TARAPACA GRAN RESERVA CARMENERE 2019 Tarapaca

Un Carménère “de la mama lui adoptiva” (adica din Chile/Valle del Maipo), corpolent, carnos si bine condimentat, ca un steak de vita gatit in sange. Dupa 8 luni de maturare in lemn de stejar, culoarea vinului este visiniu inchis, cu bordura violet, iar nasul e discret, cu fructe negre de padure, tuse sangvinice si piper negru. Corpul masiv, cu alcool bine evidentiat si o aciditate moderata, se sprijina pe taninuri bine coapte si frumos rotunjite. Gustul e centrat pe coacaze, mure si afine, la care se adauga note de ciocolata neagra, migdale si menta. Postgustul, lung si condimentat, lasa impresii de vanilie si tabac.

Ma intorc iarasi in tara cutremurelor dar din nou prin intermediul acestul producator care, ce sa vezi, a facut 145 de primaveri.. M-a fermecat structura acestui vin pe care-o gasesc la fel de stabila si de bine construita aidoma turnurilor din aceasta tara care raman in picioare si la cutremure de peste 7 ° Richter. Eu mix frumos de note de ciocolata fruct rosu, eucalipt, si putina piele, ca mai apoi gustativ sa vina cu doua, trei randuri de fruct negru, coacaze, cirese negre si caramel. Evolueaza usor la 30-40 de minute dupa ce e deschis, volubil si destul de luxuriant post gustativ. Taninuri slefuite, corp ludic. De pus pe masa-mpacarii dintre roadele vaii Maipo si bucatele romanesti de iarna.

Vinurile chiliene au acel “Je ne sais quoi”, acel “Factor X” ce le confera o personalitate aparte si care le face extrem de atractive atat pentru cunoscatori, dar mai ales pentru consumatorii amatori, avizi de senzatii tari si “colorate”. Si daca la aceasta ecuatie mai adaugi si un nivel de calitate respectabil, asa cum este cazul vinului de fata, ai parte de o experienta memorabila. Ei bine, vinul emana o energie pozitiva, amestecand tonurile de fructe negre de padure, de coacaze si mure, cu tente vegetale bine accentuate si cu senzatii de cacao, ierburi aromate si piper zdrobit. Gustul este catifelat si rotund, cu taninuri delicioase, bine slefuite si o aciditate suculenta, si parca isi mizeaza tot “potul” pe expresia fructului copt. Finalul arata clasa si amplitudine, vibrand la aceeasi intensitate fructat-condimentata o perioada respectabila de timp.