Nu mai puţin de 23 ani petrecuţi în lumea vinului, dintre care vreo 13, în presa de vin, 17 participări la Concours Mondial de Bruxelles (până în 2024), mai multe participări la Concours Mondial du Sauvignon sau CMB Rose Session, plus alte concursuri mai mari sau mai mici, câteva mii de vinuri degustate şi cam tot atâtea note de degustare publicate, nenumărate vizite la producători din ţară şi din străinătate. Şi foarte mulţi prieteni! Sunt cifrele la care încă lucrez…
Îmi place vinul! Cred că este vorba de fascinaţia explorării şi a cunoaşterii. Sunt sute-mii de stiluri şi tehnici de vinificare, terroir-uri, soiuri, arome… şi este captivant să descoperi tot mai mult din această lume. Vinul şi descoperirea lui îţi oferă satisfacţii nebănuite şi asta pentru că întotdeauna va veni la pachet cu o poveste din care fac parte oamenii care au contribuit la facerea lui, cu povestea locului de unde provine… Este o construcţie bazată pe elemente din geografie, istorie, sociologie, economie, gastronomie etc. Întotdeauna am încercat să abordez vinul dintr-o perspectivă analitică, cât mai obiectiv posibil, însă uneori cred că am ratat un pic din factorul uman al vinului, acea plăcere de a-l bea.
Calificări:
· Campion Mondial cu echipa României la Campionatul Mondial de Degustare în Orb – La Revue du Vin de France 2023
· Membru a Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România
· Studii Masterat „Marketing şi producţia vinului” – Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti
· Wine and Spirit Education Trust – level 3
· "Benchmark Taster" al competiţiei Concours Mondial de Bruxelles în 2019
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
In momentul in care intalnesc astfel de vinuri imi tot vine in minte intrebarea “Cum ar arata lumea vinului fara aceste creatii dulci, licoroase?” Cu siguranta, mai putin fermecatoare! Odata cu primele arome, Liliac Nectar de Transylvania 2015 reuseste sa te “teleporteze” intr-o copilarie “rurala” (chiar daca ai trait-o sau nu!), cu aromele sale puternice si atragatoare de dovleac copt, dulceata de gutui si miere. Are o curatenie a expresiei impresionanta! Gustul dens, concentrat se dezlantuie pe aceleasi note precum “nasul”, insa de data aceasta senzatiile sunt amplificate, textura vinului fiind una onctuoasa, aproape cremoasa. Surprinzator este si faptul ca, in ciuda continutului de zahar rezidual ridicat, vinul nu te oboseste. Este proaspat, cu o aciditate vegetala si impresii de hidrocarburi ce ii dau structura. Datorita acestei tente vegetale, iscusit creionata, postgustul apartine unor lungi “trairi” exotice de mango, ananas si fructul pasiunii.
O combinatie inedita, aproape exotica, de soiuri, iar aromatic vinul ii lasa pe cei trei componenti sa isi prezinte pe rand “calitatile”: Rara vine cu tenta sa specifica, usoara aroma de cauciuc, Malbecul, cu fructul rosu copt, iar Syrahul isi aduce aportul prin tentele condimentate. Nuantele date de perioada de maturare in lemn isi fac si ele aparitia, putand fi traduse prin arome de ciocolata, cacao, piele tabacita si grafit. Gustul demareaza usor gliceric, usor dulceag, dupa care senzatia se transforma intr-una sangvinica. In acest punct, pare ca Rara Neagra dicteaza ritmul la capitolul structura, vinul avand o aciditate de fructe rosii de padure si taninuri slefuite. De fapt, gustativ, este mai sobru decat lasa sa para la nivel olfactiv, chiar usor parcimonios din punct de vedere aromatic, insa destul de “aprig” la capitolul senzatii condimentate. Postgustul apartine tentelor aprinse, picante si intense, ce lasa in urma lor trase usoare de fructe rosii.
Un vin pe care fanii stilului Rotenberg nu il pot rata! In aceeasi masura, Primus Merlot este unul dintre acele vinuri pe care, chiar daca iti sunt servite in orb, le poti recunoaste facil, deoarece au o caracteristica ce le ofera unicitate. Inca de la primul nas iti serveste nota de para supracoapta - pe care mai toate vinurile Rotenberg o au -, ce se lupta pentru locul de lider in topul aromatic cu niste arome de visine “acum” salvate din visinata. Gustativ oscileaza intre o aciditate, caracteristica acelorasi visine, niste taninuri ce par a fi usor “educate” cu lemnul si o tenta gliceric-alcoolica, care condimenteaza si amplifica partea finala.
Primele note care ti se prezinta sunt unele dulceag-sangvinice, aproape voluptoase, care se preschimba destul de rapid in senzatii vegetale, ca niste tonuri ascutite, bine subliniate, de masline si rosii uscate. Dupa o buna aerare in pahar, partea fructata are o rabufnire de orgoliu si incepe sa domine, aducand cu ea impresii de gemuri de fructe negre, mure si visine, cu un praf de ciocolata. Expresia sobra a acestui vin parca este construita dupa sablonul unei melodii blues. Blues-ul acela sudist, american, incarcat de soare si spleen! Are un ritm sustinut, dat de aciditatea de fructe rosii si negre, o tonalitate bine reprezentata a taninurilor energice, insa totodata vine si cu accent melancolic, prelung si vibrant, ca un acord minor. Fructul grav, sobru si usor “ragusit”, ofera o traire catifelata, grava si bogata. Fiecare componenta gustativa in parte se potriveste foarte bine cu celelalte, precum piesele unui puzzle. Senzatia finala este “incalzita” un pic de condimentul alcoolului, insa in ea raman bine conturate “ecourile” prelungite ale fructului negru.
Ambele soiuri, atat Sauvignon, cat si Muscat Ottonel, isi pun amprenta asupra ce inseamna expresie aromatica, Sauvignon-ul contribuind cu impresiile verzi si de flori de soc, in timp ce Muscatul lasa un “damf” dulceag, echilibrat doar de niste tente citrice. Gustul crud si crocant este ajutat de perlajul lejer, capatat in urma imbutelierii cu protectie de dioxid de carbon. Te-ai astepta sa aiba unele reminiscente dulci, daca te gandesti la cum se comporta olfactiv, insa te lasa in grija unor senzatii tonice, de coaja de portocala, de o prospetime demna de numele pe care il poarta. Da, este un vin pentru tineri, cu mici “artificii” de expresie, dar poate prinde prin sinceritate si usurinta de a se face inteles!
La primul nas, vinul miroase ca o prajitura de duminica dimineata: mult cacao, cirese si visine coapte, un pic de rom, dar si un dram de frisca. Dupa ce incepe sa aiba o relatie decenta cu oxigenul, insa, se deschide si da drumul unei avalanse de senzatii din spectre diverse, de la coacaze si licorice, pana la praf de cacao, condimente exotice si piele. Gustul este placut, cu o buna rezonanta si precizie si cu taninuri bine “educate” cu lemnul, insa de sub faldurile fructate se mijesc niste porniri salbatice specifice Cabernetului. Structural este construit pe combinatia dintre fruct, taninuri si fruct, fiecare dintre elemente fiind bine dozate, intr-un bun echilibru. Senzatiile alcoolice sunt perfect integrate si se fac simtite abia pe final, prin niste tente picante, ce sunt insotite de tonuri tonice, de migdala. Un vin care are timp sa creasca si, in plus, are si calitatile sa o faca bine de tot!
Un vin delicat, dar in acelasi timp extrem de hotarat in a se exprima! Este precum o pictura reusita in acuarela, care trezeste emotie, chiar daca este realizata in tonuri pastelate. Prim-planul olfactiv este luat de catre aromele de prune afumate si piper proaspat zdrobit, care dupa un timp se metamorfozeaza in tente de zahar vanilat, curmale si cutie de lemn. Undeva in spate, sta ascunsa timid o tenta minerala, dar care are un rol bine definit, acela de a surprinde si da intregului aromatic precizie. Gustul se joaca cu senzatiile de visine amarui, cirese coapte si prune, fiind delicat, aproape suav, improspatat de o aciditate vegetala. Taninurile sunt bine slefuite, asigurand o textura catifelata. Este usor de baut, usor de inteles! Pe final, datorita alcoolului reprezentat in tente piperate, vinul se “infoaie”, ca o sotie care vrea sa iti arate ca ea are ultimul cuvant intr-o disputa, si care, dupa o privire incruntata, iti ofera si o mangaiere pe crestet.
Vinarte, cu al sau vin fanion Prince Matei, este producatorul roman care a aratat pietei autohtone cum se realizeaza si se slefuiesc vinuri care sa evolueze impecabil si dupa 10, 15 ani de viata. Revenit in atentia publicului dupa 10 ani, Swallowtail Feteasca Neagra 2007 nu numai ca intareste afirmatia de mai sus, dar si releva un aspect destul de interesant: acest soi are potential de invechire, iar atunci cand o face corect, este mai mult decat fermecator! Aromele de fructe negre, gemoase, din tinerete sunt inlocuite acum de unele mai exotice, de la tonuri de condimente dulci, cuisoare si nucsoara, pana la note de masline verzi si piele, dar care se exprima destul de precis si de intens. Gustul este sobru, mineral, chiar usor sarat, cu un postgust exploziv, lung, in care se reflecta o eleganta aparte. Senzatiile gustative trimit acum catre tonuri vegetale, de rosie uscata si ardei copt, insa, sustinute de o aciditate inca vie, acestea dau vinului consistenta. Swallowtail Feteasca Neagra 2007 nu este doar un vin care se adreseaza cunoscatorilor, ci si unul pentru cei care vor sa aprofundeze istoria recenta a vinului romanesc.
Te intampina cu o “raceala” aristocratica si inca din startul “relatiei” tale senzoriale cu vinul, acesta din urma iti transmite destul de clar ca are nevoie de cel putin 30 de minute pentru a-si aseza si concentra aromele. Odata trecut acest ragaz, vinul nu navaleste cu avalansa de arome. Din contra, serveste bine dozat senzatii de coacaze negre si visine negre, condimentate de tonuri de piper verde, tabac si nuci prajite. Are o eleganta in expresie, aproape simfonica, si o tipicitate de invidiat, punctand atat la capitolul arome, cat si la cel structural. Fructul rosu copt vine dulceag si concentrat inca din atac, insa aciditatea vegetala, nu permite vinului sa se abata de la cursul sau serios. Taninurile sunt catifelate si coapte, lasand in postgustul amplu tente de menta, visine negre, ciocolata si frunze de tabac.
Stiti faza antologica din filme - cliseu hollywoodian, de altfel -, cand personajul este transpus in propria-i copilarie de vreun obiect, intamplare, miros sau fel de mancare?! Ei bine, Cuvee Amelie 2015 a reusit sa faca acest lucru cu mine! Ah, dulceata de gutui! Dar nu orice dulceata, ci aceea din copilaria celor mai norocosi dintre noi, pe care bunicii ti-o serveau in lingurita, cu un pahar de apa. “Esenta” de dulceata de gutui! De sub aceasta nota dominanta, ies la iveala dupa o vreme, pentru un plus de complexitate, si niste senzatii de nuca prajita, de flori de tei si de caise confiate. La ce avalansa aromatica iti serveste, te-ai fi asteptat ca gustul sa fie greoi, insa... surpriza! Dupa atacul catifelat, dulce-mieros, arata o vioiciune si o structura zvelta, datorita aciditatii de citrice, ce iti lasa in gura impresii de grapefruit si caise parguite. Tente vegetale, usor condimentate, pigmenteaza postgustul lung si amplu, care te lasa in grija unor “trairi” de smochine si dovleac copt. Avincis Cuvee Amelie 2015 este un vin bine construit, atragator datorita unei naturi duale interesante: are ceva “rustic”, sanatos, dar in acelasi timp “tipa” in el o eleganta muta.
Stiti faza antologica din filme - cliseu hollywoodian, de altfel -, cand personajul este transpus in propria-i copilarie de vreun obiect, intamplare, miros sau fel de mancare?! Ei bine, Cuvee Amelie 2015 a reusit sa faca acest lucru cu mine! Ah, dulceata de gutui! Dar nu orice dulceata, ci aceea din copilaria celor mai norocosi dintre noi, pe care bunicii ti-o serveau in lingurita, cu un pahar de apa. “Esenta” de dulceata de gutui! De sub aceasta nota dominanta, ies la iveala dupa o vreme, pentru un plus de complexitate, si niste senzatii de nuca prajita, de flori de tei si de caise confiate. La ce avalansa aromatica iti serveste, te-ai fi asteptat ca gustul sa fie greoi, insa... surpriza! Dupa atacul catifelat, dulce-mieros, arata o vioiciune si o structura zvelta, datorita aciditatii de citrice, ce iti lasa in gura impresii de grapefruit si caise parguite. Tente vegetale, usor condimentate, pigmenteaza postgustul lung si amplu, care te lasa in grija unor “trairi” de smochine si dovleac copt. Avincis Cuvee Amelie 2015 este un vin bine construit, atragator datorita unei naturi duale interesante: are ceva “rustic”, sanatos, dar in acelasi timp “tipa” in el o eleganta muta.
Stiti faza antologica din filme - cliseu hollywoodian, de altfel -, cand personajul este transpus in propria-i copilarie de vreun obiect, intamplare, miros sau fel de mancare?! Ei bine, Cuvee Amelie 2015 a reusit sa faca acest lucru cu mine! Ah, dulceata de gutui! Dar nu orice dulceata, ci aceea din copilaria celor mai norocosi dintre noi, pe care bunicii ti-o serveau in lingurita, cu un pahar de apa. “Esenta” de dulceata de gutui! De sub aceasta nota dominanta, ies la iveala dupa o vreme, pentru un plus de complexitate, si niste senzatii de nuca prajita, de flori de tei si de caise confiate. La ce avalansa aromatica iti serveste, te-ai fi asteptat ca gustul sa fie greoi, insa... surpriza! Dupa atacul catifelat, dulce-mieros, arata o vioiciune si o structura zvelta, datorita aciditatii de citrice, ce iti lasa in gura impresii de grapefruit si caise parguite. Tente vegetale, usor condimentate, pigmenteaza postgustul lung si amplu, care te lasa in grija unor “trairi” de smochine si dovleac copt. Avincis Cuvee Amelie 2015 este un vin bine construit, atragator datorita unei naturi duale interesante: are ceva “rustic”, sanatos, dar in acelasi timp “tipa” in el o eleganta muta.
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...