PRINCE MIRCEA MERLOT RESERVA 2020 Vinarte

Mircea a fost căluțul pe care l-am primit când eram puștan de la doctorul Mircea Neag. De micuțul murg m-am îndrăgostit așa de tare, de la prima vedere, că n-am conceput, în ruptul capului, să-l las să doarmă în grajd. Țin minte că într-o noapte taică-meu, trezit de zgomot, m-a surprins cu Mircea în sufragerie, că voiam să-l culc în casă - și a ieșit mare scandal până m-a convins să-l duc înapoi, lângă purcel și cățel, văcuță și măgăruș. Mircea al meu era fascinant încă de mic: proporțiile corpului său erau ciudate pentru momârlanii (țăranii din partea locului), care preferau huțulii cu pieptul lat și picioarele scurte (cai solizi, mizantropi și răbdători, făcuți anume pentru viața grea de la munte): coama neagră ca abanosul, capul aristocratic, sculptat parcă de cea mai fină daltă, trupul zvelt și lucios, în nuanțe virând întunecat spre acaju, picioarele prelungi, ochii ageri și caracterul mai degrabă zvăpăiat și rebel nu erau trăsăturile pentru care căluțul să fie îndrăgit, ba dimpotrivă. Felul poznaș în care sărea mereu peste gardurile joase de sârmă, la vecini, i-au atras nenumărate promisiuni cu bătaia. De ciomag l-au salvat doar viteza și inteligența cu care alegea traseele cele mai bizare pentru a nu fi prins. Când a trebuit să plec de acasă la București, tata l-a vândut pe Mircea. Am fost de față când a venit noul lui stăpân și l-a luat. Eu boceam de parcă ar fi fost sfârșitul lumii, iar Mircea mi-a aruncat o privire grea, ca a celui trădat către trădătorul său. L-am revăzut după câțiva ani, la Dunăre, unde se relocase. M-a văzut și el, dar, mândru, s-a făcut că nu mă recunoaște. Dar știu că m-a recunoscut, fiindcă a nechezat către mine scurt, ca atunci când era mânz și apoi a galopat, maiestuos și cam clișeistic spre soarele care apunea. Nu se schimbase. Era un prinț.

Inchide review

Acest Merlot nu ne va da timp să-i căutăm tipicitatea de soi ori de regiune, pentru că pur și simplu se va termina prea repede, atât de ”băubil” și abordabil este. Încă tânăr și impetuos, cu tanini gălăgioși și nepotoliți, are o aciditate de cursă lungă și mult fruct care îi dă consistență și echilibru. Poate fi un vin de vreme caldă, ușor răcit, profitând de această vară târzie, ori îl putem trata ca un roșu clasic, lângă vită stir-fry cu condimente asiatice. Cei care nu se grăbesc, pot să îl păstreze cinci-șase ani, având doar de câștigat.

Inchide review

Merlotul Prince Mircea 2020 este unul autentic. Colorat rubiniu, se deschide în parfumuri de căpșună și vanilie și își anunță apăsat intențiile de a nu trece neobservat. Notele fructate se aseaza frumos pe un strat vanilat, peste care taninurile trec cu pasi apăsați. Este suficient de lung și asta e bine, pentru ca after-tasteul lui este oricum unul elegant și plăcut.

Inchide review

Mircea a fost căluțul pe care l-am primit când eram puștan de la doctorul Mircea Neag. De micuțul murg m-am îndrăgostit așa de tare, de la prima vedere, că n-am conceput, în ruptul capului, să-l las să doarmă în grajd. Țin minte că într-o noapte taică-meu, trezit de zgomot, m-a surprins cu Mircea în sufragerie, că voiam să-l culc în casă - și a ieșit mare scandal până m-a convins să-l duc înapoi, lângă purcel și cățel, văcuță și măgăruș. Mircea al meu era fascinant încă de mic: proporțiile corpului său erau ciudate pentru momârlanii (țăranii din partea locului), care preferau huțulii cu pieptul lat și picioarele scurte (cai solizi, mizantropi și răbdători, făcuți anume pentru viața grea de la munte): coama neagră ca abanosul, capul aristocratic, sculptat parcă de cea mai fină daltă, trupul zvelt și lucios, în nuanțe virând întunecat spre acaju, picioarele prelungi, ochii ageri și caracterul mai degrabă zvăpăiat și rebel nu erau trăsăturile pentru care căluțul să fie îndrăgit, ba dimpotrivă. Felul poznaș în care sărea mereu peste gardurile joase de sârmă, la vecini, i-au atras nenumărate promisiuni cu bătaia. De ciomag l-au salvat doar viteza și inteligența cu care alegea traseele cele mai bizare pentru a nu fi prins. Când a trebuit să plec de acasă la București, tata l-a vândut pe Mircea. Am fost de față când a venit noul lui stăpân și l-a luat. Eu boceam de parcă ar fi fost sfârșitul lumii, iar Mircea mi-a aruncat o privire grea, ca a celui trădat către trădătorul său. L-am revăzut după câțiva ani, la Dunăre, unde se relocase. M-a văzut și el, dar, mândru, s-a făcut că nu mă recunoaște. Dar știu că m-a recunoscut, fiindcă a nechezat către mine scurt, ca atunci când era mânz și apoi a galopat, maiestuos și cam clișeistic spre soarele care apunea. Nu se schimbase. Era un prinț.

Inchide review

Acest Merlot nu ne va da timp să-i căutăm tipicitatea de soi ori de regiune, pentru că pur și simplu se va termina prea repede, atât de ”băubil” și abordabil este. Încă tânăr și impetuos, cu tanini gălăgioși și nepotoliți, are o aciditate de cursă lungă și mult fruct care îi dă consistență și echilibru. Poate fi un vin de vreme caldă, ușor răcit, profitând de această vară târzie, ori îl putem trata ca un roșu clasic, lângă vită stir-fry cu condimente asiatice. Cei care nu se grăbesc, pot să îl păstreze cinci-șase ani, având doar de câștigat.

Inchide review

Merlotul Prince Mircea 2020 este unul autentic. Colorat rubiniu, se deschide în parfumuri de căpșună și vanilie și își anunță apăsat intențiile de a nu trece neobservat. Notele fructate se aseaza frumos pe un strat vanilat, peste care taninurile trec cu pasi apăsați. Este suficient de lung și asta e bine, pentru ca after-tasteul lui este oricum unul elegant și plăcut.

Inchide review