După mai mult de 30 de ani de băut vinuri şi de lecturi oarecum intense în domeniu, n-am reuşit să ajung decât la o singură concluzie: cu cât descoperi şi afli mai multe, cu atât îţi dai seama cât de puţin, de fapt, ştii. Ca-n orice domeniu, de fapt. Aşa că, dacă mă-ntreabă acum cineva ce-i aia vin, nu pot să răspund, pe scurt, decât atât: o mare bucurie. O bucurie spre care am încercat și încerc să-i aduc şi pe alţii, cu ajutorul ziarelor, revistelor, cărţilor, degustărilor şi, deloc în ultimul rând, prin intermediul site-ului Costachel.ro. Şi fac asta şi pe Unvinpezi.ro, mânat de aceeaşi idee: c-ar fi meschin din partea mea să gust un vin bun şi să mă bucur de el de unul singur, fără să le dau şi altora sugestia. Păi n-ar fi păcat să nu ne bucurăm împreună?
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Vrand-nevrand, gustand Jiana 2020, mi-am adus aminte de prima ei editie. Careia, daca as fi avut sa-i reprosez ceva, era aciditatea cumva tinuta-n frau, care nu-mi permitea sa ma bucur pe deplin de navala fructelor rosii (sa ne-ntelegem: si atunci, si acum, vorbim de o navala placuta, nu la modul fructosel – parfumel). Ei bine, editia de fata vine cu o aciditate aproape navalnica, fructele sunt tot acolo, onctuozitatatea rotunjeste totul, asa ca ansamblul e, din punctul meu de vedere, absolut reusit. Care ansamblu sigur va merge la o tacla bine stropita cu prietenii. Numai ca deja mi s-a facut pofta de o rata. Sau de-un miel. Sau... Da, ati inteles, nu-i rose de terasa, merita cautat un potol care sa-l puna pe deplin in valoare.
Aromatic, duetul fructe rosii – coaja de paine e absolut delicios. Gustul e plin si rotund, prospetimea reprezinta elementul dominant, spumantul umple frumos gura, ce mai, un prosecco absolut excelent, mai ales pentru sezonul estival. Numai bun de baut asa, pur si simplu, va acompania cu placere un evantai destul de larg de preparate usoare. Defecte? Unul singur. O singura sticla e, aproape cu siguranta, insuficienta.
Nici nu stiu de unde sa apuc acest (altminteri) tare simpatic rosé. Teribil de voios, dar clar nu-i din categoria „de terasa”. N-are decat 12,5% vol.alc., dar cam cere de mancare. Ce mai, un vin serios si nebun in acelasi timp. Plus ca, daca ma intrebati de mine, e un tare bun rezumat al vinurilor (bune!) din Pays d’Oc. O podgorie care are prea multe etichete peiorative puse pe ea, dar care, personal, mi-e tare simpatica, pentru ca nu vrea sa fie altceva decat ceea ce este (sa va spun povestea cu producatorul care vrea sa scoata doar vinuri de top, pe cand strugurii lui... Nu v-o mai spun, c-o stiti). Chiar mi-a placut Caringole. E vin.
Un spumant simpatic şi foc de voios, plin de fructe roşii (căpşunele sunt soliste), de la adulmecare şi până în postgust. Proaspăt, un pic crocant, e, dacă vreţi, versiunea cu bule (multe!) a rosé-ului prietenos, de terasă, ce poate fi asociat mai ales cu voia bună. Şi, eventual, cu niscaiva salate estivale ori chiar cu deserturi răcoritoare pe bază de, aţi ghicit!, căpşune.
Un spumant simpatic şi foc de voios, plin de fructe roşii (căpşunele sunt soliste), de la adulmecare şi până în postgust. Proaspăt, un pic crocant, e, dacă vreţi, versiunea cu bule (multe!) a rosé-ului prietenos, de terasă, ce poate fi asociat mai ales cu voia bună. Şi, eventual, cu niscaiva salate estivale ori chiar cu deserturi răcoritoare pe bază de, aţi ghicit!, căpşune.
Un spumant simpatic şi foc de voios, plin de fructe roşii (căpşunele sunt soliste), de la adulmecare şi până în postgust. Proaspăt, un pic crocant, e, dacă vreţi, versiunea cu bule (multe!) a rosé-ului prietenos, de terasă, ce poate fi asociat mai ales cu voia bună. Şi, eventual, cu niscaiva salate estivale ori chiar cu deserturi răcoritoare pe bază de, aţi ghicit!, căpşune.
Un spumant simpatic şi foc de voios, plin de fructe roşii (căpşunele sunt soliste), de la adulmecare şi până în postgust. Proaspăt, un pic crocant, e, dacă vreţi, versiunea cu bule (multe!) a rosé-ului prietenos, de terasă, ce poate fi asociat mai ales cu voia bună. Şi, eventual, cu niscaiva salate estivale ori chiar cu deserturi răcoritoare pe bază de, aţi ghicit!, căpşune.
N-o spun pentru prima oara (asadar scuze ca ma repet!), vinurile din gama Cupola Sanctis reprezinta un pic mai mult decat un simplu cadou pentru, in cazul de fata, Costica ori Lenuta. In sticlele astea gasim niste vinuri foarte frumos lucrate, cu raza mare de actiune, de care ar fi pacat sa ne amintim doar in zilele onomastice. Fructe rosii in deplina armonie, prospetime, dar si catifelare, basca „duca-s-ar pe gat” (dar grija mare, are totusi 14% vol.alc.). Ce mai, un vin rosu absolut reusit, pe care n-are rost sa-l bem doar pentru ca data din calendar ne obliga. Iar editia 2018 vine cu o aciditate un pic mai pronuntata si niste tanini mai proeminenti, care ma duc cu gandul, poate mai mult decat altadata, c-ar fi cumva pacat sa nu profitam de dopul zdravan cu care este dotata sticla. Adica da, zic c-ar fi si niscaiva potential de invechire. Sigur, dam pe gat o sticla pentru Costel, alta pentru Nuti, dar ne putem gandi si la o degustare un pic mai atenta. Poate maine, sau peste un an, ori peste cinci...
Daca sunteti, ca si mine, iubitor de rosii usoare, atunci e foarte posibil sa va cada cu tronc vinul asta. E lejer, e fin, are si cateva subtilitati, e de baut cu paharul (paharelul chiar n-are ce cauta in povestea asta). Fructele (mai o pruna, mai o visina...) domina, sunt si ceva adieri dinspre lemn, dar care au bunul simt sa stea in banca lor, taninii sunt foarte bine slefuiti, alcoolul (13 %) mai ca nu se simte, iar dorinta de a mai lua o gura e, practic, irezistibila. Una peste alta, un vin rosu cum mi-as dori sa fie (mult) mai multe.
Un Prosecco simpatic si (asumat) proaspat. Perlajul nu e foarte abundent, dar e persistent, lasand mai mult in seama culorii sarcina spectacolului. Olfactiv ne intampina niste fructe rosii (capsuna e liderul lor), iar gustul e lejer si vioi. Perfect acum ca starter, va fi numai bun pe terase, dar poate acompania cu succes si niscaiva aperitive lejere. Singura problema e ca fuge foarte repede pe gat si o singura sticla s-ar putea sa nu ajunga.
Arome frumoase si sobre, mai dinspre lemn, abia mai apoi itindu-si capul o visina (din visinata). Corpul e mai curand lejer, taninii sunt frumos slefuiti, cat despre fructe, aceeasi visina (proaspata, de data asta) ramane solista, dar e acompaniata discret de un cor armonios de fructe de padure. Cu cine-l maritam? Eu as zice vita, chit pe eticheta scrie clar ca-i vegan.
Daca ar trebui sa rezum intr-un singur cuvant acest excelent cupaj ce ne vine dinspre Recas, atunci el n-ar putea fi altul decat „prospetime” (trecand peste faptul ca el e oricum proaspat stricto sensu). Altminteri, cum ii sta bine oricarei Solo Quinta, e rotund, aromele fructelor se imbina perfect cu cele florale, plus ca exista si o nota onctuoasa ce netezeste impetuozitatile tineretii. Una peste alta, un vin atent si intens lucrat, care are, pana una alta, o raza mare de actiune gastronomica. Despre terasa nu zic acum nimic, ca-i prea frig afara.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...