Un entuziast gourmet şi critic de vin din Bucureşti, sunt îndrăgostit de “plăcerile tihnite”. Doresc să orientez şi să mă orientez, alături de cei care mă urmăresc, prin oferta de vinuri bune şi foarte bune a magazinelor specializate (şi nu numai!) de la noi.
Critic de vin internaţional, jurnalist de vin si oenolog pasionat, am o experienţă de peste 20 ani în comunicarea vinurilor de calitate peste medie, dobândită în străinătate, unde am lucrat în diverse crame şi podgorii din Italia, Franţa şi Anglia şi unde mi-am perfecţionat competențele de degustător.
Daca esti aici, stim deja ca iti plac vinurile bune.
Vrei sa povestesti pe site despre pasiunea ta?
Despre vinurile cu apelatiunea Chateauneuf du Pape, care provin dintr-un areal de aproximativ 3000 de hectare din partea de Sud-Est a Frantei situat pe valea Ronului, s-au tesut foarte multe legende, una mai de necrezut decat cealalta. Dincolo de ele, insa, ramane impamantenit faptul ca de-aici provin vinuri de o rara maretie - bijuterii oenologice recunoscute dupa traditie si... blazonul cu insemnele papale care insoteste negresit sticlele de tip burgund in care sunt imbuteliate. Cunoscatorii stiu despre vinurile de Chateauneuf du Pape (cele autentice, desigur!) ca sunt atent mestesugite in urma unor asamblaje complexe de multe soiuri vinificate, tot desigur, separat si alaturate apoi cu migala, astfel incat rezultatul unui an de recolta sa fie nu numai memorabil, cat si rezistent in timp! Asa este cazul si cu Chateau de Saint Cosme din Gigondas - eticheta care ascunde un Chateauneuf du Pape inca tanar, dar care ofera cu generozitate atuurile nobilei sale descendente. Cumparandu-l, va veti bucura de un vin elegant, intens si expresiv, cu potential de invechire, care, exact ca la poker, domina partida cu o mana imbatabila: da sec cu o quinta royala de cupa etalata maiastru prin cele 5 soiuri de struguri din care este compusa si care, cu siguranta, isi va adjudeca potul cel mare la masa unde va fi servita!
Despre vinurile cu apelatiunea Chateauneuf du Pape, care provin dintr-un areal de aproximativ 3000 de hectare din partea de Sud-Est a Frantei situat pe valea Ronului, s-au tesut foarte multe legende, una mai de necrezut decat cealalta. Dincolo de ele, insa, ramane impamantenit faptul ca de-aici provin vinuri de o rara maretie - bijuterii oenologice recunoscute dupa traditie si... blazonul cu insemnele papale care insoteste negresit sticlele de tip burgund in care sunt imbuteliate. Cunoscatorii stiu despre vinurile de Chateauneuf du Pape (cele autentice, desigur!) ca sunt atent mestesugite in urma unor asamblaje complexe de multe soiuri vinificate, tot desigur, separat si alaturate apoi cu migala, astfel incat rezultatul unui an de recolta sa fie nu numai memorabil, cat si rezistent in timp! Asa este cazul si cu Chateau de Saint Cosme din Gigondas - eticheta care ascunde un Chateauneuf du Pape inca tanar, dar care ofera cu generozitate atuurile nobilei sale descendente. Cumparandu-l, va veti bucura de un vin elegant, intens si expresiv, cu potential de invechire, care, exact ca la poker, domina partida cu o mana imbatabila: da sec cu o quinta royala de cupa etalata maiastru prin cele 5 soiuri de struguri din care este compusa si care, cu siguranta, isi va adjudeca potul cel mare la masa unde va fi servita!
In deschidere, as considera potrivit sa incerc sa pozitionez acest vin intre mult laudatele etichete din Bordeaux, care, de altfel, au si dat standardul de excelenta pentru vinurile europene. Apelatiunea Saint Emilion include, de obicei, vinuri de top din clasamentul bordolez, de aceea si sunt atat de cautate de catre cunoscatorii din intreaga lume. In aceeasi masura, ca nivel al rafinamentului clasificarea premier grand cru proiecteaza vinul intr-o zona de calitate exclusivista nu intotdeauna usor de procurat. In raport de pedigree, dar si de calitate-pret, asadar, vinul de astazi este o pasare rara. Punctajul international de referinta pe care l-a obtinut (94 de puncte inseamna un vin cu care te intalnesti rareori in viata) sta marturie ca intalnirea de astazi este una rara si memorabila. Cu asta sunt intru totul de acord: avand privilegiul sa degust inaintea dumneavoastra acest mare vin, pot spune cu mana pe inima ca el se ridica la inaltimea celor mai pretentioase preferinte. Veti fi incantati, asadar, de culoarea rubinie a robei sale si absolut sedusi de aromele sale fine care debuteaza in registru vegetal, proiectand peste aceasta zona proaspata note subtile de fructe de padure, cacao, vanilie, menta, migdale si bitum cald. Gustul sec este oleaca mai rebel decat te-ai astepta: ceva mai putin catifelat, dar cu un corp bine definit si darnic in senzatii complexe, Chateau Pierre ofera un parcurs gustativ ascendent, cu finish lung si cald, de o savoare maiestuoasa. Daca-l veti cumpara, si va indemn s-o faceti - tratati-l ca pe un vin tanar: daca-l deschideti imediat, dati-i sansa sa respire macar o jumatate de ora inainte de a-l turna in pahare, iar daca aveti rabdarea sa vedeti cat de frumos va evolua in timp, ascundeti-l in beci doi ani de zile si apoi.... mai vorbim!
Cand m-am intalnit prima data cu Tignanello (un monstru sacru intre vinurile toscane, fie vorba intre noi), a fost acum multi ani - si primul lucru care m-a frapat la vinul asta a fost numele: trebuie sa recunoasteti ca sonoritatea lui are ceva desucheat, insa doar atat incat sa-i aduca din start un urias val de simpatie (sa stiti ca intre colegii de breasla porecla cu care il alintam e Tiganello, cu diacritica de rigoare pe T)! Simpatia asta se transforma aproape imediat in respect, odata ce apuci sa degusti un pahar din divina licoare cu nume ciudat - si pe buna dreptate: dincolo de stilul rasat de vin italian cu puncte grele, te seduce la Tignanello un joc secund care fascineaza pana la ultima picatura: e un amestec irezistibil de eleganta si obraznicie in vinul asta, cum rar mi-a fost dat sa descopar in alta parte! Rendez-vous-ul cu el e fascinant, l-as compara cu impresia neasemuita pe care ti-o face cunostinta unui hot de moda veche, cu principii si in acelasi timp cu onoare. E ceva cu totul aparte, care sfideaza logica sau conventiile acceptate - creeaza sentimente contradictorii, dar pentru totdeauna memorabile asa cum se intampla cand vezi pentru prima oara o cladire a lui Gaudi. Sau sentimentul pe care-l ai cand intri intr-o biserica baroca convertita in cabaret. Asadar, daca vreti macar pentru o seara sa uitati de monotonia vietii, vinul asta va poate transporta intr-o alta realitate, una in care veti simti pulsand in vene si altceva decat caldura binefacatoare a unui claret de mare clasa - va garantez ca pentru un moment, (dar cat de nepretuit va fi momentul asta!) - veti simti cu adevarat gustul unei libertati fara limite! Iar la banii astia, pretul unei asemenea experiente initiatice, credeti-ma, este muuult... mult prea mic!
Acest Sauvignon Blanc e facut de talentatul Oliver Bauer din struguri proveniti din viile vechi ale Dragasanilor (Moraru si Rozopol) si ofera probabil cea mai apropiata expresie a soiului din provincia franceza din care origineaza. Nu intamplator, Vitis Vetus-ul din 2010 se numara printre Sauvignon-urile albe cele mai elogiate si apreciate de cunoscatori si critici deopotriva, pentru ca ofera un buchet senzational de complex din care se disting socul, citricele si florile de camp, urmate pe parcurs de o adevarata parada de fructe tropicale. Gustul vinului e plin, cu corp viguros si final puternic, cu buna mineralitate si cert potential de invechire.
Recunosc ca pana astazi nu am gustat acest nou vin din portofoliul Cramelor Recas, asa ca deschiderea sticlei de Selene - Cabernet 2011 a venit ca vizita neasteptata a unui prieten drag. Pentru ca, dupa gustul meu, vinul, desi foarte tanar inca, este foarte cuminte si familiar. Culoarea rubinie cu margini violacee dezvaluie din adancul paharului arome seducatoare de visine, rom si migdale cu interesante note balsamice care-l pozitioneaza, ca stil, in zona selecta a vinurilor italiene. Gustul vinului este destul de lejer si de catifelat pentru acest soi, cu tanini neintruzivi, corpul mediu integrand bine alcoolii puternici, astfel incat componentele volatile nu deranjeaza chiar daca Selene nu a fost decantat in prealabil. Vinul evolueaza spectaculos in pahar, dar finish-ul deosebit de expresiv este, dupa parerea mea, cea mai frumoasa parte a acestui vin: e lung si cald, lasand sa se exprime retronazal efluvii bogate de cirese negre, vanilie, martipan si caise uscate. Iar pentru curiosii care au rabdarea sa adulmece, dupa degustare, paharul gol, Selene e pregatit sa aduca noi si surprinzatoare bucurii.
Ma tot intreaba lumea pe la degustari: bine, dom'le, dar n-avem si noi un soi al nostru (in afara de Feteasca Neagra) cu care sa ne laudam cand primim oaspeti la masa? Intrebarea nu ma sperie, pentru ca raspunsul este servit (la 18 grade si in pahare ample): avem Novac! Vinul este parca rupt din tabloul bucatariei romanesti, asociindu-se de minune cu felul in care gatim acasa carnea - de la friptura de porc si pana la vanat. Novacul e un vin de petrecere: sprintar, prietenos, indeajuns de expresiv si de intens incat sa faca fata cu brio aproape oricarui fel principal sau branzeturilor noastre traditionale. Cel din 2010 facut la Stirbey nu se dezminte: are un parcurs volubil si corp consistent, lasand sa se exprime arome de fructe negre de padure ingemanate cu ciocolata si condiment. E un vin remarcabil prin versatilitatea lui si o surpriza frumoasa pentru orice iubitor de vin bun care inca nu l-a cunoscut!
Demult n-am mai degustat un Cabernet din cea mai titrata gama a producatorului VinArte si ma bucur ca m-am reintalnit de curand cu el pentru a-l descifra la "un vin pe zi". Soare este, pentru cunoscatorii romani, un reper de calitate, indiferent de anul de productie. Cabernet-ul din 2007 nu se dezminte: vin elegant, expresiv, mai impetuos decat cel din 2006 (degustat la vremea lui) cu o culoare si o limpiditate care nu-i arata varsta. Buchetul, initial puternic alcoolic, arata ca vinul trebuie decantat macar o jumatate de ora inaintea turnarii in pahare, iar atunci lasa sa se exprime note vioaie de fructe negre de padure, vanilie, cutie de lemn si condiment. Gustativ, vinul are corp mediu, atac frumos, destul de fructat, sec, cu o placuta impresie de visine, pudra de cacao, eucalipt si prune afumate. Finish-ul este mediu cu tuse vibrante retronazal.
Proaspat medaliata cu Aur la IWCB, Feteasca Regala a Cramei Liliac de la Lechinta din 2012 incepe sa castige din ce in ce mai multi prozeliti, mai ales intre iubitorii de Danansana obisnuiti cu vinul din acest strugure ce s-a dezvoltat atat de frumos in vatra Ardealului. Putini iubitori de vin, chiar pasionati, stiu ca Feteasca Regala (sinonima cu Danasana) este, de fapt, un soi creat in anul 1930 prin incrucisarea Fetestii Albe cu Grasa, rezultatul oferind un vin stralucitor in registrul semiaromatic, cu note frumoase de citrice si soc si gust intens, vioi cu buna aciditate. Un vin nu foarte pretentios, dar deosebit de gustos, recomandat in zilele calduroase de vara, evident foarte bine racorit.
Proaspat medaliata cu Aur la IWCB, Feteasca Regala a Cramei Liliac de la Lechinta din 2012 incepe sa castige din ce in ce mai multi prozeliti, mai ales intre iubitorii de Danansana obisnuiti cu vinul din acest strugure ce s-a dezvoltat atat de frumos in vatra Ardealului. Putini iubitori de vin, chiar pasionati, stiu ca Feteasca Regala (sinonima cu Danasana) este, de fapt, un soi creat in anul 1930 prin incrucisarea Fetestii Albe cu Grasa, rezultatul oferind un vin stralucitor in registrul semiaromatic, cu note frumoase de citrice si soc si gust intens, vioi cu buna aciditate. Un vin nu foarte pretentios, dar deosebit de gustos, recomandat in zilele calduroase de vara, evident foarte bine racorit.
Am fost intotdeauna avocatul cramelor mici care au ales, pentru a se distinge in peisajul dominat de colosi, sa se remarce prin calitate atata timp cat cantitatea de vin pe care o produc este, evident, redusa. Ma intalnesc azi cu un nou vin al Cramei Liliac de la Lechinta care m-a impresionat, dupa apreciatul lor Nectar de Transilvania. Sauvignon-ul blanc din 2012 este un vin proaspat si mineral, cu o aciditate prietenoasa si un parcurs volubil. Buna tipicitate de soi si notele vegetale care se simt agreabil in post-gustul lung al vinului fac din acest Sauvignon o alegere inspirata pentru sezonul cald si un companion de nadejde pentru mesele usoare din peste sau fructe de mare gatite in stil mediteranean.
In viata mea am baut multa Cramposie, ca tare-mi place vinul asta usor, proaspat, floral, citric si crocant; dar numai trei producatori mi-au mers la inima prin expresia plina de savoare a galbiorului lor: unul, atipic, din Dobrogea, altul, din Dragasani, dar prea timid sa-si listeze minunatia la "un vin pe zi" si cel de fata, pe care Oliver Bauer, cel mai oltean dintre nemti, il face cu o neasemuita pricepere, an dupa an, la Prince Stirbey. Cramposia lui din 2012 e ca un poem solar - si la fel ca Soarele, caruia i te dai cu totul, nu pe bucatele, cand vrei un bronz plenar, de vedeta, vinul asta se bea cu sticla - nu se degusta, iar satisfactia pe care ti-o aduce e vie, intensa si luminoasa - asta daca nu esti vreun ursuz din aceia care cauta pete peste tot si cat e ziua de lunga, fie si in Soare!
Ne dorim ca experienta ta alaturi de noi sa fie una lipsita de dificultati. Daca insa ceva nu functioneaza sau ai vreo recomandare pentru noi, iti stam la dispozitie.
P.S.: 🍷 Don`t drink and type...