serios.
Concentrat, cu fruct bine copt, Merlot-ul de azi isi arata totusi originea prin prospetime si o anumita suplete caracteristica locului. E foarte bine echilibrat si deja usor de baut, in ciuda unor tanini inca un pic salbatici. Timpul le rezolva insa pe toate. Un vin bun, tipic pentru stilul bordolez nou, mai exuberant si abordabil.
Azi avem in pahar un mutant. Da, Pinot Gris/Grigio (sau Grauburgunder, daca vreti) pare a fi o mutatie a binecunoscutului Pinot Noir, care in cazul asta si-a cam pierdut rosul din obraji si a capatat o frumoasa nuanta gri-albastrui. Daca ideea asta nu va place, aflati ca are arome expresive, usor exotice, in orice caz complexe, si mai are o textura foarte placuta. Se bea cu extrem de multa usurinta, chiar daca e un mutant. Da ce-i drept un pic senzatia de verde, necopt. Aciditatea sustine postgustul mediu-scurt si e bine echilibrata: sugereaza prospetime fara sa fie agresiva.
Nu credeam ca imi va placea vreodata asa mult un vin rosu care nici macar n-a implinit un an si jumatate. In apararea mea, e facut sa placa - si sa placa repede. Nas foarte simpatic de fruct proaspat si dulceturi de cirese amare, care prezice cu precizie un gust extrem de suculent, proaspat si jovial, cumva corpolent dar deloc greoi (si cu nivel cat se poate de rezonabil de alcool - 13%). Ah, si aciditate buna, dulceata doar cat trebuie, pe deasupra combatuta de o nuanta tonica. Nuanta tonica lipsita insa de "verdele" exagerat si neplacut al atator vinuri italiene; in cazul asta structura de tanini e remarcabila prin densitatea deloc neglijabila, finete si coacere perfecta. Si, chiar cu un zahar rezidual peste limita secului (cel putin in legislatia romaneasca), e o treaba super-simpatica.
In ciuda aromelor intense, dulcegi, care evoca un mix de fructe tropicale si de livada, Malvasia de azi e un vin usor curgator si chiar simpatic. Gustul e echilibrat de o aciditate buna, textura e usor onctuoasa in timp ce finalul combina tuse de dulceag si tonic. Un vin de zi cu zi prietenos si bine facut.
O surpriza extrem de placuta: o Babeasca usoara, suculenta, fina; in acelasi timp intensa si persistenta. Plina de naturalete si usor curgatoare de la un capat la celalalt. Schimbarea de stil (e foarte diferita de versiunile anterioare) mi se pare cat se poate de nimerita, recomand!
Primele cadre sunt vesele - arome usor de placut, o combinatie mustoasa de fructe rascoapte si proaspete, dar in fundal se intrevad indicii serioase: eucalipt, pielarie, condimente. Intriga te ia prin surprindere: dupa o fructuozitate suculenta de-a dreptul relaxanta urmeaza, pe neasteptate, explozia condimentat-taninoasa de pe mijloc si metamorfoza ei lunga si savuroasa spre un final plin de placere. Sigur, par ca lipsesc punctul culminant si rezolvarea, dar sunt sigur ca cei care au rabdare cativa ani vor avea parte si de asa ceva. Pana una-alta, un Cabernet neasteptat de reusit, o combinatie frumos echilibrata de veselie si seriozitate.
Concentrat, dar in acelasi timp suculent si cu un corp suplu si plin de prospetime, vinul de azi e genul care combina seriozitatea cu usurinta de a fi baut. Aromele sunt discrete si - cu riscul repetitiei - fructate si proaspete, cu o tusa de baric bine integrat aducand note condimentate. Insa cel mai mult mi-a placut gustul, ale carui 12,5 procente de alcool se reflecta intr-o suplete pe care as vrea sa o gasesc mai des, mai ales cand e combinata cu o tesatura de tanini atat de densa si in acelasi timp fina, bine coapta. Nu mai vorbesc de aciditatea serioasa, care sustine perfect un final destul de lung si expresiv. Un vin fin, subtil si foarte placut.
Intens, vegetal, condimentat si - bineinteles - fructat, Malbec-ul de la Gestos nu va dezamagi fanii vinurilor din America de Sud. Deja un veteran al listarilor la unvinpezi.ro, se prezinta in aceeasi linie cu editiiile anterioare - poate cu un binevenit plus de prospetime, atat la nivel aromatic cat si al aciditatii. Un vin placut si o introducere nimerita in stilul pe care il reprezinta.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...