PEPE NERO ROSSO 2021 Cignomoro

Nu mai este niciun secret pentru nimeni ca sudul Italiei este un mare furnizor de vinuri construite pentru a avea succes la public. Vinuri gemoase, prietenoase, intense, cu multe senzatii dulci, unele la vedere, altele mai ascunse, vinuri care se beau usor si care nu te solicita. Inca de la primul contact, iti dai seama ca Pepe Nero este construit pe sablonul descris mai sus. Aromatic, iti livreaza nemijlocit si amplificat arome “rupte” din camara sau din cofetarie: dulceata de cirese amare, ciocolata, smochine, curmale, vanilie, caramel si niste note razlete balsamice. Gustul pleaca dulceag, sustinut si catifelat, cu taninuri atletice si bine slefuite, dar si cu o aciditate care contrabalanseaza tentele de fruct rosu copt si care confera postgustului echilibru si prospetime.

Inchide review

Sosit din Puglia si inzestrat cu o mantie rubinie fluturandu-i uniform si emitand parfumuri fructate, ne imprietenim astazi cu Pepe Nero. Este un vin curat si direct, cu o aromatica minimalista din punct de vedere al registrilor folositi, dar ingrijit construit si extrem de prietenos. Apasa cu pasi moi si dulcegi, imprimand pe palatin senzatie de cacao si fruct de padure copt, menținând un echilibru bun intre alcool si aciditate si jucandu-se cu taninurile blande si docile, doar atunci cand discutia risca sa devina prea monotona.

Inchide review

Cunoscuta fiindu-mi reticenta fata de marea majoritate a vinurilor din Puglia, veti sti dara ca randurile ce le veti citi in continuare reprezinta adevarul si numai adevarul, So help me God! Deci avem un Rosso Puglia, ceea ce din start e bine, pentru ca nu e numai Primitivo sau Nero di Troia, livrate noua in general sub forma de magiunuri sau dulceturi concentrate, de ma intreb de ce s-au chinuit sa le bage in sticla, cand intrau mai repede si mai usor in borcan... Aici e un blend chiar simpatic de Negroamaro, Primitivo si Malvasia Nera, cu un alcool moderat (pentru regiune, sa ne-ntelegem!), bine incadrat intr-un corp nu atat de compact precum cele de care pomeneam mai devreme. Structura e mladioasa, matasoasa, senzatiile dulci de fructe gemoase sunt in limita elegantei, ba chiar placut contrabalansate de niste fine tonuri de cacao, ierburi si condiment. Recunosc, nu ma voi imbranci cu fanii pentru ultimele sticle de pe raft, dar nici nu-l voi refuza daca-mi va mai ajunge prin pahar. Pentru ca, desi nu e pe stilul meu, e un vin bun.

Inchide review

Nu mai este niciun secret pentru nimeni ca sudul Italiei este un mare furnizor de vinuri construite pentru a avea succes la public. Vinuri gemoase, prietenoase, intense, cu multe senzatii dulci, unele la vedere, altele mai ascunse, vinuri care se beau usor si care nu te solicita. Inca de la primul contact, iti dai seama ca Pepe Nero este construit pe sablonul descris mai sus. Aromatic, iti livreaza nemijlocit si amplificat arome “rupte” din camara sau din cofetarie: dulceata de cirese amare, ciocolata, smochine, curmale, vanilie, caramel si niste note razlete balsamice. Gustul pleaca dulceag, sustinut si catifelat, cu taninuri atletice si bine slefuite, dar si cu o aciditate care contrabalanseaza tentele de fruct rosu copt si care confera postgustului echilibru si prospetime.

Inchide review

Sosit din Puglia si inzestrat cu o mantie rubinie fluturandu-i uniform si emitand parfumuri fructate, ne imprietenim astazi cu Pepe Nero. Este un vin curat si direct, cu o aromatica minimalista din punct de vedere al registrilor folositi, dar ingrijit construit si extrem de prietenos. Apasa cu pasi moi si dulcegi, imprimand pe palatin senzatie de cacao si fruct de padure copt, menținând un echilibru bun intre alcool si aciditate si jucandu-se cu taninurile blande si docile, doar atunci cand discutia risca sa devina prea monotona.

Inchide review

Cunoscuta fiindu-mi reticenta fata de marea majoritate a vinurilor din Puglia, veti sti dara ca randurile ce le veti citi in continuare reprezinta adevarul si numai adevarul, So help me God! Deci avem un Rosso Puglia, ceea ce din start e bine, pentru ca nu e numai Primitivo sau Nero di Troia, livrate noua in general sub forma de magiunuri sau dulceturi concentrate, de ma intreb de ce s-au chinuit sa le bage in sticla, cand intrau mai repede si mai usor in borcan... Aici e un blend chiar simpatic de Negroamaro, Primitivo si Malvasia Nera, cu un alcool moderat (pentru regiune, sa ne-ntelegem!), bine incadrat intr-un corp nu atat de compact precum cele de care pomeneam mai devreme. Structura e mladioasa, matasoasa, senzatiile dulci de fructe gemoase sunt in limita elegantei, ba chiar placut contrabalansate de niste fine tonuri de cacao, ierburi si condiment. Recunosc, nu ma voi imbranci cu fanii pentru ultimele sticle de pe raft, dar nici nu-l voi refuza daca-mi va mai ajunge prin pahar. Pentru ca, desi nu e pe stilul meu, e un vin bun.

Inchide review