PECORINO TERRE D'ABRUZZO TOMBACCO 2024 Cantina Tombacco

În cazul în care sunteți amator de vinuri albe elegante, atunci cu siguranță veți dori să încercați acest Pecorino. Nas armonios și discret, corp suplu și mătăsos, gust rotund, cu un balans perfect între prospețime și onctuozitate. Da, aciditatea câștigă, până la urmă, dar asta nu face decât să-i mărească șarmul estival. E grozav și „bine răcit”, dar parcă-i mai bun dacă apucă să se dezmorțească un pic.

Inchide review

Un Pecorino interesant, intens, care se joacă frumos cu contrastul dintre onctuozitate, aciditate și o anumită tentă amăruie, ușor rustică, în niciun caz vulgară. Ne oferă un potpuriu aromatic complex, care trece prin caise uscate, coajă de lămâie, pere, ardei verde, note minerale. Trebuie neapărat încercat mai cald decât ar fi norma, și dintr-un pahar mai mare: are textura, complexitatea și intensitatea perfecte pentru așa ceva. Ah, și aș îndrăzni să vă șoptesc la ureche: a fost mai bun a doua zi, și cred ca va fi și mai bun peste doi-trei ani. Realizez că în vremurile noastre grăbite potențialul nu e neapărat un motiv de laudă, așa că vă îndemn să-l încercați chiar dacă nu vreți ori nu puteți să-l păstrați; este deja delicios, iar alături de un pește mai gras va face minuni.

Inchide review

Să ieșim din zona albelor mainstream -nu că ar fi ceva rău cu ele, dar devin repetitive-  și să explorăm soiuri, etichete și abordări mai ieșite din tiparul comun. Începem cu soiul, Pecorino, care e un fel de Crâmpoșie a italienilor, soi vechi recent reimaginat de vinificatori, care dă vinuri vibrante, cu o amprentă citrică și florală, și o bază minerală distinctivă. Apoi, regiunea Abruzzo, pe nedrept într-un con de umbră față de Toscana, Puglia ori Veneto. Și nu în ultimul rând, eticheta de inspirație Art Deco ne duce cu gândul la acele veri italiene idealizate prin filme, unde la dolce vita începe și se termină cu un pahar de vin, o baie în mare și o dramă amoroasă.

Inchide review

În cazul în care sunteți amator de vinuri albe elegante, atunci cu siguranță veți dori să încercați acest Pecorino. Nas armonios și discret, corp suplu și mătăsos, gust rotund, cu un balans perfect între prospețime și onctuozitate. Da, aciditatea câștigă, până la urmă, dar asta nu face decât să-i mărească șarmul estival. E grozav și „bine răcit”, dar parcă-i mai bun dacă apucă să se dezmorțească un pic.

Inchide review

Un Pecorino interesant, intens, care se joacă frumos cu contrastul dintre onctuozitate, aciditate și o anumită tentă amăruie, ușor rustică, în niciun caz vulgară. Ne oferă un potpuriu aromatic complex, care trece prin caise uscate, coajă de lămâie, pere, ardei verde, note minerale. Trebuie neapărat încercat mai cald decât ar fi norma, și dintr-un pahar mai mare: are textura, complexitatea și intensitatea perfecte pentru așa ceva. Ah, și aș îndrăzni să vă șoptesc la ureche: a fost mai bun a doua zi, și cred ca va fi și mai bun peste doi-trei ani. Realizez că în vremurile noastre grăbite potențialul nu e neapărat un motiv de laudă, așa că vă îndemn să-l încercați chiar dacă nu vreți ori nu puteți să-l păstrați; este deja delicios, iar alături de un pește mai gras va face minuni.

Inchide review

Să ieșim din zona albelor mainstream -nu că ar fi ceva rău cu ele, dar devin repetitive-  și să explorăm soiuri, etichete și abordări mai ieșite din tiparul comun. Începem cu soiul, Pecorino, care e un fel de Crâmpoșie a italienilor, soi vechi recent reimaginat de vinificatori, care dă vinuri vibrante, cu o amprentă citrică și florală, și o bază minerală distinctivă. Apoi, regiunea Abruzzo, pe nedrept într-un con de umbră față de Toscana, Puglia ori Veneto. Și nu în ultimul rând, eticheta de inspirație Art Deco ne duce cu gândul la acele veri italiene idealizate prin filme, unde la dolce vita începe și se termină cu un pahar de vin, o baie în mare și o dramă amoroasă.

Inchide review